Parcul Herăstrău

Parcul Herăstrău (azi Parcul Regele Mihai I) din București

Parcul Herăstrău (astăzi Parcul Regele Mihai I), amenajat între 1933 și 1939 în jurul lacului Herăstrău pe râul Colentina, este cel mai mare parc istoric al Bucureștiului și una dintre principalele realizări ale urbanismului interbelic românesc, integrând sistemul lacurilor Colentinei, Muzeul Satului și amenajările realizate pentru Expoziția „Luna Bucureștilor” din 1936. Parcul este delimitat de Bulevardul Constantin Prezan, Bulevardul Aviatorilor, Bulevardul Beijing, Șoseaua Nordului, strada Elena Văcărescu, Șoseaua București-Ploiești și Șoseaua Kiseleff, ocupând aproximativ 110 hectare, în timp ce lacul Herăstrău are aproximativ 74 de hectare.

Cronologia denumirilor Parcului Herăstrău

• 1936 – 1940: Parcul Național „Regele Carol al II-lea”
  Parcul este inaugurat oficial în 1936, în contextul expoziției urbane „Luna Bucureștilor”. Denumirea reflecta politica simbolică a epocii și rolul reprezentativ al parcului în modernizarea capitalei.
• 1940 – 1948: Parcul Național Herăstrău (denumire utilizată în practică)
  După abdicarea regelui Carol al II-lea în 1940, referința regală este abandonată treptat, iar parcul începe să fie numit în mod curent după lacul din jurul căruia fusese amenajat.
• 1948 – 1962: Parcul Stalin
  După instaurarea regimului comunist și orientarea politică pro-sovietică, parcul este redenumit în onoarea liderului sovietic Iosif Stalin. Această denumire apare în documentele administrative și în presa epocii.
• 1962 – 2017: Parcul Herăstrău
  În contextul destalinizării și al distanțării României față de Uniunea Sovietică, parcul revine la denumirea tradițională Herăstrău, derivată din toponimul zonei și din numele lacului.
• 2017 – prezent: Parcul Regele Mihai I al României
  Prin hotărârea Consiliului General al Municipiului București din 2017, parcul primește numele fostului suveran Mihai I, ca gest simbolic de recuperare a memoriei istorice și de recunoaștere a rolului monarhiei în istoria României.

Localizare și delimitare urbană

Amplasarea în structura orașului

Parcul Herăstrău, redenumit oficial în 2017 Parcul Regele Mihai I, este situat în partea de nord a Bucureștiului, în sectorul 1, ocupând o suprafață extinsă în jurul lacului Herăstrău, unul dintre lacurile principale ale sistemului hidrografic al râului Colentina. Prin dimensiunea sa, prin poziția în structura urbană și prin rolul său în organizarea spațiilor verzi ale capitalei, parcul reprezintă cel mai important ansamblu peisager al orașului.

Parcul este delimitat aproximativ de Șoseaua Kiseleff și Bulevardul Constantin Prezan la sud, de Bulevardul Aviatorilor și Piața Charles de Gaulle la sud-est, de Șoseaua Nordului la nord și nord-est, iar spre vest de zona Băneasa și de prelungirea sistemului lacurilor Colentinei. În această poziție, parcul constituie o extensie naturală a axei monumentale care pornește din centrul orașului și continuă pe Șoseaua Kiseleff către Arcul de Triumf. Integrarea sa în sistemul urban este rezultatul concepțiilor urbanistice ale începutului secolului XX, când planificarea Bucureștiului a urmărit crearea unor mari spații verzi periferice, capabile să compenseze densificarea zonei centrale și să ofere populației locuri de recreere în contact cu natura.

Zona protejată

Parcul Herăstrău face parte din zona protejată nr. 83 – „Parcuri istorice”, stabilită prin reglementările urbanistice ale municipiului București. Această clasificare reflectă valoarea sa patrimonială, atât din punct de vedere peisagistic, cât și urbanistic. În interiorul acestei zone, intervențiile sunt limitate la lucrări de conservare, restaurare sau modernizare compatibile cu caracterul istoric al parcului.

Context natural și lacul Herăstrău

Sistemul lacurilor Colentinei

Parcul este organizat în jurul lacului Herăstrău, parte a sistemului de lacuri antropice de pe râul Colentina. Acest sistem a fost amenajat în perioada interbelică printr-un vast program de regularizare hidrotehnică a râului, care urmărea simultan mai multe obiective: controlul inundațiilor, îmbunătățirea microclimatului urban și crearea unor zone de agrement pentru locuitorii capitalei. Între Buftea și Cernica au fost create în total cincisprezece lacuri dispuse în „salbă”, dintre care zece se află pe teritoriul administrativ al Bucureștiului. Aceste lacuri formează un sistem hidrologic coerent, fiecare acumulare fiind alimentată de lacurile situate în amonte.

