Palatul Universul

Palatul Universul

Palatul Universul (str. Ion Brezoianu 23-25, București) a găzduit redacția și tipografia ziarului Universul, cel mai mare cotidian interbelic, fondat în 1884 de Luigi Cazzavillan. Corpurile A și B, în stil neoromânesc monumental pe structură de beton armat, au fost ridicate între 1926 și 1930 după planurile arhitectului Paul Smărăndescu, împreună cu inginerul Emil Prager, din inițiativa directorului Stelian Popescu. La mijlocul anilor 2010, ansamblul a fost reconvertit în hub cultural.

Identificare, localizare și statut

Palatul Universul este o clădire situată în București, pe strada Ion Brezoianu nr. 23-25 (indicată în unele surse și ca nr. 23), în sectorul 1, la intersecția cu strada Constantin Mille. În ansamblul de aici au funcționat, în prima jumătate a secolului XX, redacția și tipografia ziarului Universul, cel mai mare cotidian al României din epocă. Deși este unul dintre edificiile reprezentative ale centrului bucureștean, Palatul Universul nu este înscris în Lista Monumentelor Istorice și nu deține, prin urmare, un cod LMI — statut consemnat constant de sursele care se ocupă de clădire. Clădirea se află în zona centrală a Bucureștiului, în apropierea Grădinii Cișmigiu, pe artera Ion Brezoianu, care leagă bulevardul Regina Elisabeta de zona Căii Victoriei prin strada Constantin Mille. Amplasamentul, în nucleul presei și al tipografiilor bucureștene interbelice, corespundea funcției de sediu al celui mai important ziar al vremii; în epocă, zona era cunoscută pentru agitația vânzătorilor care strigau în gura mare titlurile edițiilor.

Componentele ansamblului

Ansamblul reunește trei corpuri, identificate astăzi prin literele A, B și C. Corpul C, cunoscut drept casa Cazzavillan, este cea mai veche construcție, ridicată de fondatorul ziarului înainte de 1884; el corespunde vechiului sediu de pe strada Brezoianu nr. 11 (astăzi nr. 25) și a devenit în timp neîncăpător pentru redacție. Corpurile A și B, construite între 1926 și 1930, alcătuiesc palatul propriu-zis: un corp administrativ, dispus la stradă, și tipografia, amplasată în spate, cele două fiind legate printr-o pasarelă păstrată până astăzi. Această organizare — birouri și redacție în față, producție tipografică în spate — reflectă direct funcționarea unei mari întreprinderi de presă.

Date dimensionale

Datele de suprafață diferă în funcție de sursă și de modul de raportare. Pentru palatul propriu-zis se indică o suprafață construită de circa 4.000 mp și o fațadă de 59 m; întreaga proprietate, cu tot cu curte, măsoară 4.411 mp. Sursele care raportează suprafața desfășurată, pe cele șapte niveluri ale ansamblului, indică circa 14.000 mp. Valorile nu se contrazic, ci măsoară realități diferite — amprenta la sol și, respectiv, suprafața construită cumulată —, distincție reținută aici pentru a evita confuzia frecventă dintre ele.

Cronologia edificării

Construcția noului sediu a început la 17 octombrie 1926. Potrivit surselor, clădirea a fost dată în folosință la 2 noiembrie 1930, încă neterminată — element ce confirmă caracterul de proiect nefinalizat al palatului, care, în intenția inițială, ar fi urmat să fie mai amplu și să ocupe și parcela casei Cazzavillan, prevăzută spre demolare. Cei aproximativ douăzeci și trei de ani de existență ai ziarului petrecuți aici, până la desființarea din 1953, sunt legați nemijlocit de această clădire.

Destinații ulterioare

După naționalizare, clădirea a fost preluată de stat și a găzduit Întreprinderea Poligrafică 2, iar ulterior Tipografia Informația. După 1990, tipografia a reluat numele Universul și a fost privatizată prin metoda MEBO în 1995-1996; în 2006, proprietatea a trecut în mâini private. Intrată în paragină în anii 2000, clădirea a fost consolidată și reconvertită la mijlocul anilor 2010 într-un hub cultural — proces tratat în capitolul dedicat reconversiei contemporane.

