La o privire mai puțin atentă, ai crede că unde Tudor Arghezi se taie cu Batiște(i), pe colțul opus Caselor Constantin și Maria Blaremberg, e o singură casă mare, neoromânească, ce are intrări pe ambele străzi. De fapt, sunt două case acolo, intenționat foarte asemănătoare, cu atât mai mult cu cât au fost desenate de același mare arhitect, Paul Smărăndescu, la câțiva ani una de cealaltă.
Pe Batiștei 16, ocupând și colțul, e Vila Avocat Dim. Neagu, construită prima, în 1911. În dreapta ei, în întregime pe strada Tudor Arghezi, la numărul 24, e Casa Stelian Popescu (aceasta), ridicată în 1916. Dar din aceasta acum a rămas doar fațada, posibil și câteva camere care să formeze un mic apartament, pentru că în spate a fost construit un bloc prin 2020 care a înghițit casa, în mare parte, pe numele lui Arghezi 24 Luxury Residence! Așa cum se face adesea în București, din ele rămânând doar niște ziduri exterioare de decor, pentru „flavour” sau pur si simplu ca să poată spune că nu au dărâmat casa, uite-o, e aici, poți să o atingi cu mâna... (n.r. dec. 2024)
*
Arghezi 24 Luxury Residence e blocul construit peste Casa Stelian Popescu (aceasta) de pe Arghezi 24, la 100 de ani de când Paul Smărăndescu a construit frumoasa casă în stil Neo-românesc chiar în spatele a ceea ce mai târziu va fi Teatrul Național din București.
Dar de ce nu reușesc Arghezi 24 Luxury Residence să vândă mai scump?
Blocul suprapus peste Casa Stelian Popescu a fost construit în anul 2022. Locul acela din spatele Teatrului Național cred că sintetizează pe câțiva metri pătrați tot ce înseamnă Bucureștiul de azi, cu toate extremele și contrastele lui, cu mizeria și luxul laolaltă. Bucureștiul vechi și nou deopotrivă, cu case mici, case mari și case de roman, cum ar fi Palatul Maurice Blank sau ARLUS, fostul Palat al Societății Funcționarilor Primăriilor Municipiului București. Iar mai spre zilele noastre și cele care vor veni, spectaculosul Centralis pe care îl pregătește Sachin, clădiri de birouri făcute pentru că se putea, fără mare personalitate, și câte și mai câte.
Șantierul imens de vizavi va umple Argheziul de praf și de zgomot multă vreme de acum înainte. Mizeria a fost oricum dintotdeauna pe străzile înguste ale întregului centru vechi, și va fi acolo încă patru ani. Sau opt, sau zece, sau forever…
Acolo, unde Arghezi se taie cu Batiștei, sunt trei case mari boierești, lipite una de cealaltă. Arghezi 24, condominiumul despre care scriu acum, e legat de casa din mijloc. Dar uitându-ne la poze, vedem că aceasta a fost una cu cea din stânga, de pe colț, pentru că arhitectura e identică și pentru că cea din mijloc nu are intrare directă din stradă. Probabil că la un moment dat a fost împărțită între doi proprietari, așa ca aceea din stânga nu a mai intrat și ea în proiect.
Lucrurile stau cam așa: familia care are casa din mijloc, și care trăiește departe de România, a obținut autorizația să construiască un bloc în spatele ei. Însă unul lipit de casă, cu care face corp comun, de fapt. La o primă privire, Arghezi 24 ar părea un proiect aproape identic cu La Maison Residence din Dumbrava Roșie. Numai că la Ioanid au păstrat doar zidul fațadei vechi, cu rol decorativ, pe când aici a rămas bucata întreagă de casă din față, în care e un apartament în toată regula, distinct, separat.
Dată fiind configurația întortocheată și limitările legislative legate de conservarea patrimoniului, au fost obligați să facă multe contorsiuni arhitectonice, dintre care unele cu ceva prejudicii estetice. De pildă, intrarea nu e din stradă, ci pe gangul de la intrarea trăsurilor. Au făcut o ușă absolut banală de intrare în clădire în stânga, cu mult sub valoarea fațadei. Și gangul continuă mult până în spate, unde e intrarea de la garajul subteran.
Încă se mai lucrează la interior, așa că e posibil ca un arhitect bun să găsească o soluție ingenioasă prin care să aducă ceva mai multă lumină și culoare acestui punct focal al oricărei clădiri, care îi poate ridica sau scădea valoarea, și nu cu puțin. De intrare vorbesc, desigur… Și pentru că tot am ajuns la bani, de spus că apartamentele aici se vând cam cu 4,000€/ mp. (George Butunoiu – martie 2022)
Referințe:
- Oana Marinache - ARHITUR, Strada Dionisie Lupu și împrejurimi, Asociația și Editura Istoria Artei, 2019
- Arhitect Paul Smărăndescu
- Paul Smărăndescu
- Traseu arhitectural Paul Smărăndescu
- Arhitect Paul Smărăndescu (Facebook)
- Arhitect Paul Smărăndescu (Wikipedia)
- Paul Smarandescu (IDentitate)
- Arhitectură românească/Romanian Architecture
- Arhitectura Neoromânească - Lucrari IV arh. Paul Smarandescu
- Ambiguități în fișa Arhitectului Paul Smărăndescu de pe site-ul Centrului Cultural META
Iulie 2019:
Mai 2024:
