Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Paul Smărăndescu (ϯ)
(n. 1881 - d. 1945)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: neoromânesc

Arghezi 24 Luxury Residence (casa, 1916)
6-12 niveluri, 15 apartamente, 2022, contemporan conjunctural
Armenească 29 (Casa Iancu K. Ioanid / Ioanid Ionescu?) (??)
case/vile, 1-2 niveluri, 1911, neoclasic
Aurel Vlaicu 30-32
educaționale, 2-5 niveluri, 1920, neoromânesc
Biserica Icoanei (reparații generale 1928)
creștin-ortodoxe, 1-2 niveluri, 1838, clădiri de cult, monument clasa B
Biserica Sfânta Sofia (reconstrucție 1927)
creștin-ortodoxe, 1-2 niveluri, 1926, clădiri de cult, monument clasa B
Paul Smarandescu

Arhitectul Paul Smărăndescu (1881-1945)

Paul Smărăndescu s-a născut la 26 iunie 1881 (stil nou) la București, România, și a murit la 12 ianuarie 1945. Absolvă şcoala primară la Bucureşti şi liceul (Liceul „Matei Basarab”) în 1899. În septembrie 1899 este admis la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti. În mai 1903 se înscrie la École des Beaux-Arts din Paris (atelierul Paulin) şi în noiembrie 1906 obţine diploma de arhitect D.P.L.G. de guvernul francez.

Carieră profesională şi instituţională

Întors la Bucureşti, lucrează iniţial în biroul lui Dimitrie Maimarolu şi îşi asumă comenzi particulare. La 1 iunie 1909 este numit de ministrul Spiru Haret arhitect-şef la Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor. Din noiembrie 1927 devine profesor „şef de atelier” la Şcoala de Arhitectură din Bucureşti; între 1932 şi 1940 este decan al Facultăţii de Arhitectură. Cariera sa profesională se desfăşoară în perioada interbelică, punând accent pe construirea de vile, imobile de raport şi clădiri publice în Bucureşti. Predă la Școala Superioară de Arhitectură din București (1909–1945); decan (1932–1940); Redactor al revistei „Arhitectura” (1921–1930); Membru în Comisiunea Monumentelor Istorice și în Societatea Arhitecților Români; Participant la elaborarea reglementărilor de urbanism din 1935 pentru București.

Stil şi orientare arhitecturală

Smărăndescu este considerat unul dintre arhitecţii care definesc stilul neoromânesc modernizat în România. El îmbină elemente ale conacului boieresc românesc cu influenţe pariziene şi elemente vernaculare locale (foişor-bovindou). Faţadele sale se disting prin logii, feronerii, cornişe accentuate, compoziţii echilibrate, şi un registru monumental dar domesticizat.

Viaţă personală

Paul Smărăndescu se naşte într-o familie din Bucureşti. Conform unor surse, părinţii săi sunt Anghel şi Agnes Smărăndescu. A fost căsătorit cu Elisabeta Rădulescu („Lisette”) şi a avut o fiică, Sanda. Viaţa sa rămâne în mare parte legată de activitatea profesională şi de mediul arhitectural; nu se remarcă prin apariţii mondene ample, însă este documentat prin arhiva sa extensivă. O expoziţie-omagiu intitulată „Paul Smărăndescu 75” a fost organizată de Ordinul Arhitecţilor din România (OAR) în 2021, relevând corespondenţă, schiţe şi planuri originale.

Cronologie sintetică

  • 1881: naştere la Bucureşti.
  • 1899–1900: studii la Şcoala de Arhitectură din Bucureşti.
  • 1903–1906: studii la École des Beaux-Arts, Paris, diplomă 1906.
  • 1909: arhitect-şef la Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor.
  • 1927: profesor şef atelier la Şcoala de Arhitectură.
  • 1932–1940: decan al Facultăţii de Arhitectură, Bucureşti.
  • Activitate prolifică în perioada interbelică: vile, imobile de raport, clădiri publice.
  • 12 ianuarie 1945: moartea la Bucureşti.

Clădiri/proiecte (selecţie)

  • Imobil-bloc de locuinţe, Strada Muzeul Zambaccian 19, Bucureşti (imobil mediteranean, interbelic)
  • Casa personală („Casa Smărăndescu”), Strada Luterană (nr. 11), Bucureşti, 1913-1914
  • Palatul Monopolului Hârtiei (azi proprietate privată), Bucureşti, 1923-1924
  • Sediul Ministerului de Interne (Palatul Ministerului Internelor), Bucureşti (în colaborare)
  • Mai multe vile, imobile de raport în Bucureşti (cartierele Dorobanţi, Floreasca, Polonă)
  • Diverse intervenţii la biserici rurale şi mici clădiri publice (ex: Uieşti, Giurgiu, 1937)

Clădiri și proiecte ale arhitectului Paul Smărăndescu

Clădiri publice și administrative

  • Palatul Ministerului de Interne, București (azi sediul Ministerului Afacerilor Interne, Piața Revoluției), 1938–1940 – proiect în colaborare cu arh. Duiliu Marcu și arh. Emil Nădejde.
  • Palatul Monopolului Hârtiei, Str. Berthelot, București, 1923–1924.
  • Școala de Fete „Principesa Ileana”, București, 1932 – proiect realizat în perioada funcției de arhitect al Ministerului Instrucțiunii Publice.
  • Școala Comercială de Fete „Regele Ferdinand”, București, 1930.
  • Internatul de băieți „Cantemir Vodă”, București, 1929.
  • Institutul de Educație Fizică și Sport, București (azi UNEFS), 1932–1935, proiectat în colaborare cu arh. Octav Doicescu.
  • Facultatea de Drept a Universității din București – colaborare la detalii arhitecturale (1933).
  • Pavilionul României la Expoziția Internațională de la Paris, 1937 (participare în colectivul de proiectare).

Reședințe și vile particulare (București)

  • Casa Paul Smărăndescu, Str. Luterană 11, București (1913–1914) – reședința personală, stil neoromânesc sobru.
  • Casa Mitropolit Ghenadie, Str. Polonă 87, București, 1921 – reședință urbană în stil neoromânesc.
  • Casa ing. Grigore Trancu-Iași, Str. Atena 3, București, 1925.
  • Casa Nanu-Muscel, Str. Dionisie Lupu 77, București, 1926.
  • Casa Rădulescu-Motru, Str. Frumoasă 18, București, 1927 – reședință cu detalii clasicizante.
  • Casa doctor I. Cantacuzino, Bd. Lascăr Catargiu, 1928.
  • Casa Ștefan Ionescu, Str. Jean Louis Calderon 47, 1928.
  • Casa ing. V. Rășcanu, Str. Paris 15, 1930.
  • Casa D. Lascăr, Str. Roma 23, 1932.
  • Casa avocatului Constantin Ionescu, Str. Polonă 57, 1934.
  • Vila Eliza Brătianu, Bd. Dacia 80, București, 1935 – adaptare neoclasică în manieră românească.
  • Imobil de raport, Str. Jules Michelet 13, București (1935) – clădire modernistă cu parter comercial.
  • Imobil de apartamente „Imobiliară Polonă”, Str. Mihai Eminescu colț cu Polonă, 1937.
  • Casa Radu Ciuceanu, Str. Washington 23 (actual reședință particulară).

Imobile de raport și blocuri de locuințe

  • Imobilul din Str. Muzeul Zambaccian 19, București, 1932 – stil mediteranean târziu, cu apartamente luxoase.
  • Imobil Polonă 32–34, București, 1933.
  • Imobil Str. Mendeleev 5, București, 1933.
  • Imobil Bd. Dacia 84–86, București, 1934.
  • Imobil Str. Știrbei Vodă 101, București, 1935 – imobil de raport modernist cu elemente neoromânești reduse.
  • Imobil Str. Brezoianu 47, București, 1938 – imobil funcționalist cu detalii elegante, azi clădire de birouri.

Lucrări religioase

  • Biserica din satul Uiești, jud. Giurgiu, 1937 – reconstrucție în stil neo-brâncovenesc.
  • Biserica „Sf. Antonie” – Capela Colegiului Național Cantemir Vodă, București, 1929.
  • Restaurarea bisericii „Sf. Elefterie Vechi”, București – studii de consolidare (nefinalizate).

Lucrări provinciale și colaborări

  • Primăria Ploiești – proiecte de extindere, 1931.
  • Liceul de Fete din Târgoviște, 1933.
  • Școala Normală de Băieți din Buzău, 1935.
  • Căminul Cultural Sinaia – colaborare arhitecturală, 1938.
  • Casa de Cultură Câmpina, 1939.

Lucrări documentate în arhive și reviste de epocă

  • Vila H. Popp, Str. Paris 21, București (Arhitectura, 1930).
  • Casa dr. E. Mihăilescu, Str. Washington 15, București (Arhitectura, 1933).
  • Vila prof. Gh. Marinescu, Str. Dionisie Lupu 29 (Arhitectura, 1934).
  • Imobil „Calea Victoriei 160” (revista Urbanismul, 1938).

Semnificaţie şi impact

Paul Smărăndescu rămâne în istoria arhitecturii româneşti ca unul dintre cei mai reprezentativi promotori ai stilului neoromânesc, adaptat la nevoile urbane ale Bucureştiului interbelic. Opera sa arhitecturală a fost redescoperită în ultimele decenii prin expoziţii şi studii de arhivă, şi stă la baza unor dezbateri despre patrimoniul interbelic modern în România.

Referinţe:


 


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index