Casa Mihai Algiu - Toma Stelian

Casa Mihai Algiu-Toma Stelian

Construcția și arhitectura casei; Structura inițială și refacerea din 1875

Pe locul actualei Case Algiu-Toma Stelian, de pe Calea Victoriei nr. 120, sector 1, a existat, între 1846 și 1852, o clădire dreptunghiulară, fără o valoare arhitecturală deosebită, ridicată pe terenul cunoscut sub numele de Casa Băbeanu. Structura inițială nu avea nimic din amploarea decorativă pe care casa avea să o capete câteva decenii mai târziu. În 1875, proprietarul Mihai Algiu a comandat refacerea radicală a clădirii, încredințând proiectul arhitectului francez Paul Gottereau (1843-1924). Gottereau a fost unul dintre cei mai prolifici arhitecți activi în București în timpul domniei lui Carol I, autor al mai multor clădiri publice, dar mai ales al unor reședințe private comandate de familii importante ale protipendadei bucureștene, precum Cantacuzino, Lahovary, Filipescu, Bibescu și Văcărescu. Refacerea din 1875 a transformat clădirea de pe Calea Victoriei într-o casă boierească reprezentativă pentru arhitectura Micului Paris, păstrându-i însă în bună măsură volumetria inițială. Clădirea poartă în prezent codul de monument istoric B-II-m-B-19865.

Fațada și arhitectura exterioară

Ansamblul este compus din două corpuri de clădire și o grădină interioară. Corpul principal, cu fațada orientată spre Calea Victoriei, a fost conceput în stil eclectic, cu dominantă neoclasică — stilul preferat, la sfârșitul secolului al XIX-lea, atât de elitele bucureștene, cât și de instituțiile statului. Fațada este perfect simetrică și este încununată cu un medalion în care figurează litera „A”, inițiala familiei Algiu. Corpul secundar, dinspre curte, era destinat inițial servitorilor și grajdurilor. Casa are un balcon din fier forjat, ferestrele fiind dispuse simetric față de acesta și prevăzute cu ancadramente de stuc. Nivelurile clădirii sunt delimitate printr-un brâu ornamentat bogat, iar întreaga construcție se încheie cu o cornișă puternic accentuată. Elementele decorative exterioare — medalionul, ancadramentele, brâul și cornișa — dau fațadei un aspect sobru și proporționat, tipic caselor boierești ridicate de-a lungul Căii Victoriei în epoca respectivă.

Poarta din fier forjat

Poarta Casei Algiu-Toma Stelian este considerată una dintre cele mai reușite piese de feronerie artistică păstrate pe Calea Victoriei. Elementul central al porții îl reprezintă inițialele proprietarului Toma Stelian, integrate într-un medalion simetric. Lucrată manual, poarta are un repertoriu ornamental neobaroc, cu volute, frunze de acant, cartușe ovale și vârfuri stilizate în formă de coroană florală. Asemenea porți, produse ale atelierelor de feronerie artistică active în București la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, erau un semn distinctiv al caselor boierești și al reședințelor marii burghezii bucureștene. Poarta Casei Algiu-Toma Stelian s-a păstrat până astăzi, fiind unul dintre elementele cele mai fotografiate ale clădirii.

Decorația interioară

Deși la exterior clădirea poartă amprenta clasicismului, în interior decorația în stuc este de o mare bogăție. Plafoanele sunt intens decorate, iar în mai multe camere ornamentele de tavan au fost realizate din ipsos vopsit în culoarea lemnului. Salonul principal de la parter este dominat, în partea centrală, de un cartuș dreptunghiular flancat de două panouri semicirculare; repertoriul decorativ cuprinde bandouri cu frunze de măslin, scafe simple sau profilate, medalioane cu motive florale și ornamente vegetale torsate, perle, ove și ghirlande. Plafonul fostului salon-sufragerie era împărțit în trei panouri de stucatură, cu un medalion central în care era pictată o mască feminină înconjurată de un ornament vegetal amintind de Renașterea italiană. Corpul secundar al clădirii, unde locuiau servitorii, avea la parter și la etaj camere dispuse în anfilade, deservite de un hol lung, luminat de ferestre. O parte din decorația originală s-a păstrat până astăzi, în ciuda numeroaselor schimbări de funcțiune prin care a trecut clădirea de-a lungul secolului XX.

