Palatul Imobiliara (Hotel Victoria)

Palatul & Pasajul Imobiliara / Pasajul Victoria. Conceput ca Hotel Victoria

Palatul domnesc de pe Podul Mogoșoaiei și Casa Bossel; incendiul din 1812

Pe locul actual al Palatului Imobiliara, la numerele 48-50 de pe Calea Victoriei (fosta denumire: Podul Mogoșoaiei), se afla, la începutul secolului al XIX-lea, un palat domnesc. Incendiul care a mistuit Curtea Nouă din Dealul Spirii, în noaptea de 11 spre 12 decembrie 1812, l-a determinat pe domnitorul Ioan Gheorghe Caragea să închirieze casele lui Constantin Ghica de pe Podul Mogoșoaiei, transformându-le în reședință domnească. Potrivit descrierii lui Nicolae Filimon, reluată de istoricul Gheorghe Crutzescu, clădirea era compusă dintr-un șir de case cu două rânduri, cu o arhitectură vagă și nedeterminată, iar fațada dinspre Podul Mogoșoaiei avea un balcon în formă de chioșc turcesc. În 1818, la venirea sa pe tron, domnitorul Alexandru Șuțu s-a instalat, la rândul său, în aceleași case Ghica.

Domnia lui Alexandru Șuțu s-a încheiat în 1821. În anii tulburi care au urmat, palatul de pe Podul Mogoșoaiei a fost ocupat succesiv de pandurii lui Tudor Vladimirescu, de arnăuți și, în cele din urmă, de trupele otomane, care au transformat încăperile de la parter în grajduri. După moartea lui Tudor Vladimirescu, la 7 iunie 1821, tronul Țării Românești a revenit lui Grigore al IV-lea Ghica, instalat la 30 iunie 1821. Noul domnitor a dispus lucrări ample de refacere la palatul din Podul Mogoșoaiei; cu acest prilej, sub clădire au fost descoperite osemintele a 17 femei, fapt consemnat de cronicile epocii. Grigore al IV-lea Ghica a murit la 16 noiembrie 1834, fiind urmat la domnie de fratele său, Alexandru D. Ghica.

Casa Bossel și Teatrul cel Mic

Sub autorizarea lui Alexandru D. Ghica, partea de miazănoapte a fostului palat domnesc a fost vândută la mezat, în 1839, tapițerului sas Friederich Bossel. Clădirea a intrat astfel în circuitul public sub numele de Casa Bossel. Zece ani mai târziu, în 1849, noul proprietar a amenajat la etaj o sală de bal și de spectacole, cunoscută drept Teatru Român, pe care bucureștenii au numit-o și Teatrul cel Mic. Timp de trei decenii, aici s-au desfășurat, alături de reprezentațiile Teatrului Național, unele dintre cele mai importante spectacole de teatru din București. La parter funcționau prăvălii, printre care magazinul de vinuri și librăria lui C. A. Rosetti, precum și, ulterior, prăvălia Au Gourmand.

Pe scena Teatrului Bossel au evoluat actori precum Matei Millo și Mihail Pascaly; aici a avut loc, în 1850, premiera piesei Coana Chirița, jucată de trupa lui Matei Millo. În jurul anului 1868, poetul Mihai Eminescu a locuit o vreme într-o cameră aflată în spatele clădirii, în perioada în care Mihail Pascaly îl angajase la Teatrul Național, aflat peste drum, ca sufleor și copist. Etajul cu sala de spectacole a fost distrus de un incendiu în 1863, an în care proprietatea a trecut la Isaac Menahem. Acesta a lăsat-o prin testament, în 1883, moștenitorilor săi, printre care se număra și bancherul Leon Mircuș. În 1906, clădirea a devenit proprietatea societății Imobiliara, specializată în construcția de edificii în București. Sursele consultate diferă ușor în privința numelui ultimului proprietar dinaintea Societății Imobiliara: unele texte îl menționează pe bancherul Leon Mircuș, altele vorbesc despre demolarea casei Marcuș — cel mai probabil aceeași familie, cu ortografieri diferite ale numelui.

