Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Paul Gottereau (ϯ)
(n. 1843 - d. 1924)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: neoclasic

Casa Alexandru Lucasievici
case/vile, 1-2 niveluri, 1899, beaux-arts
Casa Basile M. Missir (transformare, realiniere, dependințe noi, 1888)
case/vile, 1-2 niveluri, 1888, neoclasic, monument clasa B
Casa Constantin C. Arion - Edmond van Saanen Algi
case/vile, 1-2 niveluri, 1889, neoclasic
Casa Demostene Cuculi / Casa Pană
case/vile, 2-5 niveluri, 1892, neogotic
Casa Doctor Adolf Georg Gruenau (1879-1899, diverse lucrări)
case/vile, 1-2 niveluri, 1867, neoclasic
Arhitect Paul Gottereau

Arhitectul Paul Gottereau

Paul Jules Alfred (Alfred Jules Paul) Gottereau s-a născut la 29 martie 1843 la Perpignan, în sudul Franței, într-o familie de ingineri și arhitecți. Tatăl său, Jean Alfred Gottereau, era inginer civil specializat în uzine de gaz, iar mama, Marie Catherine Pauline Perrin, provenea dintr-o familie de artiști; ea era sora pictorului și criticului de artă Émile Perrin, director al Comediei Franceze din Paris. Paul Gottereau este cetățean francez și aparține generației de arhitecți formați în atmosfera academismului École des Beaux-Arts, care au exportat modelul francez în Europa Centrală și de Est. Din a doua jumătate a anilor 1870 și până după 1900 a lucrat preponderent în România, în special la București, unde devine arhitect al Casei Regale și unul dintre autorii principali ai imaginii „pariziene” a capitalei. A încetat din viață la 5 august 1924 la Marly-le-Roi, în regiunea Île-de-France.

Familia Gottereau este puternic legată de mediul tehnic și artistic. Jean Alfred Gottereau lucrează ca inginer civil în mai multe orașe europene, apoi la București, unde devine concesionar al rețelei de gaz între 1868 și 1870. Marie Catherine Pauline Perrin aduce filiera artistică, fiind sora lui Émile Perrin, pictor și critic de artă, director al Comediei Franceze. Paul Gottereau își construiește propria locuință la București în 1889, pe Strada Corabia 9 (astăzi Str. George Clemenceau 7), după propriile planuri. Casa este ulterior vândută familiei C. C. Arion și devine, pentru o perioadă, locuința arhitectului Edmond Van Saanen-Algi. Gottereau se mută apoi într-un alt imobil proiectat de el, la nr. 5 pe aceeași stradă. Sursele accesibile online oferă puține detalii despre viața sa privată (soție, copii, cercuri mondene). Imaginea care transpare este aceea a unui profesionist discret, integrat în cercurile tehnice și culturale din București, mai degrabă decât în viața mondenă, și puternic legat de familia regală și de clientela aristocratică.

Educație și formare profesională

Gottereau a urmat studii de arhitectură la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts din Paris, unde a fost admis în 1864, în atelierul lui Alexis Paccard. Cercetările recente arată că a frecventat cursurile până în 1865–1866, fără a susține examenul final de diplomă, într-un context în care deținerea diplomei nu era neapărat o condiție pentru exercitarea profesiei. Formarea sa este reprezentativă pentru modelul Beaux-Arts: accent pe compoziții axiale, simetrie, ierarhizarea clară a volumelor, tratament monumental al fațadelor și un repertoriu bogat de ordine clasice, frontoane, cupole și decorație sculptată. Această educație, completată de contactul direct cu șantierele tatălui său în Franța și Italia, îl pregătește pentru rolul de „importator” al academismului francez în arhitectura românească.

Carieră profesională

În 1867, tatăl lui Paul Gottereau sosește la București pentru a organiza rețeaua de gaz a orașului, după ce lucrase la uzine similare în mai multe orașe europene. Fiul îl urmează și se stabilește treptat în capitala României, unde va deveni unul dintre cei mai activi arhitecți străini ai sfârșitului de secol XIX. În 1875 câștigă concursul pentru o importantă clădire financiară din București – imobilul viitoarei Case de Economii și Consemnațiuni – confirmându-și statutul de arhitect capabil să gestioneze programe urbane de scară mare. În anii următori primește numeroase comenzi de la mari bănci, instituții și familii ale protipendadei bucureștene, iar cariera sa este marcată de colaborarea cu Casa Regală a României.