Toma Stelian, proprietarul emblematic

Cumpărarea casei și biografia timpurie

În 1895, casa ridicată de Mihai Algiu a fost cumpărată de Toma Stelian, avocat, profesor universitar și om politic, care avea să dea clădirii numele sub care este cunoscută și astăzi. Toma Stelian s-a născut la 3 aprilie 1860, la Craiova, unde a urmat și primele clase. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1881, cu o teză despre legislația falimentului, apoi și-a continuat studiile la Paris, unde a obținut, în 1885, atât doctoratul în drept, cât și diploma Școlii de Științe Politice. Cariera juridică a lui Toma Stelian a început ca judecător la Tribunalul Iași, apoi ca avocat pledant în Baroul Ilfov. A fost profesor de drept la Universitatea din Iași între 1885 și 1896, iar ulterior profesor de drept comercial la Facultatea de Drept din București. Lucrarea sa despre faliment, distinsă în 1885 într-un concurs european de legislație comparată, a stat la baza reformei legislației în materie de insolvență în mai multe țări europene, inclusiv în Franța.

Cariera politică și diplomatică

Toma Stelian a fost deputat și senator liberal și a deținut, între 1907 și 1910, funcția de ministru de Justiție în guvernele conduse de Ion I. C. Brătianu; în 1909 a exercitat, interimar, și funcția de ministru de Război. Între 1917 și 1919, în timpul refugiului guvernului român la Iași și, ulterior, la Paris, a prezidat misiunea parlamentară a Consiliului Național Român, alături de personalități precum Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Take Ionescu și Traian Vuia, cu scopul de a susține în fața aliaților cauza unității naționale românești.

În 1919, la Conferința internațională de la Paris privind navigația pe Dunăre, Toma Stelian a apărat cu succes dreptul României de a naviga liber pe fluviu. Contemporanul său, avocatul Ion Periețeanu, îl descria în sala de judecată ca pe un orator care nu pleda pentru a convinge publicul, ci pentru a lumina magistrații, cu un discurs lipsit de efecte dar de mare relief. Constantin Bălăceanu-Stolnici, în „Memoriile unui boier de viță”, îl numește „un remarcabil personagiu, aparținând elitelor românești de la cumpăna veacurilor XIX-XX”.

Colecția de artă și Muzeul Toma Stelian

Toma Stelian a fost, în paralel cu activitatea juridică și politică, un pasionat colecționar de artă. A locuit în casa de pe Calea Victoriei până în 1914, când s-a mutat în palatul de pe Șoseaua Kiseleff, proiectat de arhitectul Ion D. Berindei, azi sediul PSD. Colecția sa, adunată de-a lungul mai multor decenii, cuprindea aproximativ 570 de tablouri și 57 de sculpturi, alături de obiecte decorative și mobilier, incluzând lucrări semnate de Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Ion Andreescu și Gheorghe Petrașcu, precum și piese de pictură academică europeană. Prin două testamente olografe, din august 1923 și din 1925, Toma Stelian a lăsat reședința de la Șoseaua Kiseleff Casei Școalelor și Științei Poporului, cu scopul înființării unui muzeu de artă. Toma Stelian a murit în 1925, iar muzeul care avea să-i poarte numele a fost înființat prin Decretul Regal nr. 3399 din 25 noiembrie 1925 și inaugurat în 1926. Muzeul a funcționat până în 1948, când regimul comunist l-a desființat, iar colecția a fost dispersată către alte muzee bucureștene.