Construcția Palatului Imobiliara (1911-1924)

Proiectul Hotelului Victoria

În 1911, Societatea Imobiliara a demolat fosta Casă Bossel pentru a elibera terenul cuprins între strada Academiei și Calea Victoriei. Pe acest amplasament a fost depus un proiect pentru un hotel, semnat de arhitecții Eracle Lăzărescu și Arghir Culina, cunoscut sub numele de Hotel Victoria. Clădirea era gândită inițial cu parter, mezanin, trei etaje și două mansarde. Fațada propusă spre autorizare era apropiată, ca organizare a golurilor și a spațiilor vitrate, de cea realizată ulterior, dar avea un caracter mai sobru. Pe parcursul execuției, fațada a fost modificată de arhitectul Paul Smărăndescu, care a introdus rezalite laterale, a schimbat configurația mansardei și a îmbogățit decorul, cu arcuri în mâner de coș și un limbaj eclectic mai expresiv.

Proiectul inițial al arhitecților Lăzărescu și Culina prevedea două corpuri de clădire unite printr-un pasaj comercial, care avea să fie cunoscut, la rândul lui, drept Pasajul Imobiliara. Corpul din stânga avea prăvălii spre Calea Victoriei și spre pasaj, iar corpul din dreapta avea prăvălii mai puține spre Calea Victoriei, restul spațiului fiind rezervat unei săli de spectacole. În una dintre clădiri, cu adresa în strada Academiei nr. 19-21, funcționa și biroul de arhitectură al lui Lăzărescu și Culina.

De la proiectul de hotel la clădirea cu funcțiuni mixte

În septembrie 1912, beneficiarii au solicitat schimbarea funcțiunii clădirii, deși parametrii tehnici au rămas asemănători: șase etaje și mansardă. Proiectul inițial viza un hotel de lux cu 300 de camere și tot atâtea băi, destinație abandonată în timpul execuției, în contextul pierderii, prin incendiu, a clădirii Hotelului Luvru din apropiere, unde Societatea Imobiliara își avea sediul. Ajunși la nivelul al șaselea, beneficiarii au renunțat la ideea de hotel, iar interioarele au fost reproiectate pentru a găzdui apartamente, birouri și prăvălii. Lucrările au fost executate de antrepriza inginerului Tiberiu Eremie.

Sala de spectacole prevăzută în proiect a fost modificată în august 1913 și avea să găzduiască, ulterior, cinematograful Select, iar mai târziu Teatrul de Păpuși Țăndărică. După finalizarea construcției, proprietatea a fost preluată de Societatea Anonimă de Construcții Victoria, administrată de inginerul I. G. Cristescu. Clădirea a suferit un incendiu în 1916, izbucnit în timpul unor lucrări la acoperiș, cu pagube însemnate la mansardă și acoperiș. Contextul Primului Război Mondial a întrerupt orice investiție ulterioară.

Extinderile din anii 1923-1924

Lucrările au fost reluate abia în 1923, când Societatea Victoria a obținut autorizația pentru refacerea și extinderea aripii din stânga, afectată de incendiul din 1916, cu două etaje și o mansardă suplimentare, în care au fost amenajate noi spații de locuit și de servicii. Lucrările s-au desfășurat între august 1923 și octombrie 1924. În toamna aceluiași an, Societatea Victoria a solicitat și extinderea aripii din dreapta, tot cu două etaje și mansardă. A fost avută în vedere și o supraetajare a corpului dinspre Calea Victoriei, intervenție care nu a mai fost realizată.

Pasajul Victoria: comerț, spectacol și naționalizare

Cinema Select și comerțul din pasaj

Sala de spectacole a Palatului Imobiliara a găzduit, în perioada interbelică, cinematograful Select, una dintre sălile elegante ale Bucureștiului acelor ani. Pasajul Imobiliara, deschis între cele două corpuri ale clădirii, a devenit un spațiu comercial activ, cu prăvălii, birouri de închiriat și ateliere de modă. În jurul anului 1923 și-a schimbat numele în "Pasagiul (Pasajul) Victoria". Printre firmele care au funcționat aici s-au numărat un magazin de muzică, casa de modă Maison Suzanne și Drogueria Românească, deschisă în 1913, prezentată în epocă drept cea mai elegantă și mai bine asortată drogherie din țară. Ziarele perioadei interbelice menționează pasajul, adeseori sub numele de Pasagiul Imobiliara, ca reper comercial al Căii Victoriei. În martie 1931, ziarul Cuvântul relata sinuciderea unei tinere menajere, Ecaterina Burowitchi, aflată în serviciul lui Carol Rosenfeld, locatar al pasajului. Episodul, consemnat în presa vremii, ilustrează densitatea locuirii și a activității comerciale din interiorul ansamblului în anii 1930.

