Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Arta Cerkez (ϯ)
(n. 1878 - d. 1962)


Specializare: proiectare, cercetare |
Stil dominant: neoromânesc

Blocurile Arta Cerkez
2-5 niveluri, 1921, neoromânesc, risc seismic U2
Casa Aristide Foulquier (adaos cameră 1920)
case/vile, 2-5 niveluri, eclectic regional
Arhitect Arta Cerkez

Arhitectul Arta (Artaxerxe) Cerkez

Arta Cerkez (scris și Arta / Artaxerxe Cerkez / Cerchez) a fost un arhitect activ în principal în primele decenii ale secolului XX, cu o operă legată de București și, foarte important, de dezvoltarea stațiunii Movilă – Techirghiol (astăzi Eforie Sud). Este menționat ca arhitect de origine armeană, integrat profesional în mediul arhitectural românesc, inclusiv prin apartenența la Corpul Arhitecților din România după echivalarea diplomei. S-a născut la Bârlad, în 1878, și a murit în 1962. Activitatea lui este documentată încă din anii imediat următori absolvirii (după 1904), cu proiecte realizate în colaborare cu arhitectul Grigore G. Cerkez, fratele său, precum și cu lucrări independente și comenzi recurente pentru familia Movilă.

În materialele biografice disponibile, Arta Cerkez apare drept arhitect român cu origini armene. Un element de biografie personală care revine constant este căsătoria cu Felicia Movilă, fiica boierului moldovean Ioan Movilă, fondatorul stațiunii Băile Movilă (devenită ulterior Carmen Sylva, iar din 1962 Eforie Sud). Această alianță explică rolul central al lui Arta Cerkez în proiectarea clădirilor și amenajărilor pentru stațiune, mai ales după 1909. În unele înregistrări apare și adresa sediului profesional/domiciliului din București (Bd. Elisabeta nr. 69 – clădirea proiectată, construită și deținută chiar de el), ca reper administrativ al perioadei înscrierii/recunoașterii.

Activitate profesională și rol în cultura arhitecturală

Arta Cerkez a urmat cursurile Politehnicii din Karlsruhe (Germania), secția de arhitectură, absolvind în 1904. Echivalarea diplomei de arhitect la București este consemnată în 1933, moment după care devine membru al Corpului Arhitecților din România. Arta Cerkez este relevant nu doar ca autor de clădiri, ci și ca participant activ la dezbaterea profesională și la consolidarea culturii istorice a arhitecturii românești. Un episod bine documentat este inițierea, în cadrul Societății Arhitecților Români, a concursului pentru un tratat de Istoria Arhitecturii Românești, pentru care oferă și un premiu substanțial (locul I). Concursul se încheie la sfârșitul lui 1933, iar Grigore Ionescu este asociat cu obținerea premiului după publicarea lucrării în 1937.

Arta Cerkez este prezent ca autor de articole în revista Arhitectura, cu teme urbane și profesionale (București, sistematizare, clădiri înalte, spații verzi) și cu texte legate de concursul pentru Istoria Arhitecturii Românești, precum și un material după cutremur (1940). În plus, este citat în discuții recente despre arhitecți de origine armeană și despre rolul său în apariția tratatului lui Grigore Ionescu. Publică în Revista Arhitectura următoarele articole:

  • Din aspectele Bucureștilor (1934, p. 21),
  • Istoria Arhitecturii Românești (1931-1933, p. 9),
  • Din aspectele Bucureștilor (iulie-oct 1937, p.21; iulie-dec. 1940, p.15).

Premii/ distincții: este decorat în anul 1925, cu Meritul Sanitar clasa I atât pentru clădirile proiectate și executate în localitatea Eforie Sud cât și pentru lucrările de amenajare a parcurilor cu alei, terase, instalații de sport, solarii etc.

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

Din lucrările și descrierile existente se conturează un profil pragmatic, adaptat funcțiunilor moderne (spitale, fabrici, imobile de raport, clădiri publice/stațiuni), cu o atenție pentru compoziția volumetrică și pentru expresia urbană. Pentru ansamblul din Eforie Sud, în special cazinoul Movilă – Techirghiol, este semnalată explicit o estetică Art Deco, cu accent pe orizontalitate, terase circulabile, galerii comerciale deschise și două turnuri-belvedere simetrice care marchează capetele compoziției. În București, o parte dintre clădirile sale sunt asociate stilistic cu zona neoromânească sau cu un eclectic regional (în funcție de intervenții și etape), iar tipologiile variază de la imobile de raport și blocuri de locuințe până la clădiri industriale și sanitare.