Ziarul Universul și comanditarii

Contextul presei interbelice

Perioada dintre cele două războaie mondiale a fost una de expansiune pentru presa românească, marcată de tiraje mari, de introducerea finanțării prin reclamă și de afirmarea marilor patroni de gazete — Stelian Popescu, Pamfil Șeicaru, Nichifor Crainic, Ilie Rădulescu. În peisajul politic al presei, Adevărul, Dimineața și Facla se situau la centru-stânga, Universul la centru-dreapta, iar Curentul și Cuvântul la dreapta. Universul era cel mai important cotidian de piață, în vreme ce Adevărul și Dimineața îi contestau cu greu puterea financiară.

Întemeierea și profilul ziarului

Ziarul Universul a fost fondat la 20 august 1884 de ziaristul italian Luigi Cazzavillan, stabilit în Regat din 1877. Primul număr a apărut în format mic, pe două pagini, într-un tiraj redus — indicat variabil ca 500, apoi 3.000 de exemplare, ori, în alte surse, 5.000. Publicația a fost prima din presa autohtonă care a introdus rubrici de „fapt divers” și de „mica publicitate”, cu știri scrise simplu, pe înțelesul publicului larg, și beneficia de avantajul apariției matinale, în jurul orei 7, când celelalte gazete ajungeau pe piață abia după-amiaza. Deviza publicației este redată diferit de surse: fie „Dreptate pentru toți. Toți pentru dreptate”, fie, într-o formulare atribuită întemeietorului, „Nici cu ăla, nici cu ăla: ăsta e Universul!” — neconcordanță semnalată aici. În timpul vieții fondatorului, ziarul a rămas neangajat politic.

Ascensiunea și apogeul

La câțiva ani de la lansare, Universul atinsese un tiraj zilnic de circa 40.000 de exemplare, față de aproximativ 5.000 cât realiza concurența; pentru perioada interbelică, tirajul de vârf este indicat la 80.000. După Primul Război Mondial, situația financiară dificilă l-a determinat pe Stelian Popescu să transforme ziarul în societate pe acțiuni, măsură ce i-a impulsionat creșterea. La apogeu, Universul avea circa 700 de sucursale în țară, apărea în cinci ediții zilnice și dispunea de o tipografie capabilă să tragă 200.000 de exemplare în 24 de ore.

Luigi Cazzavillan, fondatorul

Odată cu ziarul, Cazzavillan și-a înființat propria tipografie — viitoarea Tipografie Universul —, care i-a permis să tragă tiraje mari la prețuri accesibile, iar primul sediu al redacției a fost amenajat chiar în casa sa, actualul corp C. Anul morții sale este consemnat neunitar: majoritatea surselor indică 1904 (6 ianuarie 1904), în timp ce altele dau sfârșitul anului 1903 sau, izolat, 1902. La dispariția sa, Cazzavillan lăsa un ziar devenit deja o instituție a presei românești.

Succesiunea proprietății

Averea și ziarul au revenit soției fondatorului, cunoscută drept „Coana Tudorița”, care a devenit astfel proprietara celui mai mare cotidian al Capitalei. Aceasta s-a recăsătorit în 1909 cu Nicolae Dumitrescu Câmpina, ce a preluat directoratul până la divorțul lor, din 1914. La scurt timp, conducerea a trecut la avocatul familiei, Virgil Dărăscu, împreună cu Stelian Popescu. Împrejurările acestei treceri sunt prezentate diferit: unele surse o descriu neutru, altele, critic, ca deposedare a moștenitoarei printr-o afacere dubioasă — caracterizare contestată, semnalată aici fără a fi tranșată.