Caracteristicile lacului

Lacul Herăstrău este unul dintre cele mai mari lacuri din acest sistem. Lungimea sa este de aproximativ 3,5 kilometri, iar lățimea variază între 50 și 1000 de metri. Suprafața lacului este de aproximativ 77 de hectare, iar adâncimea apei variază între 1 și 5 metri. Volumul de apă este estimat la aproximativ 2,08 milioane de metri cubi, iar lungimea totală a malurilor depășește 7 kilometri.

Lacul este alimentat cu apă din acumulările situate în amonte – Buftea, Mogoșoaia, Străulești și Băneasa – iar evacuarea apei se face către lacul Floreasca, printr-un sistem hidrotehnic amplasat în zona Bordei. Pe lângă funcția hidrologică, lacul are un rol esențial în peisajul parcului. Oglinda de apă organizează perspectivele principale și creează un cadru natural pentru promenade, activități recreative și sporturi nautice.

Istoria locului înainte de amenajarea parcului

Peisajul rural al zonei

Înainte de transformarea sa într-un parc urban, zona Herăstrău era o regiune periferică a Bucureștiului, caracterizată prin terenuri agricole, heleșteie și zone mlăștinoase. Peisajul era dominat de lunca râului Colentina și de terenurile aparținând unor mari proprietăți boierești. În secolul al XIX-lea, zona începe să fie frecventată de locuitorii orașului ca loc de agrement. Pe malurile lacului apar grădini de vară, restaurante și locuri de petrecere populare, frecventate mai ales în sezonul cald.

Originea numelui Herăstrău

Denumirea „Herăstrău” provine de la un fierăstrău hidraulic instalat pe râul Colentina, care folosea energia apei pentru tăierea lemnului. Acest mecanism era amplasat în apropierea unui heleșteu cumpărat de domnitorul Șerban Cantacuzino și a devenit un punct important pentru prelucrarea lemnului folosit în construcțiile din capitală. De-a lungul secolului al XIX-lea, zona Herăstrău devine treptat un spațiu de recreere pentru bucureșteni. Diverse grădini și localuri atrag vizitatori, iar lacul este folosit pentru scăldat și plimbări cu barca.

Proiectele urbanistice de început de secol XX

Ideea unui parc național

La începutul secolului XX apare ideea creării unui parc mare în nordul Bucureștiului, care să valorifice lacul Herăstrău și terenurile din jurul său. Urbaniștii epocii considerau că orașul are nevoie de spații verzi extinse, comparabile cu cele ale marilor capitale europene. Primele demersuri concrete apar în 1910, când este adoptată legea pentru înființarea Parcului Național. Doi ani mai târziu, în 1912, o nouă lege permite exproprierea terenurilor necesare pentru amenajarea parcului și pentru regularizarea lacului.

Planurile de sistematizare

Proiectele de amenajare sunt integrate într-un program mai amplu de modernizare urbană. Urbanistul Cincinat Sfințescu și alți specialiști ai epocii propun transformarea zonei Herăstrău într-un mare parc metropolitan, conectat cu principalele artere ale orașului. În același timp, sunt elaborate proiecte pentru asanarea lacurilor Colentinei și pentru regularizarea cursului râului. Aceste lucrări aveau rolul de a transforma terenurile mlăștinoase într-un spațiu amenajat și de a crea un cadru natural pentru viitorul parc.

Amenajarea lacului și a parcului (1930–1939)

Lucrările hidrotehnice

Lucrările de sistematizare a lacurilor Colentinei se intensifică în anii 1930. Sunt realizate baraje, ecluze și diguri, iar malurile lacurilor sunt consolidate pentru a preveni eroziunea. În cazul lacului Herăstrău, lucrările au implicat deplasarea a aproximativ 1,5 milioane de metri cubi de pământ. Au fost create insule artificiale, au fost rectificate malurile și au fost amenajate zone de promenadă.

Expoziția „Luna Bucureștilor”

Momentul decisiv pentru amenajarea parcului a fost organizarea Expoziției „Luna Bucureștilor” din 1936. Pentru acest eveniment, o parte importantă a zonei din jurul lacului a fost amenajată ca spațiu expozițional și de recreere. Au fost construite pavilioane temporare, spații ceremoniale și zone pentru evenimente publice. În același context a fost inaugurat Muzeul Satului, una dintre cele mai importante instituții culturale ale României. Parcul a fost inaugurat oficial sub numele de Parcul Național „Regele Carol al II-lea”.

Arhitectura parcului și axele compoziționale

Concepția peisageră

Arhitectura parcului combină principiile parcului peisager cu cele ale parcului urban monumental. Lacul Herăstrău constituie centrul compozițional, iar sistemul de alei și perspective organizează spațiul în jurul acestuia.

Axele urbane principale

Parcul este conectat cu orașul prin mai multe axe urbane majore. Axa Kiseleff – Arcul de Triumf – Herăstrău reprezintă principala direcție de acces, legând centrul capitalei de parc printr-o perspectivă monumentală. A doua axă importantă este cea a Bulevardului Aviatorilor, care creează o conexiune directă între Piața Charles de Gaulle și zona centrală a parcului.

