Arhitectul Grigore P. Cerkez
Grigore P. Cerkez (scris și Cerchez sau Cherchez) a fost inginer civil, arhitect și profesor român, născut în 1850 și decedat în 1927. În documentația de specialitate utilizată aici, inclusiv sinteza din volumul lui Vasile Țelea, este menționat ca născut la București, frate cu Nicolae Cerchez. Activitatea sa se înscrie în perioada de afirmare a stilului național neoromânesc și a curentului istorist, cu influențe neobrâncovenești și neogotice, dar și cu numeroase lucrări în registru neoclasic și eclectic. Este important de subliniat că prezentarea de mai jos se referă la inginerul și arhitectul Grigore P. Cerkez (1850–1927), profesor al școlilor tehnice și de arhitectură din București, și nu la un alt arhitect omonim, Grigore G. Cerkez, cu care este uneori confundat. A făcut parte din elita tehnică și intelectuală a capitalei, implicându-se atât în proiectarea de clădiri și lucrări de infrastructură, cât și în organizarea corpului profesional al arhitecților.
Viața privată a arhitectului Grigore P. Cerkez este relativ bine documentată în ceea ce privește structura familiei și locuințele sale, acestea din urmă având o importanță deosebită nu doar biografică, ci și simbolică pentru statutul său profesional și pentru efortul de europenizare a arhitecturii bucureștene de la începutul secolului al XX-lea. A fost frate cu Nicolae Cerchez, ceea ce sugerează apartenența la o familie înstărită, integrată în mediul urban bucureștean; că a lucrat în cercuri strâns legate de elitele politice și economice ale timpului, având drept clienți familii precum Cantacuzino, Brătianu (prin alianța Niculescu-Dorobanțu), Lahovary, Suțu, Manu, Poroineanu, Arion; că a întreținut o relație profesională de durată cu mediul academic și cu instituțiile statului (Primăria Capitalei, Poșta, BNR), ceea ce i-a conferit un statut public important.
Familia și casele lui Grigore P. Cerkez
Grigore P. Cerkez a fost căsătorit cu Elena Ghermani (4 octombrie 1864 – 30 aprilie 1952), fiica lui Teodor Ghermani și a Angelicăi Sabeki. Căsătoria lor a fost una stabilă, iar cuplul a avut un singur copil, pe Teodor Dan Cerkez, cunoscut în familie sub diminutivul Dodel, născut la 28 noiembrie 1884. Destinul acestuia a fost însă tragic și scurt: Dodel Cerkez a murit la 5 decembrie 1918, la scurt timp după încheierea Primului Război Mondial, eveniment care a marcat profund viața arhitectului.
Teodor Dan Cerkez se căsătorise, la 26 aprilie 1915, cu Yvonna Florescu, fiica lui Alexandru G. Florescu și a Olgăi Costescu-Comăneanu. Din această căsătorie s-a născut un fiu, Aldea-Dan Cerkez (7 februarie 1916 – 15 mai 1989), care a ales o carieră tehnică, devenind inginer, și care a trăit o mare parte a vieții sale în afara României, în Brazilia. Prin Aldea-Dan, linia familială a arhitectului a continuat, deși ruptura geografică a contribuit la estomparea prezenței numelui Cerkez în viața publică românească de după război.
Locuințele lui Grigore P. Cerkez au reflectat în mod direct poziția sa profesională și gustul său arhitectural. La aproximativ paisprezece ani după revenirea în țară în urma studiilor, arhitectul își construiește o reședință amplă pe Podul Mogoșoaiei, actuala Cale a Victoriei nr. 115. Casa, cunoscută în epocă drept „Hotel de M. Gr. Cerchez”, impresiona prin finețea detaliilor, cromatica atent aleasă și calitatea execuției. Inspirată de arhitectura gotică occidentală, clădirea era considerată una dintre cele mai alese reședințe ale Bucureștiului anului 1906, fiind menționată elogios de Frédéric Damé. Caracterul său reprezentativ a făcut ca, în timp, clădirea să fie potrivită pentru funcțiuni publice, fiind asociată ulterior cu sediul Uniunii Artiștilor Plastici.