Pentru regele Carol I proiectează și remodelează Palatul Regal de pe Calea Victoriei, reorganizează și extinde Palatul de la Cotroceni și concepe Fundația Universitară „Carol I”, actuala Bibliotecă Centrală Universitară din București, completată de o extindere semnificativă la începutul secolului XX. În zona financiară a centrului vechi semnează Palatul C.E.C., una dintre cele mai reprezentative clădiri eclectice ale capitalei, și este implicat în proiectarea și modernizarea mai multor instituții bancare și hanuri comerciale.

În paralel, devine arhitectul preferat al unor familii precum Cantacuzino, Lahovary, Filipescu, Bibescu sau Văcărescu, pentru care proiectează palate urbane și conace extraurbane. Activitatea sa se extinde și în afara Bucureștiului, prin lucrări importante la Buzău, Craiova, Calafat și pe domeniul Văcărescu-Callimachi din Mănești, Prahova. A fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, cu Ordinul „Coroana României” în grad de comandor și cu Legiunea de Onoare a Franței, în grad de cavaler, recunoașteri ale rolului său atât în cultura românească, cât și în cea franceză. După 1900 revine treptat în Franța, păstrând totuși legături profesioniste cu România, și își încheie viața la Marly-le-Roi în 1924.

Profil și stil arhitectural

Stilul lui Paul Gottereau este definit în mod constant ca academist Beaux-Arts, cu o puternică componentă neoclasică și cu o doză importantă de eclectism de sfârșit de secol XIX. Fațadele sale folosesc compoziții simetrice riguroase, axiale, ierarhizând clar registrul de soclu, etajele principale și cornișele puternice. Porticurile cu coloane compozite, frontoanele curbe sau triunghiulare, balustradele din piatră și cupolele metalice sau din sticlă sunt elemente recurente în clădirile sale reprezentative.

În cazul clădirilor bancare și al palatelor publice – Palatul C.E.C., Fundația Universitară „Carol I”, palatele regale – Gottereau combină masivitatea volumelor cu o ornamentație bogată, inspirată de repertoriul Renașterii franceze și de arhitectura pariziană a bulevardelor haussmanniene. Cupola centrală a C.E.C.-ului și cupolele de colț constituie exemple tipice ale acestui limbaj, în care structura din metal și sticlă este integrată într-un decor de piatră foarte elaborat. În reședințele particulare, stilul său se adaptează gustului aristocrației bucureștene, oscilând între neoclasic, Renaștere franceză, Louis XIV și formule eclectice bogat ornamentate. Casa Algiu de pe Calea Victoriei este citată ca exemplu de locuință în stil Louis XIV, cu fațadă spectaculoasă și detalii de o mare virtuozitate decorativă.

Un alt element specific este preocuparea pentru imaginea urbană: palatele de colț – precum Palatul Nifon de la intersecția Calea Victoriei – Doamnei – sunt compuse pentru a marca perspectivele și nodurile de circulație, prin colțuri rotunjite, cupole, turnulețe și tratament articulat al fațadelor laterale. În ansamblu, opera lui Gottereau reprezintă una dintre cele mai coerente transpuneri ale modelului francez Beaux-Arts în România. Ea contribuie decisiv la configurarea imaginii de „Micul Paris” a Bucureștiului, în special prin zona Căii Victoriei, rețelei de instituții financiar-bancare și a reședințelor aristocratice.