Perioada comunistă

Schimbări de funcțiune

După instaurarea regimului comunist, Casa Algiu-Toma Stelian a trecut prin mai multe schimbări succesive de funcțiune, pierzându-și treptat statutul de reședință particulară. La începutul anilor 1970, o parte a clădirii găzduia depozite ale Muzeului de Artă Populară. Corpul secundar, destinat inițial servitorilor, a fost și el reamenajat pentru noile funcțiuni administrative ale clădirii. Aceste transformări succesive au dus la o serie de intervenții asupra spațiului interior, fără însă a afecta structura de rezistență sau volumetria generală a clădirii, care și-a păstrat în mare parte configurația moștenită din refacerea de la 1875.

Cutremurul din 1977 și consolidarea comandată de Nicu Ceaușescu

Cutremurul din 4 martie 1977 a afectat numeroase clădiri din centrul Bucureștiului. În ianuarie 1978, Nicu Ceaușescu a dispus consolidarea și restaurarea Casei Algiu-Toma Stelian, cu intenția de a deschide în clădire un centru al tineretului sub egida UNESCO. Lucrările de consolidare au fost executate de Societatea de Construcții „Carpați” și au readus clădirea, din punct de vedere structural, la forma pe care o avea din 1875, fără a-i afecta structura spațială. Până în 1990, Casa Algiu-Toma Stelian s-a aflat sub administrarea Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, funcție pe care a păstrat-o până la căderea regimului, la finalul lunii decembrie 1989.

GDS și Green Hours, simbol al Bucureștiului postcomunist

Fondarea Grupului pentru Dialog Social

La 30 decembrie 1989, la o săptămână după fuga soților Ceaușescu, un grup de 31 de intelectuali și foști disidenți ai regimului comunist — printre care Doina Cornea, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și Mircea Dinescu — a fondat Grupul pentru Dialog Social (GDS), prima organizație a societății civile înființată legal după căderea comunismului în România. Declarația de constituire respingea în mod explicit subordonarea față de grupări politice și colaborarea cu foștii susținători ai regimului comunist. În ianuarie 1990, GDS s-a instalat în fosta Casă Algiu-Toma Stelian de pe Calea Victoriei, care avea să-i devină sediu până astăzi. Tot atunci a apărut și publicația săptămânală „Revista 22”, organul de presă al organizației, dedicată dezbaterilor politice, sociale și culturale ale perioadei postcomuniste. În martie 1990, în sediul proaspăt înființat al GDS, ideologul comunist Silviu Brucan l-a primit pe miliardarul George Soros, emigrat din ghetoul de la Budapesta la Londra și apoi la New York.

Green Hours și Teatrul Luni

După 1994, în subsolul și în grădina fostei case, Voicu Rădescu a înființat Green Hours Jazz-Cafe, cel mai vechi club de jazz din România, și Teatrul Luni de la Green Hours, primul teatru independent din țară. Voicu Rădescu (1955-2021) era nepotul generalului Nicolae Rădescu, prim-ministru al României între 7 decembrie 1944 și 1 martie 1945. Clubul a găzduit de-a lungul anilor concerte de jazz clasic, contemporan și de avangardă, muzică experimentală, blues și lăutărie, printre interpreții obișnuiți numărându-se Johnny Răducanu și Mircea Tiberian. În anii 1990, când Centrul Vechi al Bucureștiului se afla încă în ruină, grădina Casei Algiu-Toma Stelian a devenit unul dintre puținele spații publice ale orașului unde se organizau concerte live, spectacole de teatru independent și întâlniri ale intelectualilor și artiștilor tineri. Voicu Rădescu a fost declarat cetățean de onoare al Bucureștiului în martie 2021; a murit în același an, la vârsta de 65 de ani.

