În zona actuală a Teatrului Odeon se afla în sec. XVII proprietatea spătarului Dumitrache Ghica, primită ca zestre de la Maria Văcărescu. Prima atestare documentară a unei case boierești datează din anul 1768. Casele Ghica au fost cumpărate în 1860 de Nicolae Lahovary, familia menținându-și proprietatea până la naționalizarea din 1948.
Procesul de modernizare a Căii Victoriei a afectat și proprietatea Lahovary. În locul rezidenței de lux – devenită caducă, terenul a fost utilizat pentru noi funcțiuni. Casa Ghica a fost închiriată pentru instituții sau comerț: Clubul Tinerimii, Partidul Național de peste Carpați, Societatea Mercur, berărie și bodegă importantă etc. O intervenție mai importantă a fost vânzarea (sau închirierea) a două parcele de pe latura de nord unde a fost construit, către Calea Victoriei, un imobil în care are sediul, în perioada interbelică, celebra gazetă L’Independance Roumaine (la al cărui etaj au avut loc reprezentațiile lui Lumière) și magazinul de muzică Orfeu.
Restructurarea majoră a proprietății s-a produs la începutul sec. XX. Din inițiativa lui Emil Lahovary, arhitectul Grigore Cerchez a conceput un ansamblu arhitectural de anvergură: Teatrul Comedia situat pe latura dinspre str. Academiei, dar cu fațada orientată către Calea Victoriei, flancat de două corpuri laterale, către nord magazine și apartamente și către sud, Hotel Majestic. Teatrul a fost inaugurat pe 25 decembrie 1911 urmat de aripile laterale independente – Hotel Majestic și corpul nordic cu apartamente și magazine, configurând astfel cele două pasaje.
Bombardamentele din 1945 au afectat atât teatrul, cât și corpurile laterale, în special cel nordic care a fost parțial refăcut. Până în anii 60, ansamblul și-a păstrat integritatea fizică, însă cu schimbarea funcțiunilor. Fosta casă a fost transformată în librăria Cartea Rusă, iar Hotel Majestic a fost scos din funcțiune. În anii 70, într-o campanie de renovare a fostelor hoteluri, Hotel Majestic și-a recăpătat funcțiunea originară.
În anul 1974 Sala Comedia a Teatrului Național devine Sala Majestic a Teatrului Giulești, teatru care în anul 1990 își schimbă denumirea în Teatrul Odeon. În anii 80 a fost construit un imobil către Calea Victoriei, pe locul rămas gol prin demolări pe latura de nord și s-a amenajat alveola creată în fața teatrului.
Istoricul Teatrului: Teatrul ODEON, unul dintre cele mai reprezentative teatre din București, a fost fondat în 1946, sub numele de Teatrul Muncitoresc CFR Giulești. Se află în locaţia actuală din centrul Bucureştiului din 1974, într-o superbă clădire monument istoric, căreia i-am serbat centenarul în 2011. Sala Majestic este una dintre cele mai elegante săli de teatru din Bucureşti şi una din puținele din Europa cu tavan glisant. În anul 1990 Teatrul Giuleşti îşi schimbă numele în Teatrul Odeon. Teatrul ODEON este un teatru de repertoriu, subvenționat de Primăria Municipiului București, cu o echipă stabilă de 35 de actori, 2 regizori și un scenograf. Sala Majestic are o scenă à l’italienne și o capacitate a sălii de 300 de locuri. (site-ul Teatrului Odeon)
*
O scurtă sinteză a informațiilor pe care le avem despre ansamblul din Piața Odeon, cu cele două clădiri de-a stânga și de-a dreapta Teatrului Odeon, separate de Pasajul Comedia în stânga și Pasajul Majestic pe dreapta, și clădirea nouă dinspre Calea Victoriei, acum Vision Apartments:
- Arhitectul Grigore Cerchez a conceput ansamblul cu trei clădiri, Sala (Teatrul) Comedia în mijloc, clădirea rezidențială din stânga, separată de Teatru prin Pasajul Comedia, și Hotelul Majestic în dreapta, separat de Pasajul Majestic. Teatrul a fost construit primul, în 2011, hotelul a fost terminat ultimul, în 1920.
- Teatrul are intrarea principală spre Calea Victoriei, cu o piațetă în față. Hotelul și cealaltă clădire au intrări prin strada Academiei, dar și prin cele două pasaje. Clădirile au aproximativ aceeași lungime, cu o aliniere aproximativă cu fațada principală a Teatrului spre Calea Victoriei.
- Clădirea din stânga este acum o anexă a Teatrului, cu cabinele pentru actori, birouri pentru administrație, apartamente pentru oaspeți.
- Între Hotelul Majestic și Calea Victoriei a mai existat o clădire cu două etaje și mansardă, marcată cu săgeata albastră într-o poză din anul 1970. De asemenea, încă una cu un singur etaj, cu apartamente și spații comerciale la parter, care se vede în două dintre pozele vechi din galerie, tot din anii 70, marcată cu o săgeată galbenă. Nu este clar încă dacă exista vreo legătură între cele două, sau dacă e vorba despre clădirea marcată cu roșu în fotografia din 1874 - posibil Casa Bercovici.