Localurile Pasajului Victoria

În 1933, la subsolul pasajului s-a deschis bodega-zahana Mercur, cunoscută pentru ciorba de burtă și tuslamaua servite aici; localul avea să funcționeze, cu unele întreruperi, până în perioada comunistă. Începând din 1940 și până la sfârșitul deceniului următor, un alt subsol al pasajului a găzduit restaurantul Fu-Chang, primul local cu specific chinezesc din București. Fiind ferit de bombardamente, Fu-Chang a devenit, din 1944, un local de lux, frecventat de lumea bună a Capitalei. La mijlocul secolului XX este menționată, la subsolul din centrul pasajului, și parfumeria La Panaitopol, unde se putea cumpăra colonia Paciuli, importată din India.

Naționalizarea din 1950 și Teatrul Țăndărică

Inginerul I. G. Cristescu, administratorul Societății Victoria, a rămas proprietarul imobilului până în perioada postbelică. În 1950, prin decretul de naționalizare a imobilelor, proprietățile Societății Victoria de pe Calea Victoriei 48-50, strada Academiei 19 și strada Principatele Unite 2 au trecut în proprietatea statului, punând capăt etapei de administrare privată a ansamblului. În perioada comunistă, fosta sală a cinematografului Select a fost transformată în sediul Teatrului de Păpuși și Marionete Țăndărică, sala Victoria, iar clădirea a fost cunoscută popular și sub numele de Blocul Bijuteria.

Palatul Imobiliara astăzi

Monument istoric cu risc seismic

Palatul Imobiliara este clasat monument istoric, categoria B. În 1998, expertiza tehnică semnată de expertul atestat M. Darie a încadrat clădirea în clasa III de risc seismic, categorie ce corespunde unor avarii minore posibile în cazul unui cutremur, fără punerea în pericol a vieții locatarilor. Fațada dinspre Calea Victoriei a avut de suferit de-a lungul timpului atât din cauza intemperiilor, cât și a evenimentelor din decembrie 1989: chiar și după trei decenii, în ziduri și tâmplărie au fost găsite urme ale gloanțelor trase în timpul Revoluției.

La sfârșitul anului 2019, Primăria Municipiului București a finalizat lucrările de reabilitare a fațadei Palatului Imobiliara, în cadrul programului de reabilitare arhitectural-ambientală a fațadelor din centrul istoric. Tencuiala din praf de piatră a fost refăcută cu același material și aceeași nuanță ca cea originală, iar ornamentele arhitecturale distruse au fost recreate într-un atelier amenajat special în clădire. Lucrările au vizat exclusiv fațada; structura clădirii nu a fost consolidată, deși imobilul a fost, ulterior, scos de pe lista oficială a clădirilor cu risc seismic a Primăriei Capitalei.

Pasajul Victoria

Cele două corpuri ale Palatului Imobiliara mărginesc astăzi Pasajul Victoria, care face legătura între Calea Victoriei, în dreptul Palatului Telefoanelor, și strada Academiei, în dreptul bisericii Sfântul Nicolae Dintr-o Zi. Pasajul, unul dintre puținele spații de acest tip de pe Calea Victoriei, păstrează porțiuni din pavimentul original. La capătul dinspre strada Academiei se află, la numerele 19 și 21, două clădiri distincte de Palatul Imobiliara, dar aflate la celălalt capăt al aceluiași pasaj.

One Downtown

În decembrie 2022, compania One United Properties a anunțat achiziționarea a trei clădiri istorice aflate pe strada Academiei, la numerele 19, 21 și 23, în vecinătatea Teatrului Odeon și a Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu — deci în imediata apropiere a capătului dinspre Academiei al Pasajului Victoria. Dezvoltatorul intenționează o renovare completă a celor trei clădiri, ca parte a strategiei sale de regenerare urbană a monumentelor istorice abandonate, sub numele de proiect One Downtown, urmând ca destinația finală (rezidențială, hotelieră sau mixtă) să fie stabilită după restaurare. Dintre cele trei clădiri, cea de la numărul 21 este fostul Hotel Paris, cunoscut ulterior drept Hotel Muntenia, ridicat în 1927, în stil neoromânesc, după planurile arhitectului Arghir Culina — același arhitect care, cu paisprezece ani mai devreme, semnase, alături de Eracle Lăzărescu, planurile inițiale ale Palatului Imobiliara. Clădirea alăturată, de la numărul 19, este o construcție distinctă, al cărei arhitect nu a putut fi identificat în sursele consultate.