Arhive, documente și planuri păstrate

O parte importantă a documentației privind activitatea lui Paul Gottereau se află în Arhivele Naționale și în fondurile Primăriei București – de exemplu dosarul tehnic al Casei P. Gottereau / Arion–Van Saanen (A.N.D.M.B., P.M.B. Tehnic, dosar 22/1889). Proiectele și activitatea sa sunt documentate extensiv în monografia „Paul Gottereau, un regal în arhitectură” a Oanei Marinache, realizată pe baza cercetării arhivistice pentru perioada 1873–1902 (autorizații de construire, planuri, corespondență, fotografii de epocă). De asemenea, platforma Arhiva de Arhitectură (Asociația Istoria Artei) păstrează fișa sa biografică și fișa Casei P. Gottereau, indicând adrese, cronologii și referințe la documente de arhivă.

Lista lucrărilor de arhitectură

(Notă: lista de mai jos reunește lucrări atestate în surse publice și în literatura de specialitate; cronologiile sunt aproximative acolo unde nu există date precise. Nu include toate cele peste 80 de proiecte, dar acoperă clădirile principale.)

Clădiri publice și administrative

  • Palatul Casei de Economii (clădire financiar-bancară în Centrul Vechi, precursor al C.E.C.), București (proiect după 1875): Proiect câștigat prin concurs, ilustrând maturitatea timpurie a arhitectului în programe bancare urbane. Palatul C.E.C., Calea Victoriei 13, București, construit 1897–1900. Clădirea Casei de Economii și Consemnațiuni este concepută în stil eclectic Beaux-Arts, cu cupolă centrală de sticlă și metal și cupole de colț renascentiste, realizată după planurile lui Paul Gottereau și execuția arhitectului Ion Socolescu.
  • Fundația Universitară „Carol I” / Biblioteca Centrală Universitară, Calea Victoriei 88, București (1891–1893; extindere 1911–1914): Palat cultural-universitar proiectat pentru regele Carol I, cu săli de lectură, spații de reprezentare și o fațadă academistă aliniată la Calea Victoriei; extins tot sub conducerea lui Gottereau înainte de Primul Război Mondial.
  • Palatul Regal, Calea Victoriei, București (corpul vechi Gottereau, sfârșit de sec. XIX): Modernizarea și extinderea vechiului Palat Regal pentru Carol I; corpul inițial, de factură neoclasică Beaux-Arts, a fost grav avariat de incendiul din 1926 și înlocuit ulterior de clădirea actuală (Nicolae Nenciulescu).
  • Palatul Cotroceni, București (palatul regal, circa 1883–1895): Reședință oficială amplasată în cadrul vechii mănăstiri Cotroceni, proiectată în stil clasic venețian, cu ample spații de reprezentare și apartamente princiare; ulterior completată de intervențiile lui Grigore Cerchez.
  • Palatul Nifon, Calea Victoriei colț cu Strada Doamnei, București (1891): Imobil monumental de colț, cu trei fațade bogat articulate, destinat inițial mitropolitului Nifon și funcțiunilor urbane de prestigiu; recent restaurat, este considerat una dintre cele mai spectaculoase clădiri de pe Calea Victoriei.
  • Muzeul de Artă din Craiova (Casa Dinu Mihail), Calea Unirii 15, Craiova (1900–1907): Palat urban de mari dimensiuni, astăzi muzeu de artă, cu fațadă eclectică bogat ornamentată și scara interioară monumentală, unul dintre cele mai reprezentative edificii ale sale în afara Bucureștiului.
  • Palatul Marincu, Calafat (1904–1907): Reședință urbană reprezentativă pentru o familie de mari proprietari, cu volumetrii și detalii academiste, astăzi folosită pentru funcțiuni culturale.
  • Ambasada Franței, Strada Biserica Amzei, București (1889): Reședință diplomatică în stil neoclasic, ridicată la sfârșitul secolului XIX, astăzi sediul Ambasadei Franței; clădire încadrată explicit în categoria „Buildings by Paul Gottereau”.
  • Diverse instituții financiar-bancare și hanuri modernizate în Centrul Vechi, București (sfârșit de sec. XIX): Serii de intervenții asupra clădirilor comerciale și bancare, prin care Gottereau contribuie la transformarea centrului istoric într-un pol urban „parizian”.