Stelian Popescu, directorul

Stelian Popescu (n. 19 februarie 1874, Lacu Turcului, comuna Balta Doamnei, județul Prahova), jurist, om politic și ziarist, provenea dintr-o familie de răzeși, fiu al preotului satului. După studii liceale, s-a înscris la Facultatea de Medicină militară, pe care a părăsit-o în favoarea Dreptului, la Universitatea din București; a obținut licența în 1896 și a parcurs o carieră în magistratură (ajutor de judecător la Balș și Caracal, apoi procuror și judecător de instrucție la Tribunalul Ilfov), din care a demisionat în 1904, reprofilându-se pe avocatură și începând colaborarea cu Universul. A condus ziarul, potrivit surselor de referință, între 1915 și 1945 (alte surse indică 1916-1943), imprimându-i o orientare de dreapta și transformându-l în cel mai citit cotidian interbelic. Deputat în mai multe rânduri și ministru de Justiție în guvernele Take Ionescu, Barbu Știrbey, Ion I.C. Brătianu și Vintilă Brătianu, a fost și acționarul majoritar al publicației. În 1943 a predat conducerea ginerelui său, Ion Lugoșianu (grafiat în unele surse Lugojanu), iar după 23 august 1944 s-a refugiat în Elveția. Declarat criminal de război, a fost condamnat în absență, la procesul ziariștilor din 1-4 iunie 1945, la detențiune grea pe viață, degradare civică și confiscarea averii. A murit în exil — cel mai probabil la 8 martie 1954, la Madrid, deși unele surse indică 1953 sau 1960 — și a fost reabilitat postum după 1990.

Liga Antirevizionistă și palatul

Palatul Universul a găzduit un timp Liga Antirevizionistă Română, asociație a elitei autohtone constituită pentru a se opune revizuirii tratatelor de pace de după Primul Război Mondial, în strânsă legătură cu patronul ziarului. Înființată în 1933 și condusă de Stelian Popescu, Liga a atras ostilitatea regimului autoritar al lui Carol al II-lea, care a interzis-o la 7 martie 1939.

Corpul C — casa Cazzavillan

Cel mai vechi corp al ansamblului

Corpul C, cunoscut drept casa Cazzavillan, este cea mai veche construcție a ansamblului. A fost ridicat de Luigi Cazzavillan înainte de 1884, iar în interiorul său a fost amenajat primul sediu al redacției ziarului Universul, chiar în casa fondatorului. Adresa istorică a corpului era strada Brezoianu nr. 11, corespunzând astăzi numărului 25. Pe măsură ce ziarul s-a dezvoltat, devenind cel mai mare cotidian al țării, casa a devenit neîncăpătoare pentru redacție, ceea ce a impus, în cele din urmă, construirea noului sediu.

Modificarea fațadei și starea documentară

Fațada corpului C a fost, potrivit surselor, modificată în jurul anului 1915. Dincolo de acest reper, corpul C rămâne cel mai slab documentat dintre cele trei componente ale ansamblului: literatura consultată nu oferă o descriere arhitecturală detaliată a sa, iar datarea precisă și paternitatea eventualelor intervenții ulterioare nu au putut fi stabilite. Clarificarea acestor aspecte presupune cercetare de arhivă — autorizații ale Primăriei, planuri cadastrale, fototeci de epocă —, consemnată aici ca direcție pentru documentarea viitoare.

Supraviețuirea prin neterminarea palatului

Un aspect notabil leagă soarta corpului C de caracterul neîncheiat al palatului. În intenția inițială, noul sediu ar fi urmat să fie mai amplu și să ocupe și parcela casei Cazzavillan, prevăzută spre demolare. Întrucât palatul a rămas proiect nefinalizat, demolarea nu a mai avut loc, iar corpul C s-a păstrat până astăzi, în umbra palatului căruia ar fi trebuit să îi cedeze locul.

Notă de disambiguare

O confuzie recurentă trebuie semnalată: un „palat venețian” din strada Temișana, aflat în apropierea scuarului și a parcului care poartă numele lui Cazzavillan, îi este adesea atribuit în mod greșit fondatorului Universului. Construcția, ridicată în jurul anului 1880 în stil Ludovic al XIII-lea și remarcată prin fațada cu grupuri statuare, a aparținut de fapt Ecaterinei Vasilova (născută Mihuș). Confuzia, întreținută de asemănarea stilistică și de vecinătatea reperelor Cazzavillan, nu privește corpul C al Palatului Universul.