Personaje

• Friederich Bossel — tapițer sas; a cumpărat, în 1839, partea de miazănoapte a fostului palat domnesc de pe Podul Mogoșoaiei; a deschis aici, din 1849, sala de bal și de spectacole cunoscută drept Casa Bossel, respectiv Teatrul cel Mic.
• Grigore al IV-lea Ghica — domnitor al Țării Românești; a dispus, în 1821, lucrări de refacere la palatul din Podul Mogoșoaiei, pe locul actual al Palatului Imobiliara; a murit la 16 noiembrie 1834.
• Alexandru D. Ghica — domnitor al Țării Românești, fratele lui Grigore al IV-lea Ghica; sub autorizarea sa a fost vândută, în 1839, partea de miazănoapte a palatului către Friederich Bossel.
• Matei Millo — (1814-1896), actor; a jucat pe scena Teatrului Bossel; trupa sa a susținut aici, în 1850, premiera piesei Coana Chirița.
• Mihail Pascaly — (1830-1882), actor și director de teatru; a activat la Teatrul Bossel; l-a angajat pe Mihai Eminescu la Teatrul Național ca sufleor și copist, în perioada în care poetul locuia lângă clădire.
• Mihai Eminescu — (1850-1889), poet; a locuit, în jurul anului 1868, într-o cameră din spatele Casei Bossel.
• C. A. Rosetti — (1816-1885), publicist și om politic; a avut, la parterul Casei Bossel, un magazin de vinuri și o librărie.
• Eracle Lăzărescu — arhitect; coautor, alături de Arghir Culina, al planurilor inițiale ale Palatului Imobiliara (1911-1912); biroul lor de arhitectură a funcționat în una dintre clădirile ansamblului.
• Arghir Culina — (1883-1972), arhitect de origine aromână, naturalizat român în 1910; coautor, alături de Eracle Lăzărescu, al planurilor Palatului Imobiliara; a semnat, în 1927, și fostul Hotel Paris (Hotel Muntenia) de la celălalt capăt al Pasajului Victoria, în strada Academiei nr. 21.
• Paul Smărăndescu — (1881-1953), arhitect; autorul fațadei definitive a Palatului Imobiliara, cu rezalitele și decorul eclectic realizate pe parcursul execuției.
• Tiberiu Eremie — inginer; antreprenorul lucrărilor de construcție a Palatului Imobiliara.
• I. G. Cristescu — inginer; administrator al Societății Anonime de Construcții Victoria, proprietara clădirii din anii 1920; a solicitat extinderea celor două aripi ale imobilului între 1923 și 1924; a deținut și Hotelul Excelsior de pe strada Academiei, distrus în bombardamentele din 1944.

*

Hotel Victoria / Palatul Imobiliara: Societatea Imobiliara a avut un rol important în modernizarea Căii Victoriei la începutul secolului XX, implicându-se în realizarea unui proiect ambițios cunoscut ulterior drept Hotel Victoria sau Palatul Imobiliara. În 1911, pentru a elibera terenul situat între strada Academiei și Calea Victoriei, este demolată casa Marcuș, iar pe acest amplasament este propus un proiect de hotel semnat de arhitecții Eracle Lăzărescu și Arghir Culina. Clădirea era gândită inițial cu parter, mezanin, trei etaje și două mansarde, cu o investiție estimată la un milion de lei. Fațada propusă era apropiată de cea realizată ulterior în ceea ce privește organizarea golurilor, însă avea un caracter mai sobru.

Pe parcursul execuției, proiectul a suferit modificări importante, în special la nivelul fațadei, intervențiile fiind atribuite arhitectului Paul Smărăndescu. Acesta a introdus rezalite laterale, a modificat configurația mansardei și a îmbogățit considerabil decorul, utilizând frecvent arcuri în „mâner de coș” și un limbaj eclectic mai expresiv. Proiectul inițial prevedea două corpuri de clădire unite printr-un pasaj comercial, cunoscut sub numele de Pasajul Imobiliara, destinat spațiilor comerciale și birourilor. Distribuția funcțională includea prăvălii către Calea Victoriei și către pasaj, iar într-unul dintre corpuri era prevăzută și o sală de spectacole.

În 1912, beneficiarii solicită modificarea funcțiunii clădirii, deși parametrii tehnici rămân similari, ajungând la șase etaje și mansardă, pe o suprafață construită de aproximativ 1466 mp. Deși proiectul inițial viza realizarea unui hotel cu 300 de camere și 300 de băi, această destinație este abandonată în timpul execuției, în contextul pierderii clădirii Luvru din apropiere, unde societatea își avea sediul. Clădirea este realizată de antrepriza inginerului Tiberiu Eremie și capătă o funcțiune mixtă, reunind spații comerciale, apartamente, birouri și o sală de spectacole. Aceasta din urmă este modificată în 1913 și va găzdui ulterior Cinema Select, iar mai târziu Teatrul de păpuși Țăndărică.