În timpul ocupației germano-bulgare din Primul Război Mondial, această locuință a fost rechiziționată și transformată în cazinou german, tocmai datorită amplasării centrale și prestigiului său arhitectural. După război, casa nu și-a mai recăpătat rolul de reședință familială, iar Grigore P. Cerkez a fost nevoit, până în anul 1918, să-și caute un alt domiciliu. Moartea unicului său fiu, suprapusă peste pierderea simbolică a primei sale mari locuințe, a determinat arhitectul să-și construiască o a doua casă, mai retrasă, adaptată noilor condiții ale vieții sale.
Această a doua locuință, cunoscută sub numele de Casa Grigore Cerkez, a existat până în anul 1977 și a devenit, la rândul ei, un reper al arhitecturii bucureștene. Deși mai puțin spectaculoasă decât reședința de pe Calea Victoriei, casa reprezenta o sinteză matură a concepțiilor arhitectului. În urma cutremurului din martie 1977, clădirea a fost demolată, în ciuda valorii sale istorice și arhitecturale.
Cu o zi înainte de începerea demolării, la inițiativa profesorului Sandu Miclescu, s-a decis realizarea unui releveu complet al casei, acțiune coordonată de cadre didactice și studenți ai Institutului de Arhitectură. În zilele de 22 și 23 martie 1977, în paralel cu releveele și fotografiile realizate de Radu Ștefănescu și Sergiu Dinculescu, elementele decorative interioare și exterioare au fost demontate și transportate către depozite ale Combinatului Fondului Plastic. Destinația finală a acestora și soarta proiectului de reconstrucție anunțat la acel moment au rămas necunoscute.
Dispariția succesivă a ambelor locuințe ale lui Grigore P. Cerkez – prima, demolată după cutremurul din 1977, și a doua, pierdută definitiv în același context – a șters din peisajul Bucureștiului două repere esențiale ale biografiei sale private. Ele rămân însă documentate prin fotografii, relevee și mărturii, constituind astăzi nu doar fragmente de istorie arhitecturală, ci și reflecții ale destinului personal al unui arhitect care și-a trăit viața între afirmarea profesională, pierderea familiei apropiate și distrugerea propriilor creații domestice.
Formare și studii
Grigore P. Cerkez și-a făcut studiile superioare la École Centrale des Arts et Manufactures din Paris, școală de inginerie de înalt nivel, pe care a absolvit-o în 1873. Înainte de nivelul universitar, a urmat studii liceale tot la Paris, făcând parte din generația de intelectuali români formați în mediul tehnic francez de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Revenit la București după 1873, intră în serviciul administrației tehnice a capitalei și își începe în paralel cariera didactică, devenind una din punțile prin care cultura tehnică franceză este transferată în mediul profesional românesc.
Carieră profesională și funcții publice
Imediat după întoarcerea în țară, Grigore P. Cerkez este angajat ca inginer în administrația publică, ajungând inginer-șef al Primăriei Bucureștiului în anii 1870. În această calitate se implică în proiectarea și conducerea lucrării de rectificare și adâncire a cursului Dâmboviței în interiorul orașului, operațiune de mare anvergură pentru modernizarea capitalei. În 1886 deține de două ori funcția de primar interimar al Bucureștiului, pentru perioade scurte, ceea ce arată încrederea de care se bucura în mediul administrativ.
Între 1905 și 1908 este numit director general al Poștelor, perioadă în care organizează un birou de arhitectură condus de Alexandru Clavel, birou care proiectează și realizează o serie de clădiri poștale în țară (Sinaia, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște, Roman, Craiova, Bârlad etc.). A fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice între 1913 și 1927, implicându-se direct în problematica restaurării și protejării patrimoniului istoric. Pe plan profesional asociativ, în 1891 figurează între membrii fondatori ai Societății Arhitecților Români și este președintele acesteia în perioada 1913–1918, având un rol central în organizarea breslei.
Activitate didactică și lucrări teoretice
Din 1880 este profesor de topografie și construcții la Școala de Poduri și Șosele din București, instituție precursoare a Politehnicii.
În 1897 intră și în corpul profesoral al Școlii de Arhitectură, unde predă cursul de construcții până în 1926, contribuind decisiv la formarea generațiilor de arhitecți de început de secol XX. În 1920 publică un „Curs de construcții”, manual tehnic ce sintetizează experiența sa de proiectant și profesor și care rămâne unul dintre referențialele pentru învățământul de specialitate al epocii. Într-un text publicat în revista „Arhitectura” în 1924, își formulează un crez profesional în care subliniază că arhitectul trebuie să îmbine cultura generală cu capacitatea de a concepe spațiul în trei dimensiuni; fără componenta artistică, spune el, proiectantul rămâne doar un tehnician sau decorator.