Proiecte actuale

În 2024, la împlinirea a 35 de ani de existență, Green Hours a marcat aniversarea printr-o serie de concerte dedicate memoriei lui Voicu Rădescu. Casa Algiu-Toma Stelian rămâne astăzi sediul Grupului pentru Dialog Social și al Revistei 22, găzduind în continuare, în subsolul și grădina sa, activitatea Green Hours. Este în pregătire un proiect care urmărește transformarea clădirii într-un hub comunitar deschis publicului larg, cu implicarea GDS și a mai multor organizații — Străzi pentru Oameni, Climatosfera și NOD Makerspace — sub numele de proiectul UNDE.

Personaje

• Toma Stelian (1860-1925) — avocat, profesor de drept comercial, ministru de Justiție (1907-1910), colecționar de artă; proprietar al casei din 1895 până în 1914; ctitor al Muzeului de Artă „Toma Stelian” de la Șoseaua Kiseleff.
• Mihai Algiu — proprietarul care a comandat, în 1875, refacerea radicală a clădirii de pe Calea Victoriei, încredințată arhitectului Paul Gottereau.
• Silviu Brucan (1916-2006) — ideolog comunist, membru fondator al Frontului Salvării Naționale; l-a primit pe George Soros în sediul GDS, în martie 1990.
• George Soros (n. 1930) — miliardar american de origine maghiară, emigrat din Budapesta; a vizitat sediul GDS în martie 1990.
• Voicu Rădescu (1955-2021) — fondator al Green Hours Jazz-Cafe și al Teatrului Luni de la Green Hours; nepot al generalului Nicolae Rădescu; cetățean de onoare al Bucureștiului (martie 2021).
• Doina Cornea, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Mircea Dinescu — printre cei 31 de intelectuali fondatori ai Grupului pentru Dialog Social, la 30 decembrie 1989.

Referințe:

• Spectaculoasa istorie a Casei Algiu-Toma Stelian de pe Calea Victoriei (Antoaneta Dohotariu, b365.ro)
• Narcis Dorin Ion, București. În căutarea Micului Paris, Editura Vremea, 2024
• Irina Dimiu, Marchizele, bijuterii ale caselor bucureștene, Editura Vremea, 2026
• Oana Marinache, Paul Gottereau, un regal în arhitectură, Editura Istoria Artei, 2017
• Calea Victoriei 120: Casa Algiu-Toma Stelian (tudorchira.ro)
• Casa Algiu - Toma Stelian din București, calea Victoriei (Vatra MCP)
• Case celebre din București: Casa Algiu - Toma Stelian (bucuresti.ro)
• Casa Algiu - Toma Stelian (Lista Monumentelor Istorice, monumenteromania.ro)
• Clădirile României Centenare / Casa în care legenda spune că ar fi locuit Cuza a fost renovată de Nicu Ceaușescu (AGERPRES)
• Toma Stelian, avocatul care a revoluționat legislația insolvenței în Europa (Matricea Românească)
• Un muzeu pierdut, azi sediul PSD: „Toma Stelian” (b365.ro)
• 25 de ani de GDS și Revista 22 (GDS — Grupul pentru Dialog Social)
• Voicu Rădescu, creatorul Green Hours, primul teatru independent din România, a murit (News.ro)
• Clădirile României Centenare/Casa în care legenda spune că ar fi locuit Cuza a fost renovată de Nicu Ceauşescu
• Calea Victoriei № 120 - Casa ALGIU-TOMA Stelian
• Boieri, mari familii boierești ~ România de altădată, cultură
• Oana Marinache - Paul Gottereau, un regal în arhitectură. Editura Istoria Artei, 2017
• Oameni care au construit Bucureștiul: Paul Gottereau
• Buildings by Paul Gottereau (Wikimedia Commons)
• Paul Gottereau - comentariu critic
• Paul Gottereau - critical review
• Paul Gottereau - București (Arhiva de Arhitectură)
• Arhitecti francezi care au lucrat in Romania in epoca moderna

Notă: fotografiile de calitate redusă sunt provizorii – ca și în alte locuri în site. Pe măsură ce vom face fotografii la standarde mai bune, le vom înlocui pe acestea…