Lucrări și clădiri documentate

  • Cazinoul Societății Movila – Techirghiol / Cazinoul din Băile Movilă – Techirghiol (astăzi Eforie Sud) – proiect inițiat în 1931, realizare în intervalul 1931–1935 (în alte mențiuni apare și 1933 ca reper de proiect / etapă); clădire reprezentativă pentru arhitectura de stațiune, asociată esteticii Art Deco, cu terase și belvederi. Ioan Movilă, socrul său, a pus piatra de temelie a stațiunii Techirghiol-Movilă (numită ulterior Băile Movilă, Camen Sylva și Vasile Roaită, astăzi Eforie).
  • Hotelul Societății Movila Techirghiol, Carmen Sylva / Eforie Sud – proiect menționat cu anul 1921.
  • Fabrica de Tricotaj(e) de Ia București (fosta str. Guter, actuala str. Gramont, 1905); În anul 1911, ansamblului din str. Guter i se mai adaugă o clădire proiectată de arh. Arta Cerchez, un imobil de locuințe cuprinzând casa doctor Beraru din orașul Tg. Ocna, județul Bacău. Menționată explicit și ca lucrare în colaborare cu Grigore Cerkez.
  • Casa de raport / imobil de locuințe, Str. Gramont, București – 1911 (menționat separat de fabrica de tricotaj).
  • Clădirile fostului aerodrom de la Chitila / Pavilionul Regal al aerodromului „Chitila” – tribune, observator, administrație, bufet, hangare, ateliere pentru construcții și reparații avioane etc. 1909–1910; ansamblu legat de primele infrastructuri aeronautice (menționat și în contextul firmei Cerchez Co, ca lucrare pentru școala de piloți militari). În Aerodromul de Ia Chitila și-a început activitatea firma Cerchez Co (inițiatorul primei școli pentru piloți militari a fost avocatul Mihail Cerchez), era cel mai modern aerodrom din sud-vestul Europei, conform ziarelor vremii.
  • Spitalul de tuberculoză osoasă, Str. Traian, București – 1907 (în colaborare cu arh. Grigore Cerkez).
  • Gara din Sinaia – atribuire, fără detalii suplimentare publice consolidate în materialele consultate aici.
  • Casa Beraru, Târgu Ocna – 1912.
  • Casa Cociaș din fostul bulevard 6 Martie, București (1912).
  • Vile la Băile Govora – două vile și hotel (menționate ca pachet: „două vile și hotel la Govora”, respectiv „Hotelul Balneara și vilele Iliescu și Țăranu de la Băile Govora”) – în jurul anului 1908 (unele surse) și fără datare exactă (altele). Etaje Ia hotelul din Călimănești;
  • Imobilul din Str. Antim nr. 36, București – 1907 (în colaborare cu arh. Grigore Cerkez). (în documentația aferentă arh. Grigore G. Cerkez apare adresa str. Antim nr. 40 – probabil este aceeași clădire, acum dispărută, se pare)
  • Bloc / casă de raport pe Bd. Elisabeta nr. 67–71, București – 1922 (în unele mențiuni apare ca „Bd. Kogălniceanu nr. 67–71”). Sunt blocurile astăzi cu adresa Bd. Mihail Kogălniceanu nr. 13–15–17, București; imobile în proprietatea arhitectului, cu două etape (nr. 13 în 1921, restul în 1922); asociate cu stilul neoromânesc; context ulterior de naționalizare menționat în materialele narative.
  • Casa Aristide Foulquier, Str. Grigore Alexandrescu nr. 41, București – intervenție/adaos cameră în 1920 (atribuit lui Arta Cerkez), cu intervenții ulterioare în 1933 (supraetajare și corp nou, atribuite altui arhitect).
  • Cavoul familiei Ioan (I.) Movilă, Cimitirul Bellu, București – menționat cu datare 1913 în fișierul atașat și 1924 în unele liste publice; este necesară verificarea documentelor de autorizație/proiect pentru datarea finală corectă.
  • Proiecte și amenajări pentru stațiunea Băile Movilă (Eforie Sud) după 1909: edificii, amenajări exterioare, parcuri, terase, instalații de sport, solarii etc., realizate pentru familia Movilă.
  • Colaborări timpurii cu arhitectul Grigore Cerkez (în special în proiecte din 1905–1908 și în lista de proiecte publice).