Corpurile A și B — Palatul lui Paul Smărăndescu

Comanda și arhitectul

Corpurile A și B, care alcătuiesc palatul propriu-zis, au fost ridicate între 1926 și 1930 din inițiativa lui Stelian Popescu, directorul ziarului. Proiectul a fost încredințat arhitectului Paul Smărăndescu, unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți ai epocii, care colabora cu Stelian Popescu încă din 1911, când îi proiectase reședința personală din strada Dionisie Lupu nr. 10 (astăzi Tudor Arghezi). Pentru realizarea structurii, Smărăndescu a lucrat împreună cu inginerul Emil Prager, specialist în betonul armat — o soluție tehnică ce reprezenta, la acea dată, o noutate.

Concepția stilistică

Palatul este conceput în stil neoromânesc monumental și constituie un exemplu reprezentativ pentru perioada de tranziție dintre tradiționalismul și masivitatea specifice acestui stil și detaliile geometrice tipice modernismului. Concepția se înscrie în etapa de maturitate a lui Smărăndescu, arhitectul care definește cel mai bine „direcția Smărăndescu” a neoromânescului și care, în această fază, se orientează spre epurarea formelor, spre monumentalitate și spre volume de mari dimensiuni, cu fațade tot mai raționalizate. Unele surse de popularizare descriu clădirea, imprecis, drept „neoclasică” — caracterizare care nu corespunde încadrării stilistice corecte.

Structura funcțională

Palatul a fost gândit ca două corpuri distincte, cu funcțiuni bine delimitate: corpul administrativ, dispus la stradă, adăpostea birourile și redacția, iar corpul din spate găzduia tipografia, cele două fiind legate printr-o pasarelă, păstrată și astăzi. Programul interior al corpului administrativ era distribuit pe niveluri: la parter se aflau sala de așteptare, ghișeele și oficiul telegrafic; la etajul întâi, birourile direcțiunii și sala de consiliu; la etajul al doilea, redacția; iar în mansardă, un bar și o sală de festivități. Această organizare reflecta funcționarea unei mari întreprinderi de presă, în care fluxul editorial și cel tipografic erau strâns articulate.

Materialitatea și dimensiunile

Structura de beton armat, novatoare pentru epocă, a permis realizarea volumelor ample cerute de funcțiunea de sediu de presă. Palatul are o fațadă de 59 m și o suprafață construită de circa 4.000 mp. Amploarea și organizarea sa au făcut din el, în epocă, unul dintre cele mai importante edificii dedicate presei din România, comparabil, prin dotările tipografice și administrative, cu realizări similare din străinătate.

Proiectul nefinalizat

Palatul Universul este, un fapt mai puțin cunoscut, un proiect nefinalizat. Potrivit planurilor, el ar fi urmat să fie mai amplu, ocupând și parcela vecină a casei Cazzavillan, care ar fi fost demolată. Clădirea a fost dată în folosință la 2 noiembrie 1930, încă neterminată. Neîncheierea proiectului explică atât păstrarea corpului C, cât și forma actuală a ansamblului, diferită de intenția inițială.

Reconversia contemporană

Starea clădirii și decizia de reconversie

Neînscrisă pe lista monumentelor istorice, clădirea a intrat în paragină mai ales în anii 2000, după ce găzduise succesiv, în perioada postbelică, Întreprinderea Poligrafică 2, redacția și tipografia Informației Bucureștiului, iar după 1989, pentru circa un deceniu, cotidianul Libertatea și, o vreme, Gazeta Sporturilor. La mijlocul anilor 2010, ansamblul a fost consolidat, renovat și reamenajat, devenind un exemplu citat de reconversie a patrimoniului construit. Proprietarul care a inițiat procesul este firma Universul SRL.

Reabilitarea corpului B (fosta tipografie)

Prima etapă a vizat corpul B — fosta tipografie —, cu o suprafață de circa 6.000 mp, a cărui restaurare și consolidare a durat aproximativ doi ani (2015-2016). Reabilitarea și reconversia tipografiei într-un hub pentru industrii creative au fost realizate de biroul PZP Arhitectura. Restul clădirilor ansamblului urmează să fie restaurate ulterior. Prin această intervenție s-a declanșat procesul de constituire a unui pol cultural în centrul Bucureștiului, articulat în jurul funcțiunii creative a fostului sediu de presă.

