Arhitectul Arta (Artaxerxe) Cerkez
Arta Cerkez (scris și Arta / Artaxerxe Cerkez / Cerchez) a fost un arhitect activ în principal în primele decenii ale secolului XX, cu o operă legată de București și, foarte important, de dezvoltarea stațiunii Movilă – Techirghiol (astăzi Eforie Sud). Este menționat ca arhitect de origine armeană, integrat profesional în mediul arhitectural românesc, inclusiv prin apartenența la Corpul Arhitecților din România după echivalarea diplomei. S-a născut la Bârlad, în 1878, și a murit în 1962. Activitatea lui este documentată încă din anii imediat următori absolvirii (după 1904), cu proiecte realizate în colaborare cu arhitectul Grigore G. Cerkez, fratele său, precum și cu lucrări independente și comenzi recurente pentru familia Movilă.
În materialele biografice disponibile, Arta Cerkez apare drept arhitect român cu origini armene. Un element de biografie personală care revine constant este căsătoria cu Felicia Movilă, fiica boierului moldovean Ioan Movilă, fondatorul stațiunii Băile Movilă (devenită ulterior Carmen Sylva, iar din 1962 Eforie Sud). Această alianță explică rolul central al lui Arta Cerkez în proiectarea clădirilor și amenajărilor pentru stațiune, mai ales după 1909. În unele înregistrări apare și adresa sediului profesional/domiciliului din București (Bd. Elisabeta nr. 69 – clădirea proiectată, construită și deținută chiar de el), ca reper administrativ al perioadei înscrierii/recunoașterii.
Activitate profesională și rol în cultura arhitecturală
Arta Cerkez a urmat cursurile Politehnicii din Karlsruhe (Germania), secția de arhitectură, absolvind în 1904. Echivalarea diplomei de arhitect la București este consemnată în 1933, moment după care devine membru al Corpului Arhitecților din România. Arta Cerkez este relevant nu doar ca autor de clădiri, ci și ca participant activ la dezbaterea profesională și la consolidarea culturii istorice a arhitecturii românești. Un episod bine documentat este inițierea, în cadrul Societății Arhitecților Români, a concursului pentru un tratat de Istoria Arhitecturii Românești, pentru care oferă și un premiu substanțial (locul I). Concursul se încheie la sfârșitul lui 1933, iar Grigore Ionescu este asociat cu obținerea premiului după publicarea lucrării în 1937.
Arta Cerkez este prezent ca autor de articole în revista Arhitectura, cu teme urbane și profesionale (București, sistematizare, clădiri înalte, spații verzi) și cu texte legate de concursul pentru Istoria Arhitecturii Românești, precum și un material după cutremur (1940). În plus, este citat în discuții recente despre arhitecți de origine armeană și despre rolul său în apariția tratatului lui Grigore Ionescu. Publică în Revista Arhitectura următoarele articole:
Premii/ distincții: este decorat în anul 1925, cu Meritul Sanitar clasa I atât pentru clădirile proiectate și executate în localitatea Eforie Sud cât și pentru lucrările de amenajare a parcurilor cu alei, terase, instalații de sport, solarii etc.
Profil arhitectural și caracteristici stilistice
Din lucrările și descrierile existente se conturează un profil pragmatic, adaptat funcțiunilor moderne (spitale, fabrici, imobile de raport, clădiri publice/stațiuni), cu o atenție pentru compoziția volumetrică și pentru expresia urbană. Pentru ansamblul din Eforie Sud, în special cazinoul Movilă – Techirghiol, este semnalată explicit o estetică Art Deco, cu accent pe orizontalitate, terase circulabile, galerii comerciale deschise și două turnuri-belvedere simetrice care marchează capetele compoziției. În București, o parte dintre clădirile sale sunt asociate stilistic cu zona neoromânească sau cu un eclectic regional (în funcție de intervenții și etape), iar tipologiile variază de la imobile de raport și blocuri de locuințe până la clădiri industriale și sanitare.
Lucrări și clădiri documentate
Este consemnată acordarea distincției „Meritul sanitar clasa I” (1925) pentru ansamblul ridicat în localitatea Carmen Sylva (Eforie Sud) și pentru amenajările exterioare ale stațiunii realizate pentru familia Movilă.
Notă: Relațiile de rudenie între arhitecții interbelici Cerkez/ Cerchez:
Referințe

Anexă: fragment de articol – citiți articolul integral via link
DIN ASPECTELE BUCUREȘTILOR
STRĂZI, PIEȚE, MAGAZINE, FIRME, PLANTAȚII, CASE ȘI SĂRĂGIE NORI
de arhitect ARTA CERKEZ, Revista Arhitectura, 1934
Aspectul Bucureștilor, până acum cât-va timp, cu satele, în genere, mici și împrăștiate fără reguli, cu străzi sucie și prăfuite, făcuse să fie considerat un sat mare. În urma transformărilor din ultimul timp vizitatorii pariziani l-au considerat drept un oraș mic în mijlocul unui sat mare. Noi credem însă, că nici-un caz nu putem întrebuința denumirea de sat și, având în vedere numărul locuitorilor, trebuie să considerăm Bucureștii un destul de mare oraș, cu aspect occidental în prea puține puncte și cu un pronunțat caracter oriental în rest. Nu putem da denumirea de sat acestor părți orientale, căci ar fi să aducem o jignire satului românesc, ele putând mai curând figura – după expresia d-lui prof. N. Iorga – într-o metropolă țigănească.
În adevăr, starea dărăpănată în care se află marea majoritate a străzilor, clădirilor, atât particulare cât și publice, a curților și împrejmuirilor, la care se mai adaugă deseori lipsa de elementară igienă, dă unor părți ale Bucureștilor aspectul lor lamentabil, iar modul de expunere al mărfurilor la majoritatea prăvăliilor și mai ales firmele și reclamele acestora îi dau înfățișarea orientală, reminiscentă a influenței turcești din veacurile trecute.
Este incontestabil, că dacă s-ar repara și întreține în bună stare străzile și clădirile, dacă s-ar întrebuința mai ales multă vopsea, și dacă transporturile materialelor de construcție, în special al varului, nisipului și cărămizii, s-ar face în mod mai civilizat, aspectul Bucureștilor ar fi cu totul altul. Exemplul ar trebui dat în primul rând de autorități și în special de administrația comunală, care să transforme cât mai repede aspectul dărăpănat al străzilor.
Pavajul pe o stradă e ca pardoseala într-o cameră. Ori-cât de frumoasă ar fi zugrăvită sau tapetată pereții, ori-cât de elegant mobilierul, o cameră va face o impresie detestabilă dacă pardoseala va fi din scânduri putrede, cu vopsea roasă. Și tot detestabil va fi și aspectul general al unei străzi, ori-cât de frumoase clădirile și monumentele ar avea și ori-cât de elegante vitrinele, dacă pavajul va fi dărăpănat, cu găuri și murdar.
Pavajul Bucureștilor, un pavaj solid, impermeabil, modern, care cu cât e mai utilizat cu atât devine mai frumos, lucios ca parchetul unei camere, trebuie să fie în primul punct din programul de realizări al administrațiilor comunale și aceasta nu numai din punctul de vedere estetic dar și pentru a satisface nevoile igienii, cum și a evita în parte zgomotul caracteristic produs de multe din vehiculele noastre ce se găsesc încă în stare primitivă. (continuă)