Este consemnată acordarea distincției „Meritul sanitar clasa I” (1925) pentru ansamblul ridicat în localitatea Carmen Sylva (Eforie Sud) și pentru amenajările exterioare ale stațiunii realizate pentru familia Movilă.

Notă: Relațiile de rudenie între arhitecții interbelici Cerkez/ Cerchez:

  • Cert: Grigore P. Cerkez și Nicolae P. Cerkez sunt frați.
  • Cert: Grigore G. Cerkez și Arta (Artaxerxe) Cerkez sunt frați.
  • Nedovedit (doar ipoteză): vreo rudenie între cele două perechi.
  • Nedovedit: rudenia lui Cristofi Cerkez cu celelalte familii (în sursele citate e doar „al cincilea”, fără precizare).

Referințe

Anexă: fragment de articol – citiți articolul integral via link

DIN ASPECTELE BUCUREȘTILOR
STRĂZI, PIEȚE, MAGAZINE, FIRME, PLANTAȚII, CASE ȘI SĂRĂGIE NORI
de arhitect ARTA CERKEZ, Revista Arhitectura, 1934

Aspectul Bucureștilor, până acum cât-va timp, cu satele, în genere, mici și împrăștiate fără reguli, cu străzi sucie și prăfuite, făcuse să fie considerat un sat mare. În urma transformărilor din ultimul timp vizitatorii pariziani l-au considerat drept un oraș mic în mijlocul unui sat mare. Noi credem însă, că nici-un caz nu putem întrebuința denumirea de sat și, având în vedere numărul locuitorilor, trebuie să considerăm Bucureștii un destul de mare oraș, cu aspect occidental în prea puține puncte și cu un pronunțat caracter oriental în rest. Nu putem da denumirea de sat acestor părți orientale, căci ar fi să aducem o jignire satului românesc, ele putând mai curând figura – după expresia d-lui prof. N. Iorga – într-o metropolă țigănească.

În adevăr, starea dărăpănată în care se află marea majoritate a străzilor, clădirilor, atât particulare cât și publice, a curților și împrejmuirilor, la care se mai adaugă deseori lipsa de elementară igienă, dă unor părți ale Bucureștilor aspectul lor lamentabil, iar modul de expunere al mărfurilor la majoritatea prăvăliilor și mai ales firmele și reclamele acestora îi dau înfățișarea orientală, reminiscentă a influenței turcești din veacurile trecute.

Este incontestabil, că dacă s-ar repara și întreține în bună stare străzile și clădirile, dacă s-ar întrebuința mai ales multă vopsea, și dacă transporturile materialelor de construcție, în special al varului, nisipului și cărămizii, s-ar face în mod mai civilizat, aspectul Bucureștilor ar fi cu totul altul. Exemplul ar trebui dat în primul rând de autorități și în special de administrația comunală, care să transforme cât mai repede aspectul dărăpănat al străzilor.

Pavajul pe o stradă e ca pardoseala într-o cameră. Ori-cât de frumoasă ar fi zugrăvită sau tapetată pereții, ori-cât de elegant mobilierul, o cameră va face o impresie detestabilă dacă pardoseala va fi din scânduri putrede, cu vopsea roasă. Și tot detestabil va fi și aspectul general al unei străzi, ori-cât de frumoase clădirile și monumentele ar avea și ori-cât de elegante vitrinele, dacă pavajul va fi dărăpănat, cu găuri și murdar.

Pavajul Bucureștilor, un pavaj solid, impermeabil, modern, care cu cât e mai utilizat cu atât devine mai frumos, lucios ca parchetul unei camere, trebuie să fie în primul punct din programul de realizări al administrațiilor comunale și aceasta nu numai din punctul de vedere estetic dar și pentru a satisface nevoile igienii, cum și a evita în parte zgomotul caracteristic produs de multe din vehiculele noastre ce se găsesc încă în stare primitivă. (continuă)

 


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index