Programul actual pe niveluri

După reconversie, corpul reabilitat se organizează pe cele șapte niveluri astfel: la subsol funcționează teatrul independent și wine-barul Apollo111 (circa 800 mp, 127 de locuri, cu proiecție profesională de cinema), a cărui primă reprezentație a avut loc la 25 noiembrie 2016 și care are acces atât dinspre strada Brezoianu, cât și dinspre parcul Cișmigiu; la parter se află un designer shop (Adelina Ivan), cafeneaua Beans & Dots și un hub pentru liber-profesioniști; la etajul întâi, Salonul de proiecte, cocktail-barul Fix, sala de dans Linotip și studioul de înregistrări Startrek; la etajul al doilea, birouri de ingineri de instalații și arhitecți; la etajul al treilea, grupul de arhitecți Cumulus și agenția de publicitate BBDO; iar la etajele patru și cinci, agenții de publicitate și producție (Graffiti, BBDO, Momentum). Numele teatrului Apollo111 trimite deopotrivă la misiunea spațială Apollo 11 și la zeul grec Apollo, protector al artelor.

Echipa de proiect

Proiectul de arhitectură și managementul de proiect pentru întreg ansamblul au fost asigurate de biroul PZP Arhitectura, prin arhitecții Liviu Gabriel Zăgan, Roxana Ioana Achim și Matei Georgescu, proiectarea generală și coordonarea revenind lui Roxana Achim și Liviu Zăgan. Structura a fost proiectată de Rantech Project (Rareș Bentu), instalațiile de Addict Invest (Alin Ungureanu, Ovidiu Ganea), iar execuția a revenit constructorului Elco Construct (șef de șantier Gabriel Popa). Clientul a fost firma Universul SRL, reprezentată de directorul general Leon Schachar și de managerul Simona Cosma. Designul interior al cafenelei Beans & Dots și al hub-ului și galeriei a fost realizat de Zest Collective, iar finisajul decorativ al fațadei, în tehnica Spatolato, de IR Colours Prod.

Semnificația reconversiei

Reconversia Palatului Universul este considerată un exemplu reușit de regenerare a patrimoniului, în care investiția în cultură și reabilitarea au fost preferate înlocuirii. Rezultatul — un hub ce reunește teatru, cafenea, bar, spații de birouri, agenții, ateliere de arhitectură și spații expoziționale — reface, într-o formă contemporană, vocația creativă și de comunicare a locului, continuând, la peste un secol de la întemeierea ziarului, tradiția unui spațiu dedicat producției culturale în centrul Bucureștiului.

Discrepanțe documentare

Neconcordanțele de sursă semnalate pe parcursul monografiei sunt consolidate mai jos. Ele provin, în principal, din diferența dintre literatura de popularizare și sursele documentare, precum și din lipsa accesului la documentația de proiect și de autorizare. Adresa și numerotarea apar variabil: palatul este indicat la nr. 23-25 sau, mai scurt, la nr. 23; corpul C (casa Cazzavillan) corespunde vechiului nr. 11, devenit astăzi nr. 25. Datele de suprafață se raportează diferit — circa 4.000 mp construiți și o fațadă de 59 m pentru palatul propriu-zis, 4.411 mp pentru întreaga proprietate și circa 14.000 mp suprafață desfășurată pe cele șapte niveluri. Încadrarea stilistică este majoritar neoromânesc monumental, în tranziție spre modernism, deși unele surse de popularizare o descriu, imprecis, drept „neoclasică”. Deviza ziarului este redată în două formulări diferite: „Dreptate pentru toți. Toți pentru dreptate” și, respectiv, „Nici cu ăla, nici cu ăla: ăsta e Universul!”, cea din urmă atribuită întemeietorului.

Tirajul primului număr este consemnat ca 500, apoi 3.000 de exemplare, ori, în alte surse, 5.000; tirajul de vârf apare fie ca 40.000 (la câțiva ani de la lansare), fie ca 80.000 (în perioada interbelică). Anul morții lui Luigi Cazzavillan variază: majoritatea surselor indică 1904 (6 ianuarie 1904), altele sfârșitul anului 1903 sau, izolat, 1902. Perioada direcțiunii lui Stelian Popescu este indicată fie ca 1915-1945 (surse de referință), fie ca 1916-1943 (alte surse); anul morții sale apare ca 1954 (Madrid), 1953 sau 1960. Numele ginerelui care a preluat conducerea în 1943 este grafiat Lugoșianu sau Lugojanu. În fine, un „palat venețian” din strada Temișana este adesea atribuit greșit lui Cazzavillan, deși a aparținut în realitate Ecaterinei Vasilova.