Reședințe și vile particulare în București

  • Casa Paul Gottereau, Strada George Clemenceau 7 (fostă Str. Corabia 9), București (autorizație 1889): Locuință proiectată pentru arhitect, cu volum urban elansat; 
  • Casa Dr. George Stoicescu, ulterior Casa Gottereau, Strada George Clemenceau 5, București (sfârșit de sec. XIX): Locuință ulterioară a lui Paul Gottereau, într-un alt imobil proiectat de el pe aceeași stradă, parte a unui mic ansamblu rezidențial. (informație neconfirmată - n.r. 2025)
  • Casa Constantin C. Arion - Edmond van Saanen Algi: Casa din strada Geoges Clemenceau (fostă Corabia), nr. 9. Clădirea a fost construită în anul 1889 de către arhitectul francez Paul Gottereau ca reședință proprie. Paul Gottereau a vândut imobilul familiei Constantin C. Arion. Tot aici a locuit şi arhitectul de origine olandeză Edmond van Saanen Algi (fiul vitreg al lui Constantin C. Arion). Noul proprietar a adăugat un corp de clădire, planurile acestei construcţii fiind realizate de arhitectul Constantin Iotzu. (informație nesigură - n.r. 2025)
  • Casele Gr. Cantacuzino, Calea Victoriei 147, București: Reședințe urbane pentru membrii familiei Cantacuzino, în stil academist francez, cu fațade monumentale și accent pe colțurile de perspectivă.
  • Casa Greceanu, Calea Victoriei 20, București: Casă urbană pentru familia Greceanu, integrată în frontul reprezentativ al Căii Victoriei, cu detalii eclectice. (dispărută astăzi - era pe locul în care s-a construit apoi blocul socialist din Regiona Elisabeta 15-19 de peste drum de Romarta Copiilor - n.r. 2025)
  • Casa Stoicescu, Strada Batiștei, București: Reședință privată, caracterizată de fațadă simetrică și elemente Beaux-Arts, într-o zonă în plină dezvoltare la sfârșitul secolului XIX.
  • Casa Clinceanu, Calea Călărași, București: Casă urbană de mari dimensiuni, în stil eclectic, destinată unei familii de elită bucureștene.
  • Casa Algiu, Calea Victoriei 120, București (1876): Reședință în stil Louis XIV, citată în literatura de specialitate drept exemplu al exuberanței academiste în locuințele de pe Calea Victoriei; astăzi sediul „Grupului pentru Dialog Social”.
  • Casa Lahovary, Calea Griviței 7, București: Reședință pentru membrii familiei Lahovary, într-o zonă centrală, cu tratament arhitectural apropiat de repertoriul francez.
  • Casa Brâncov, Strada Corăbiei / Strada Episcopiei, București: Casă urbană eclectică, legată de familia Brâncov, amplasată în apropierea Căii Victoriei. (O confuzie, fără îndoială, cu Casa Braikoff din punctul menționat (intersecția Str. G. Clemenceau, fostă Corabia, cu str. Episcopiei) sau cu Casa Jean Braikoff / Menachem Elias, din aceeași intersecție. Care case, oricum, nu par să fi avut vreo legătură cu arhitectul Paul Gottereau - n.r. 2025)
  • Casa Cantacuzino, Strada C. A. Rosetti 37, București (1896): Reședință urbană pentru ramura Cantacuzino, într-un cartier central; volum compus academic, cu detalii clasice bogate.
  • Casa Perșu, Calea Victoriei 159, București (1898, demolată în 1977): Casă urbană eclectică, înlocuită în perioada comunistă; menținută în literatura de specialitate ca exemplu pierdut al operei lui Gottereau.
  • Casa Demostene M. Cuculi, Strada Jules Michelet 8, București: Reședință urbană în apropierea Ateneului și a străzii Jules Michelet, astăzi monument istoric, înrudită stilistic cu repertoriul francez al arhitectului.
  • Imobil de locuințe, Bulevardul Lascăr Catargiu 10, București: Imobil urban cu apartamente, încadrat în categoria „Buildings by Paul Gottereau”, cu fațadă eclectică și detalii Beaux-Arts.
  • Imobil de locuințe, Bulevardul Lascăr Catargiu 18, București: Clădire de raport cu apartamente de lux, fațadă ritmată de goluri verticale și ornamentație clasică.
  • Imobil de locuințe, Calea Griviței 7, București: Imobil urban de colț, cu parter comercial și etaje de locuințe, parte a ansamblului de clădiri realizate de Gottereau în zona centrală.
  • Imobil de locuințe, Strada D. I. Mendeleev 30A, București: Clădire de apartamente, în stil eclectic, cu aliniere la stradă și detalii de piatră.
  • Imobil de locuințe, Strada Theodor Aman 1, București: Imobil de raport într-o zonă culturală a orașului, cu fațadă elegantă, în limbaj Beaux-Arts.