- După revoluție, niște turci au cumpărat Hotelul Majestic prin 1995, apoi clădirea cu două etaje și mansardă dinspre Calea Victoriei în 2004, dar și pe cea mică, cu un singur etaj. Au renovat hotelul, iar cele două clădiri au fost remodelate complet și înălțate: cea mai mare pentru a ajunge la același nivel cu hotelul, iar cea mică supraetajată pentru a fi la aceeași înălțime cu vecina Capșa. Totul într-o clădire complet nouă, un nou hotel pe care l-au unit cu hotelul vechi, existând o comunicare/ trecere directă între cele două clădiri. Noul hotel, din clădirea modernă, a fost numit Ramada Majestic.
- În 2021 firma elvețiană Vision Apartments a cumpărat ambele clădiri, și pe cea nouă și pe cea veche, și îi schimbă numele în Vision Apartments, pe care îl are în prezent (2024).
Multe informații interesante despre trecutul îndepărtat al locului sunt în articolul Calea Victoriei Nr 38-42 - Casele Ghica.
*
Acolo, în clădirea din stânga primei imagini, este "intrarea actorilor". Și "casa de bilete" funcționa, cândva, civilizat, tot acolo, nu ca acum, o bortă în perete. Iar, demult, înainte de a se redeschide sala Studio de la subsol, exista, în clădirea despre care întrebați, la ultimul etaj, o sală care, uneori, găzduia spectacole aparte. Am văzut acolo câteva. (AI) ... Asa îmi amintesc și eu. În plus erau cabinele actorilor. Unde mai petreceam și noi 🙂 (VV) ... Ani de zile, după bombardarea Teatrului din Calea Victoriei, acoloa fost sediul principal al Teatrului Național până când s-a inaugurat noul sediu de la Piața Universității. (LR)
Referințe:
- BUCUREȘTI, cca 1930: o mică porţiune din Calea Victoriei (Bucureștii Vechi și Noi)
- Istoricul Teatrului Odeon
- Oameni care au construit Bucureștiul: Grigore Cerchez
- Grigore Cerchez (Wikipedia)
- Grigore Cerchez, identitate
- ROMÂNI CELEBRI: Arhitectul Grigore Cerchez
- Grigore Cerchez – inginer, profesor şi arhitect
- Din portofoliul arhitectului Grigore P. Cerchez - Revista Arhitectura 1941
- Calea Victoriei Nr 38-42 - Casele Ghica (multe detalii despre istoricul locului)
- Vision Apartments cumpără fostul hotel Ramada Majestic București
- Anja Graf, "regina supremă a apartamentelor" și vedetă la "Arena Leilor", deschide complexul în locul Ramada
- Unul dintre cele mai vechi hoteluri din Capitală a fost vândut. Cine e cumpărătorul
- Podul Mogosoaiei (actuala Calea Victoriei) la 1874 (foto)
- Scenă de stradă lângă hotelul Majestic (foto)
- Alexandru Beldiman. Un arhitect de semnatură
- Arhitect Alexandru Beldiman
- Alexandru Beldiman, arhitect, stră-strănepotul fondatorului ziarului „Adevărul“
- [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014] (volum tipărit) - mențiune "Casa Lahovary, acum Hotel Majestic, str. Academiei 1911"
Mai 2024:
Arhitect Alexandru Beldiman (n. 1943): Absolvent al Institutului de Arhitectură din București în 1967, și-a desfășurat activitatea în Institutul „Proiect București' dintre proiectele realizate aici, la care a participat se pot aminti:
- Extindere Institutul de Arhitectură, str. Academiei - București (1969)
- Hotel Dorobanți - 530 locuri - București (1974)
- Bloc 40 în ansamblul din bdul Ion Mihalache 一 București (1976)
- Bloc 45, Piața 1 Mai (bdul Ion Mihalache) - București (1981)
- Blocuri locuințe, bdul Unirii, latura nord - București (1988).
După 1990 a înființat propriul birou de proiectare, BBM, având asociați pe Doina Butică și Moise Mathe. A realizat astfel:
- Ansamblu locuințe „La Mesteceni" - str. Grigore Gafencu (2000)
- Extindere hotel „Majestic77” - Calea Victoriei (2003)
- Ansamblu birouri „S-Park” Șos. București-Ploiești, lângă Casa Presei (2007)
- Ansamblu rezidențial în Năvodari - Mamaia Nord (2009)
- Imobil birouri „Litexco Center" - str. Știrbei Vodă nr. 104-106 București (2004)
- Ansamblu locuințe Europa Group, Splaiul Independenței (2008)
- Restaurare casa Pătrașcu, Piața Romană, București
- Ansamblu locuințe City Center, București (2008)
- Hotel Saroglia, str. Maria Rosetti, București (2010)
- Crama Avincis de la Drăgășani (2011).
Predă din 1995 un curs de Istoria Arhitecturii Moderne la Facultatea de Istoria și Teoria Artei la Universitatea de Arte din București. în 2002 a primit premiul Bienalei de Arhitectură, București. A coordonat apariția în 1996 a lucrării „Bucureștii anilor 1920-1940, între avangardă și modernism". Între 1990 și 1999 a fost președintele Uniunii Arhitecților din România, din 1999 fiind vicepreședinte al Uniunii Internaționale a Arhitecților. Ca președinte al Fundației pentru Arhitectură și Urbanism Simetria și al Editurii Simetria din 1999, patronează o fructuoasă activitate editorială. Tot din 1999 este profesor asociat la IAIM din București. (Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014)