Personaje

Luigi Cazzavillan (fondatorul ziarului)

Luigi Cazzavillan (n. 1852, Arzignano, provincia Vicenza, Italia – d. 1904, București), ziarist italian, fondatorul ziarului Universul. Fost garibaldin, a ajuns în România în 1877 ca ziarist-corespondent de război. S-a stabilit la București, unde a predat limba italiană la liceele „Sfântul Sava” și „Matei Basarab” și a înființat Școala Italiană. În 1881 a scos prima sa gazetă, Fraternitatea româno-italiană, iar la 20 august 1884 a fondat Universul, dotat cu tipografie proprie. La moartea sa — plasată de majoritatea surselor la 6 ianuarie 1904, de altele la sfârșitul anului 1903 —, lăsa cel mai mare cotidian al țării. Un scuar, un parc și o stradă din București îi poartă astăzi numele.

Stelian Popescu (directorul ziarului)

Stelian Popescu (n. 19 februarie 1874, Lacu Turcului, comuna Balta Doamnei, județul Prahova – d., cel mai probabil, 8 martie 1954, Madrid), jurist, om politic și ziarist. Provenit dintr-o familie de răzeși, fiu al preotului satului, a urmat Dreptul la Universitatea din București (licența 1896) și a făcut carieră în magistratură (Balș, Caracal, Tribunalul Ilfov), din care a demisionat în 1904, trecând la avocatură și la colaborarea cu Universul. A condus ziarul între 1915 și 1945, transformându-l în cel mai citit cotidian interbelic, cu orientare de dreapta. Deputat și ministru de Justiție în mai multe guverne, președinte al Ligii Antirevizioniste Române (1933-1939), a predat conducerea ginerelui său în 1943 și s-a refugiat în Elveția în 1944. Condamnat în absență la procesul ziariștilor din 1945, a murit în exil și a fost reabilitat postum după 1990.

Paul Smărăndescu (arhitect)

Paul Smărăndescu (n. 26 iunie 1881, București – d. 12 ianuarie 1945), arhitect, autorul corpurilor A și B ale Palatului Universul. A studiat la Școala de Arhitectură din București, apoi la École des Beaux-Arts din Paris (diplomat în 1906). A fost arhitect-șef și director al secției tehnice a Ministerului de Finanțe, profesor la Școala Superioară de Arhitectură și președinte al Societății Arhitecților din România (1929-1932). Este unul dintre reprezentanții de frunte ai stilului neoromânesc, care definește „direcția Smărăndescu” a acestuia. Printre lucrările sale se numără reședința lui Stelian Popescu (1911), palatele „Imobiliara”, „Astra Română” și „Creditul Rural”, Vama Poștei și sediul Arhivelor Statului. În 1942 și-a publicat albumul Lucrări de arhitectură 1907-1942, tipărit chiar la Tipografia Universul.

Emil Prager (inginer constructor)

Emil Prager (n. 18/31 august 1888, București – d. 1 februarie 1985), inginer constructor, responsabil de structura de beton armat a palatului. Diplomat al Școlii Naționale de Poduri și Șosele (1912), a fost unul dintre pionierii betonului armat în construcțiile din România. A înființat un birou de studii în 1921 și antrepriza „Ing. Emil Prager” în 1925, naționalizată în 1948. A colaborat cu Paul Smărăndescu la realizarea Palatului Universul.

Alte personaje ale istoriei ziarului

Nicolae Dumitrescu Câmpina a fost al doilea soț al văduvei lui Cazzavillan și director al ziarului până la divorțul din 1914. Virgil Dărăscu, avocatul familiei, a condus Universul în timpul ocupației germane din Primul Război Mondial și a preluat ulterior conducerea împreună cu Stelian Popescu. Ion Lugoșianu (grafiat în unele surse Lugojanu), ginerele lui Stelian Popescu, a preluat direcția ziarului în 1943, la retragerea acestuia.

Echipa reconversiei contemporane

Reabilitarea de la mijlocul anilor 2010 a fost coordonată de biroul PZP Arhitectura (Liviu Gabriel Zăgan, Roxana Ioana Achim, Matei Georgescu), responsabil de arhitectură și de managementul de proiect. Structura a fost proiectată de Rareș Bentu (Rantech Project), instalațiile de Alin Ungureanu și Ovidiu Ganea (Addict Invest), iar execuția a revenit constructorului Elco Construct (șef de șantier Gabriel Popa). Beneficiar a fost firma Universul SRL, prin directorul general Leon Schachar și managerul Simona Cosma. Designul interior al cafenelei Beans & Dots și al hub-ului și galeriei a fost realizat de Zest Collective, iar finisajul decorativ al fațadei, în tehnica Spatolato, de IR Colours Prod. Documentarea publică asupra parcursului profesional al acestor specialiști este limitată, motiv pentru care sunt consemnați aici după rolul avut în proiect.

Cercetători și autori

Mircea Damian este autorul volumului Stelian Popescu din toate punctele de vedere (1937), sursă de epocă pentru biografia directorului. Oana Marinache, istoric de artă și arhitectură, a cercetat opera lui Paul Smărăndescu. Șerban Popescu-Criveanu și Irina Popescu-Criveanu sunt autorii studiului istoric întocmit pentru documentarea de urbanism a zonei.

*

În Palatul Universul din strada Ion Brezoianu 23 a funcționat în prima jumătate a secolului XX redacția ziarului Universul. Construită de inițiatorul acestuia, ziaristul italian Luigi Cazzavillan, cândva înainte de 1884, prima clădire, numită azi corpul C (casa Luigi Cazzavillan), a devenit în timp neîncăpătoare pentru redacția ziarului, cel mai mare din România la momentul respectiv. Construcția noului sediu al ziarului a început în octombrie 1926, în stil neoromânesc monumental, și pe structură de beton armat, o noutate în epocă, din inițiativa lui Stelian Popescu, directorul jurnalului încă din 1915. Corpurile A și B de astăzi ale Palatului Universul s-au construit între anii 1926-1930, urmând planurile lui Paul Smărăndescu, celebru arhitect al timpului, cel care proiectase în 1911 și reședința lui Stelian Popescu din strada Dionisie Lupu nr. 10 (astăzi Tudor Arghezi). Arhitectul Paul Smărăndescu a lucrat în colaborare cu Inginerul Emil Prager pentru betonul armat pentru a finaliza acest monument reprezentativ pentru perioada de tranziție dintre tradiționalismul și masivitatea specifice stilului neoromânesc și detaliile geometrice tipice modernismului.

Renovarea Palatului Universul:

• Arhitectură: PZP Arhitectura – Liviu Gabriel Zăgan, Roxana Ioana Achim, Matei Georgescu
• Management Proiect: PZP Arhitectura – Liviu Gabriel Zăgan, Roxana Ioana Achim
• Structură: Rantech Project – Rareș Bentu
• Instalații: Addict Invest – Alin Ungureanu, Ovidiu Ganea
• Client: Universul SRL; director general: Leon Schachar; manager: Simona Cosma
• Constructor: Elco Construct; șef de șantier: Gabriel Popa
• Design interior cafenea Beans & Dots, hub & galerie – Zest Collective
• IR Colours Prod SRL – Finisaj fațadă (tencuiala decorativa): Spatolato

Referințe:

• Oana Marinache, Arhitur – Strada Brezoianu și zona Grădinii Cișmigiului, Asociația și Editura Istoria Artei, 2024 - o descriere detaliată a istoriei locului
• Damian, Mircea, Stelian Popescu din toate punctele de vedere (volum tipărit).
• Smărăndescu, Paul, Lucrări de arhitectură 1907-1942 (volum tipărit).
• Ion, Ziarul Universul, 1923-1924
• Palatul Universul (Wikipedia).
• Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative, Dorothee Hasnaș (e-zeppelin).
• Patronul Universului (România literară).
• Palatul Universul (Bucureștii vechi și noi)
• Palatul Universul
• Palatul Universul în Enciclopedia României
• Palatul Universul din Bucureşti, scos la vânzare cu un preţ estimat între opt şi zece milioane de Euro
• Palatul Universul din Bucuresti, „casa" primului ziar de mare tiraj din România 
• Palatul Universul din Bucureşti
• O CĂLĂTORIE ÎN SPAȚIU ȘI TIMP ÎN UNIVERSUL
• Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative
• Palatul Universul începe o viață nouă. Ce spune investitorul
• Palatul Universul începe o viață nouă. Ce spun utilizatorii
• Arhitect Paul Smărăndescu
• Paul Smărăndescu
• Paul Smarandescu - IDentitate
• Arhitect Paul Smărăndescu - Facebook
• Arhitectură românească/Romanian Architecture
• Arhitectura Neoromânească - Lucrari IV arh. Paul Smarandescu
• Concertele Societății Muzicale la Palatul Universul (galerie foto)
• Universul (The Universe) Building
• Firma care detine Palatul Universul a fost preluata cu 4,46 mil. de Euro

August 2023:

Sinteză

Palatul Universul se află în centrul Bucureștiului, pe strada Ion Brezoianu nr. 23-25, la intersecția cu strada Constantin Mille, în apropierea Grădinii Cișmigiu. În ansamblul de aici au funcționat, în prima jumătate a secolului XX, redacția și tipografia ziarului Universul, cel mai mare cotidian al României din epocă. Clădirea nu este înscrisă pe lista monumentelor istorice.

Ziarul a fost fondat la 20 august 1884 de ziaristul italian Luigi Cazzavillan și a apărut până în 1953. A fost prima publicație autohtonă cu rubrici de „fapt divers” și „mica publicitate”, apărea dimineața, în jurul orei 7, și a atins tiraje de zeci de mii de exemplare, mult peste concurență. După moartea fondatorului, ziarul a trecut prin mai multe mâini — văduva sa, apoi Nicolae Dumitrescu Câmpina și Virgil Dărăscu — până la preluarea de către Stelian Popescu, care i-a asigurat direcțiunea din 1915 și l-a transformat în cel mai citit cotidian interbelic, cu orientare de dreapta. Ansamblul are trei corpuri: corpul C, casa Cazzavillan (sediul din secolul XIX, dinainte de 1884), și corpurile A și B, care alcătuiesc palatul propriu-zis.

Corpurile A și B au fost ridicate între 1926 și 1930, din inițiativa lui Stelian Popescu, după planurile arhitectului Paul Smărăndescu, în colaborare cu inginerul Emil Prager pentru structura de beton armat — o noutate în epocă. Palatul este conceput în stil neoromânesc monumental, reprezentativ pentru tranziția dintre tradiționalismul acestui stil și detaliile geometrice ale modernismului. El are două corpuri distincte, legate printr-o pasarelă: cel administrativ, la stradă, și tipografia, în spate. Fațada măsoară 59 m, iar suprafața construită este de circa 4.000 mp.

Un fapt mai puțin cunoscut este că palatul a rămas proiect nefinalizat: în intenția inițială ar fi urmat să fie mai amplu, ocupând și parcela casei Cazzavillan. Clădirea a fost dată în folosință, încă neterminată, la 2 noiembrie 1930.

După naționalizare, aici au funcționat Întreprinderea Poligrafică 2 și tipografia Informația Bucureștiului, iar după 1989 cotidianul Libertatea. La mijlocul anilor 2010, ansamblul a fost consolidat și reconvertit într-un hub cultural: reabilitarea corpului B, fosta tipografie (circa 6.000 mp), a fost realizată de biroul PZP Arhitectura în 2015-2016. Astăzi clădirea găzduiește, pe cele șapte niveluri, teatrul independent Apollo111 (deschis la 25 noiembrie 2016, la subsol), o cafenea, un hub pentru liber-profesioniști, spații de birouri, agenții de publicitate, ateliere de arhitectură și spații expoziționale. Reconversia este considerată un exemplu reușit de regenerare a patrimoniului, prin care vocația creativă a locului este continuată la peste un secol de la întemeierea ziarului.