Profil arhitectural și orientare stilistică
Grigore P. Cerkez este considerat unul dintre principalii promotori ai curentului istorist și ai stilului neoromânesc, cu accent pe reinterpretarea modernă a arhitecturii brâncovenești. Elementele caracteristice în lucrările sale includ:
În același timp, Cerkez lucrează confortabil în registru neoclasic (Muzeul Băncii Naționale – în supravegherea lucrărilor, aripa Cotroceni, unele vile bucureștene), eclectic sau de inspirație maură (Vila Mihail C. Suțu din Constanța, vila proprie Cerchez din Constanța).
Lucrări principale
Lista de mai jos este selectivă, dar extinsă, și se bazează atât pe sinteza din dicționarul lui Vasile Țelea, cât și pe documentări suplimentare online și în baze de date de patrimoniu.
Clădiri publice și administrative
Reședințe și vile particulare
Imobile de raport și blocuri de locuințe
Lucrări religioase și restaurări
Lucrări în afara Bucureștiului
În parcursul său profesional, Grigore P. Cerkez colaborează frecvent cu alți arhitecți și ingineri: cu Alexandru Clavel – pentru Casa Disescu, casa dr. Petre Herescu, unele sedii de poștă; cu ing. M. Rocco – pentru Muzeul „Grigore Antipa”; cu Ed. van Saanen-Algi – pentru Academia Comercială din Piața Romană; cu Statie Ciortan – pentru majoritatea etapelor de execuție ale Palatului Institutului de Arhitectură;
Importanță și recepție critică
Grigore P. Cerkez este perceput astăzi ca unul dintre principalii „constructori de imagine” ai Bucureștiului și ai unor orașe precum Constanța sau Bușteni la început de secol XX. Clădiri ca Palatul Institutului de Arhitectură, Teatrul Odeon, Palatul Cantacuzino, Casa Niculescu-Dorobanțu, Muzeul Antipa sau ansamblul Comedia–Majestic sunt frecvent citate în studiile despre nașterea și consolidarea stilului neoromânesc și a arhitecturii istoriste de inspirație locală.
Prin activitatea didactică de peste patru decenii și prin funcțiile publice deținute, Cerkez a influențat atât mediul profesional, cât și politicile urbane și de patrimoniu. Rolul său în moderarea restaurărilor de monumente medievale, în opoziție cu intervențiile radicale de tip „reconstrucție totală”, este adesea menționat ca exemplu de atitudine prudentă și respectuoasă față de autenticitate.
Arhitectul Grigore P. Cerkez (Cerchez) – fișă sintetică
Nume: Grigore P. Cerkez (Cerchez); Naștere: 5 octombrie 1850, (potrivit unor surse: Oșești, Vaslui); Deces: 14 mai 1927, București, România
Studii: liceu la Paris (1866–1870), apoi Școala „École Centrale des Arts et Manufactures”, Paris, absolvit în 1873 ca inginer-constructor.
Formare profesională: inginer-constructor, ulterior arhitect, cu pregătire tehnică solidă și deschidere către arhitectură.
Origine / familie: face parte din familia Cerkez (sau Cerchez), fiul maiorului Pandele Cerkez și al Elizei Lahovary.
Carieră, funcții și activitate instituțională
Această combinație de funcții — inginer-șef, proiectant, profesor, restaurator, lider profesional — arată influența sa durabilă asupra dezvoltării urbane, profesiei de arhitect și protecției patrimoniului construit în România.
Orientare stilistică și profil arhitectural
Grigore P. Cerkez este identificat ca unul dintre exponenții de vârf ai curentului de renaștere națională/neoromânesc (în spirit brâncovenesc), dar a lucrat și în registre neoclasice, eclectice, neogotice. Caracteristicile tipice ale operei sale includ: reinterpretarea elementelor tradiționale românești (arcade trilobate, logii, porticuri), adaptate la nevoile urbane moderne — o definire a stilului neoromânesc; combinarea solidă a pregătirii tehnice (în special utilizarea structurilor metalice și a soluțiilor inginerești) cu sensibilitatea la proporții și ornamentație; flexibilitate stilistică: de la clădiri publice impunătoare (muzee, instituții), la vile decorative pentru elite, precum și lucrări de restaurare monumentale, reflectând capacitatea sa de a răspunde diferitelor comenzi și contexte. Prin aceste caracteristici, Cerkez a contribuit semnificativ la definirea imaginii urbane moderne a Bucureștiului și a altor orașe românești de la finele secolului XIX și începutul secolului XX.
Opera – selecție de lucrări reprezentative
Clădiri publice și administrative
Reședințe, vile și case particulare
Restaurări și protecția patrimoniului
Listă extinsă de lucrări (sinteză) - (anii și stilul sunt redați acolo unde informația este disponibilă sau rezonabil consolidată din surse concordante.)
Clădiri publice și administrative
Reședințe și vile particulare în București
Lucrări religioase și restaurări
Lucrări și colaborări în afara Bucureștiului
Învățământ și formare profesională
Importanța și impactul în arhitectura românească
Grigore P. Cerkez este considerat una dintre figurile fundamentale ale arhitecturii românești de tranziție spre modernitate. Prin activitatea sa multiplu dimensionată — ca inginer, arhitect, profesor, restaurator, funcționar public — a contribuit la definirea și promovarea stilului neoromânesc / renașterii naționale în arhitectură, ca element identitar urban și național, la modernizarea infrastructurii urbane din București (canalizarea Dâmboviței, sistematizări, instituții publice) și la formarea unei generații de arhitecți instruiți după standarde occidentale, lainstituționalizarea profesiei de arhitect în România, prin implicarea în SAR și în Comisia Monumentelor Istorice, dar și prin rolul său de pedagog, la protejarea și restaurarea monumentelor istorice, contribuind la conservarea patrimoniului construit. Operele sale — muzee, teatre, universități, vile — rămân repere arhitecturale, urbane și simbolice, reflectând ambiția modernizatoare a României de la fin de XIX – început de XX secol.
*
Distincția între Grigore P. Cerkez și Grigore G. Cerkez. Cine este Grigore G. Cerkez?
Notă: Relațiile de rudenie între arhitecții interbelici Cerkez/ Cerchez:
Exemple de lucrări atribuite lui Grigore G. Cerkez
De ce distincția este importantă
Confuzia între cei doi arhitecți Cerkez/ Cerchez (Grigore P. și Grigore G.) este des întâlnită în literatura ne-specializată sau în liste nesigure. Distincția este esențială pentru:
Din cercetările disponibile, nu există indicii certe că Grigore G. ar fi continuator direct (fiu, nepot etc.) al lui Grigore P.; ei apar în liste diferite, cu contexte familiale/profesionale distincte.
Grigore P. Cerkez rămâne una dintre personalitățile definitorii ale arhitecturii românești de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Prin combinația dintre pregătire tehnică, viziune stilistică, activitate instituțională și didactică, el a contribuit decisiv la conturarea identității arhitecturale românești moderne. Distincția față de Grigore G. Cerkez este esențială pentru a păstra acuratețea istorică și a evita confuzii de autor, perioadă și stil.
Notă importantă: În literatura de specialitate, dar și în surse online sau arhivistice, numele „Grigore Cerkez”, fără particula „P.”, este folosit aproape întotdeauna pentru a desemna pe arhitectul Grigore P. Cerkez, personalitatea cunoscută, profesor universitar și autor al unei opere vaste și esențiale pentru arhitectura românească. Din acest motiv, atunci când cititorul întâlnește numele „Grigore Cerkez” neînsoțit de inițială, în aproximativ 99% din cazuri este vorba despre Grigore P. Cerkez, și nu despre arhitectul Grigore G. Cerkez, a cărui activitate documentată este mult mai redusă și mult mai puțin prezentă în repertoriile istorice și profesionale.
Referințe selectate
Exemple în care arhitectul Grigore P. Cerkez este numit „Grigore Cerkez”.
Grigore Cerchez – Wikipedia (ro.wikipedia.org)
Grigore Cerchez – Enciclopedia României (enciclopediaromaniei.ro)
Grigore Cerkez – Arhiva de Arhitectură (arhivadearhitectura.ro)
Grigore Cerkez – metacult.ro
Frații Grigore și Nicu P. Cerkez – eia.ro / Asociația Istoria Artei
Grigore Cerchez – articol ICR „Octombrie – Grigore Cerchez”
Cerchez Family of Architects – Radio Romania International