Palatul Nifon (Așezămintele „Nifon Mitropolitul”)
Palatul Nifon ocupă colțul dintre Calea Victoriei și strada Doamnei, la limita estică a vechiului nucleu comercial al Bucureștiului. Volumetria marchează intersecția, cu aliniamente pe ambele artere și racorduri elegante la fronturile istorice din jur. Prin poziție, clădirea participă vizual la ansamblul Bisericii Doamnei și la țesutul urban dens al zonei Marmorosch-Blank.
Istoric și cronologie
Autorizația de construire este emisă în 1888. Execuția continuă la începutul anilor 1890, iar edificiul este recepționat și exploatat comercial înainte de 1900. Construcția apare ca investiție imobiliară a Arhiepiscopiei/Arhidiecezei pentru generarea de venituri destinate Seminarului Teologic „Nifon Mitropolitul”, în conformitate cu testamentul mitropolitului Nifon. În perioada interbelică parterul funcționează cu prăvălii și magazine, cu vitraje ample; etajele sunt amenajate în apartamente de standard înalt, cu circulație reprezentativă. După 1948 apar compartimentări, mezanine comerciale și închideri în curțile interioare. În ultimele decenii sunt constatate degradări accentuate (tencuieli, umiditate, avarii locale). Programul recent de consolidare-restaurare readuce clădirea la imaginea și planimetria originară, cu accent pe refacerea componentelor artistice și a relațiilor vizuale inițiale.
Program funcțional și proprietate actuală: imobil mixt, cu spații comerciale la parter (front stradal deschis pe ambele laturi) și locuințe la etajele 1–2, completate de spații de serviciu la mansardă. Beneficiarul intervențiilor recente este Arhiepiscopia Bucureștilor; finanțarea s-a realizat prin Programul Național de Construcții de Interes Public/Social (C.N.I.), cu antreprenor general Construcții Erbașu.
Arhitectul și concepția
Proiectul aparține arhitectului francez Paul Gottereau, arhitect al Casei Regale, autor al mai multor repere bucureștene din epocă. Palatul Nifon este conceput în spirit academist beaux-arts, cu vocabular neoclasic: soclu articulat, registre clar diferențiate, pilaștri și colonete, ferestre cu frontoane, cornișă bogat profilată, balustrade și vase decorative la atic. Mansarda domină compoziția, cu lucarne discrete spre ambele fronturi.
Fațadele tratează coerent cele două artere. Parterul este robust, cu bosaje orizontale și goluri largi pentru vitrine. Etajul 1 reprezintă registrul nobil: ferestre înalte, frontoane triunghiulare, câmpuri cu ornamente vegetale și medalioane. Etajul 2 simplifică decorul, cu ferestre mai înguste și ritm susținut de colonete angajate. Cornișa susține o mansardă cu învelitoare metalică, lucarne și elemente turnate. Pe fațada dinspre strada Doamnei, accesul secundar și racordul spre curțile interioare sunt marcate prin detalii de fier forjat și stucaturi. Spre spate, un corp decroșat articulează scara monumentală; la exterior, traseul elicoidal al scării este sugerat printr-o friză reliefată.
Planimetrie și circulații: imobilul are plan în „U”, cu două curți interioare care asigură luminarea apartamentelor și fluxurile de aprovizionare pentru spațiile comerciale. Accesul principal și cel secundar distribuie traficul către scara reprezentativă, semicirculară, realizată din marmură, cu balustrade de feronerie bogat lucrate. La etaje, apartamentele se dezvoltă perimetral, cu saloane la stradă și camere secundare orientate spre curți.
Paul Gottereau (1843–1924) activează în România din anii 1870 până la începutul secolului XX, devenind arhitect al Casei Regale. Lucrările sale – Palatul Regal din Calea Victoriei (transformări), Palatul Cotroceni (extinderi), Fundația Carol I (actuala BCU), Palatul C.E.C., reședințe particulare – imprimă „nota pariziană” arhitecturii bucureștene. Format la École des Beaux-Arts, cultivă un academism riguros, cu ordine arhitecturale, simetrie și decorație de calitate. Palatul Nifon ilustrează transferul tehnicilor moderne (stâlpi/grinzi metalice) în arhitectura civilă a orașului.
Structură și tehnologii constructive, intervenții istorice și restaurare recentă
Sistem mixt, inovator pentru sfârșitul de secol XIX: zidării portante din cărămidă combinate cu stâlpi și grinzi de fontă/metal, atât aparente la parter, cât și înglobate în zidărie pe verticală până la nivelul podului. Parterul liber, cu goluri mari, este posibil datorită rețelei de stâlpi și grinzi metalice dispuse pe mai multe direcții. Subsolul boltit deservea funcțiunile comerciale. A fost identificat un sistem istoric de captare a apelor pluviale în rezervoare subterane interconectate, utilizat într-un oraș care, la data edificării, nu avea rețea publică de apă la standardele ulterioare.