Lucrări religioase

  • Biserica din Mănești, județul Prahova (circa 1896): Biserică ridicată în imediata vecinătate a conacului Văcărescu-Callimachi, proiectată de același arhitect, integrată în ansamblul domeniului.

Lucrări în afara Bucureștiului și reședințe extraurbane

  • Curtea Văcărescu–Calimachi din Mănești, județul Prahova (1882–1892): Ansamblu de conac, anexe și parc, realizat după modelul Castelului Peleș, proiectat de Paul Gottereau pentru generalul și diplomatul Theodor C. Văcărescu; ulterior intrat în patrimoniul familiei Callimachi.
  • Vila / Conacul Marghiloman – „Vila Albatros”, Buzău (a doua jumătate a secolului XIX): Reședință extraurbană pentru Alexandru Marghiloman, cu arhitectură eclectică de factură Beaux-Arts, înconjurată de parc, restaurată în anii 2010.
  • Vila Alexandru Marghiloman, Bd. Magheru / Strada Mercur (azi Pictor Verona), București (1890, demolată): Reședință urbană spectaculoasă, transformată în 1906 de Petre Antonescu; înlocuită ulterior de imobilul ARO – Patria, proiect Horia Creangă.
  • Vila Marghiloman din București (altă reședință, menționată în literatura istorică): Reședință urbană legată de activitatea politică și socială a lui Alexandru Marghiloman; demolată în secolul XX.
  • Casa Dinu Mihail (astăzi Muzeul de Artă), Craiova: Menționată și ca „palat Dinu Mihail”, reședință urbană de mari dimensiuni, care adăpostește în prezent colecții de artă românească și europeană.

(În afara acestor exemple, monografia Oanei Marinache și cercetările Arhivei de Arhitectură documentează multe alte reședințe particulare, palate urbane și intervenții asupra hanurilor din centrul Bucureștiului, realizate între 1873 și 1902.)

Notă: Există niște ambiguități în documentația care circulă în spațiul public, legate de cele trei case proiectate de arhitectul Paul Gottereau pe strada Georges Clemenceau din București, fostă Corabia. Și care provine, probabil, din diferența de 2 unități din numerotarea poștală între cele două denumiri: actuala Strada Georges Clemenceau 7 este fosta Strada Corabia 9. Veți găsi, de pildă, informații ca următoarele: Casa P. Gottereau / Casa Arion–Van Saanen, Strada George Clemenceau 7 (fostă Str. Corabia 9), București (autorizație 1889): Locuință proiectată inițial pentru arhitect, cu volum urban elansat; ulterior vândută familiei C. C. Arion, devine casa arhitectului Edmond Van Saanen-Algi. Casa Gottereau, Strada George Clemenceau 5, București (sfârșit de sec. XIX): Locuință ulterioară a lui Paul Gottereau, într-un alt imobil proiectat de el pe aceeași stradă, parte a unui mic ansamblu rezidențial. Cel mai probabil pare să fie că Paul Gottereau și-a proiectat casa din G. Clemenceau 9 pentru el însuși, dau ulterior, la scurt timp, a vândut-o familiei Arion, el mutându-se în cea din G. Clemenceau 7, tot de el proiectată, unde a locuit apoi o lungă perioadă, până la plecarea din România. În casa Dr. Stoicescu din G. Clemenceau 5 (fostă Corabia 7) nu a locuit. (n.r. nov. 2025)

Referințe

 


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index