După finalizare, proprietatea este preluată de Societatea Anonimă de Construcții „Victoria”, administrată de inginerul I. G. Cristescu. Clădirea suferă un incendiu în 1916, izbucnit în timpul unor lucrări la acoperiș, care afectează în special mansarda și acoperișul, cu pagube semnificative. Contextul Primului Război Mondial întrerupe orice investiții ulterioare. Reluarea lucrărilor are loc abia în 1923, când se obține autorizația pentru refacerea și extinderea aripii din stânga, cu două etaje și o mansardă, amenajându-se noi spații de locuire și servicii. Lucrările se desfășoară între august 1923 și octombrie 1924, cu un cost de 2,3 milioane de lei.

În același an, se solicită și extinderea aripii din dreapta, tot cu două etaje și mansardă, precum și supraetajarea corpului de la bulevard, însă această ultimă intervenție nu este realizată. Inginerul Cristescu, implicat și în alte proiecte imobiliare din zonă, deținea și un hotel cu cinematograf pe strada Academiei, distrus ulterior în bombardamentele din 1944. În perioada postbelică, în 1950, imobilele deținute de Societatea Victoria, inclusiv cele de pe Calea Victoriei și strada Academiei, sunt naționalizate, marcând sfârșitul etapei de dezvoltare privată a acestui ansamblu urban. (sinteză din texte de Oana Marinache)

*

Fostul Hotel Paris este la capătul celălalt, din Str. Academiei 19-21, al Pasajului Victoria, fostul Pasajul Bossel, care începe din Calea Victoriei 48-50, din Palatul Imobiliara. Pasajul / Palatul „Imobiliara” (Pasajul Victoria), Calea Victoriei nr. 48–50, București – imobil de mari dimensiuni, organizat în două corpuri de clădire separate de pasaj; proiectat (planuri) de Eracle Lăzărescu și Arghir Culina; fațada este asociată cu arh. Paul Smărăndescu; clădirea este construită în jurul anului 1913 (proiectată anterior, în jurul lui 1911).

Referințe:

• Oana Marinache, Arghir Culina, arhitectură la răscrucea vremurilor, Vol. I (1908-1916), Editura Istoria Artei, 2024.
• Palatul Imobiliara, cel cu Pasajul Victoria, splendoare și decădere (B365.ro, Antoaneta Dohotariu, 2024)
• Palatul Imobiliara, via Casa Bossel, povești cu domnitori și cadavre misterioase (Ring în Centrul Vechi)
• ATUNCI ȘI ACUM: Imobilul cu Pasajul Victoria, pe Calea Victoriei din București (Agerpres, 2019)
• Bucureștenii au comandat întâia oară Furnici în copac acum 80 de ani. Fu-Chang a fost primul restaurant chinezesc din oraș și era în Pasajul Victoria (B365.ro)
• FOTO Primăria Capitalei a finalizat lucrările de reabilitare a fațadei Palatului Imobiliara de pe Calea Victoriei (HotNews.ro, 2019)
• Dezvoltatorul One United Properties a achiziționat trei clădiri istorice în centrul Bucureștiului, unde vrea să construiască un ansamblu rezidențial sau un hotel (News.ro, 2022)
• Arhitectul aromân Arghir Culina (1883-1972) a fost una dintre marile personalități ale arhitecturii românești antebelice și interbelice (Radio România Cultural)
• Palatul Imobiliara, cel cu Pasajul Victoria, splendoare și decădere. (B365)
• Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic
• Fațada Palatului Imobiliara din București a fost refăcută
• Primăria Capitalei a finalizat lucrările de reabilitare a fațadei Palatului Imobiliara de pe Calea Victoriei
• Palatul Imobiliara, via Casa Bossel, poveşti cu domnitori şi cadavre misterioase
• Calea Victoriei № 48-50 - Pasajul Victoriei
• Pasajul Român
• Pasajul Român/ de Emanuel Bădescu
• Pasajul Victoria
• ATUNCI ŞI ACUM: Imobilul cu Pasajul Victoria, pe Calea Victoriei din Bucureşti
• Fațada Palatului Imobiliara din București a fost refăcută
  

Notă: fotografiile de calitate redusă sunt provizorii – ca și în alte locuri în site. Pe măsură ce vom face fotografii la standarde mai bune, le vom înlocui pe acestea…