Intervențiile din secolul XX (mezanine comerciale, betonări locale, modificări de goluri) au alterat conceptul inițial și au mascat elemente metalice originale. Restaurarea actuală a presupus: decopertarea și eliberarea stâlpilor de fontă, eliminarea mezaninelor adăugate impropriu, reconstituirea bosajelor parterului pe baza sondajelor de parament, refacerea vaselor decorative pe cornișă, reabilitarea mansardei cu structură principală metalică, readucerea la formă a acoperișului (scanare, modelare și execuție fidelă), restaurarea picturii murale al secco din holuri și refacerea decorațiilor de ipsos din plafoane. Circulațiile verticale au fost recalibrate pentru a reface relațiile spațiale originare, iar instalațiile au fost integrate cu impact minim asupra arhitecturii.
În prezent, clădirea este consolidată și restaurată, cu revenire la planimetria și imaginea de sfârșit de secol XIX. Programul de refuncționalizare prevede spații culturale și educaționale (săli de expoziție, bibliotecă, sală de lectură), funcțiuni administrative și spații comerciale compatibile la parter. Relația vizuală cu Biserica Doamnei este recuperată pe axul accesului de pe strada Doamnei.
Fișă tehnică
*
Biserica "Intrarea Maicii Domnului în Biserică" Hram: Intrarea în Biserică a Fecioarei Maria (Vovidenia), Sf. Elefterie.
Pe locul altei biserici din lemn, ctitorită înainte de 1677 de Doamna Maria, a doua soţie a lui Şerban Vodă Cantacuzino actuala biserică fost ridicată la 1683 tot de Doamna Maria. Pictura a fost făcută de zugravii Constantin şi Ioan. La 1684, mahalaua se numea “de la biserica Doamnei”. A fost închinată mănăstirii Cotroceni ctitoria soţului său, la 28 oct. 1689. Biserica avea şi chilii împrejur.
A fost reparată în anii 1869, 1906, iar în 1931 Comisia Monumentelor Istorice, o restaurează păstrând nealterate formele inițiale. După cutremurul din 1977 este din nou reparată cu participarea arh. Constantin Joja, a pictorului Nicolae Sava. În cursul anilor 1998-2004, după restaurarea în baza proiectului Arh. Niels Auner şi Ing. C.Pavelescu, fresca originală, într-o armonie de roșu, negru și auriu, făcută de zugravul Constantinos este din nou restaurată sub conducerea Prof. Gh. Mocanu, prin firma „Propatrimoniu”
Are un plan caracteristic, în formă de dreptunghi alungit, fără abside laterale, cu ziduri foarte groase. Pridvorul deschis din fațada de vest prezintă cinci arcade în arc de cerc, rezemate pe coloane de piatră cu secțiunea octogonală. Baza şi capitelul - şi ele octogonale - sunt sculptate cu motive decorative de origină orientală. Deasupra pridvorului se ridică turnul-clopotniță, refăcut. Pronaosul este despărțit de naos prin trei arcade susținute pe coloane octogonale, sistem caracteristic bisericilor din secolele XVII-XVIII.
La intrarea în pronaos se află un portal bogat sculptat cu motive florale, având deasupra pisania din 1683 prevăzută cu acvila cruciată - stema Țării Românești. Fațadele bisericii au fost tencuite de la început, fiind prezentate în două registre despărțite de un brâu. Un soclu masiv din cărămidă profilată a rămas acum "îngropat", nivelul terenului actual fiind cu peste 1 m deasupra celui inițial. (Arh. L. S., extras din: Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea: „Enciclopedia lăcaşurilor de cult din București”, vol.1, Edit. Universalia, 2005 – via Monumenteromania.ro)
*
Palatul Nifon București are 6391 de metri pătrați suprafață desfășurată, cu două etaje, mansardă și pod. A fost ridicat în anul 1895 de arhitectul Paul Gottereau, cu o arhitectură spectaculoasă neoclasică, cu ornamente deosebite, o construcție remarcabilă în zona centrului vechi, km zero al Bucureștiului. Imobilul este datat de la sfârșitul secolului XIX și este înscris în lista monumentelor istorice actualizată în anul 2015, la poziția 854, cod LMI B-II-m-B-18583, sub denumirea „Așezămintele Nifon”.
Referințe:
August 2023:
August 2018:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.