Structura spațială

Parcul este organizat în zone distincte: peluze deschise, zone împădurite, promenada lacului și spații de agrement. Rețeaua de circulație combină alei rectilinii monumentale cu trasee sinuoase, adaptate reliefului și vegetației.

Evoluția parcului în perioada comunistă

Schimbarea denumirii și reorganizarea administrativă

După instaurarea regimului comunist în România, simbolistica urbană a Bucureștiului a fost modificată pentru a reflecta noua ideologie politică. În acest context, în anul 1948 Parcul Național „Regele Carol al II-lea” a fost redenumit Parcul Stalin, în onoarea liderului sovietic Iosif Stalin. Această schimbare nu a implicat transformări majore în structura peisageră a parcului, dar a marcat o reorganizare administrativă și funcțională a spațiului. Multe dintre instituțiile și cluburile private existente în perioada interbelică au fost reorganizate sau transformate în baze sportive și de agrement pentru publicul larg. În această perioadă, parcul devine unul dintre principalele locuri de recreere pentru populația Bucureștiului, fiind utilizat intens pentru plimbări, activități sportive și manifestări publice.

Intervențiile peisagere și construcțiile noi

În anii 1950 și 1960 au fost realizate unele intervenții peisagere și edilitare. Au fost modernizate aleile, au fost construite noi baze sportive și au fost introduse amenajări destinate activităților recreative. De asemenea, unele construcții temporare sau pavilioane ale expozițiilor interbelice au fost demolate sau adaptate noilor funcțiuni. Cu toate acestea, structura generală a parcului – bazată pe lac, insule, promenade și masive vegetale – a fost păstrată în mare parte intactă. În anul 1962, în contextul schimbărilor politice din blocul socialist și al distanțării României față de Uniunea Sovietică, parcul a fost redenumit Parcul Herăstrău, revenind la denumirea tradițională a zonei.

Rolul social al parcului

În perioada comunistă, parcul a devenit unul dintre principalele spații de recreere pentru locuitorii capitalei. Aici aveau loc plimbări, activități sportive, spectacole în aer liber și diverse manifestări culturale. În același timp, lacul Herăstrău a fost folosit pentru activități nautice, inclusiv pentru plimbări cu vaporașul sau cu barca. Debarcaderele amenajate pe malurile lacului au devenit puncte importante ale vieții recreative urbane.

Transformările parcului după 1990

Schimbarea regimului de proprietate și presiunile urbane

După căderea regimului comunist în 1989, Parcul Herăstrău a intrat într-o nouă etapă de evoluție. Transformările economice și sociale ale orașului au generat o serie de presiuni asupra spațiilor verzi, în special asupra zonelor situate în apropierea lacurilor. În această perioadă au apărut numeroase restaurante, terase și cluburi pe malurile lacului, unele dintre acestea fiind realizate prin conversia unor construcții existente, iar altele prin intervenții noi. Deși aceste activități au contribuit la revitalizarea unor zone ale parcului, ele au generat și dezbateri privind utilizarea spațiului public și protejarea caracterului peisager al parcului.

Modernizarea infrastructurii

În același timp, administrația locală a realizat o serie de lucrări de modernizare a infrastructurii parcului. Au fost refăcute aleile, au fost instalate noi sisteme de iluminat și au fost modernizate unele zone de agrement. Au fost amenajate piste pentru biciclete, locuri de joacă pentru copii și spații destinate activităților sportive. Aceste intervenții au urmărit adaptarea parcului la nevoile contemporane ale populației, menținând în același timp funcția sa principală de spațiu verde urban.

Schimbarea denumirii în 2017

În anul 2017, Consiliul General al Municipiului București a decis redenumirea oficială a parcului în Parcul Regele Mihai I, în memoria fostului suveran al României. Această schimbare a fost percepută ca un gest simbolic de recuperare a memoriei istorice și de reconectare cu perioada interbelică, când parcul fusese conceput și realizat.

Zonele funcționale ale parcului

Organizarea spațiilor de recreere

Parcul Herăstrău este organizat într-o serie de zone funcționale distincte, care reflectă atât concepția inițială interbelică, cât și adaptările ulterioare. Promenada lacului reprezintă una dintre cele mai importante zone ale parcului. Aleile care urmează conturul lacului oferă perspective variate asupra oglinzii de apă și permit accesul la numeroase debarcadere și puncte de agrement.

Zonele culturale

Una dintre cele mai importante zone culturale ale parcului este Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, inaugurat în 1936. Muzeul reprezintă un vast ansamblu de arhitectură rurală tradițională, organizat în aer liber și integrat în peisajul natural al parcului. În apropierea muzeului se află și alte spații destinate evenimentelor culturale sau expoziționale.

Zonele de agrement și sport

Parcul include numeroase zone destinate activităților sportive și recreative. Lacul permite practicarea unor sporturi nautice ușoare, iar pe malurile sale se află baze nautice și debarcadere. De asemenea, în parc există terenuri sportive, piste pentru biciclete și spații pentru jogging sau alte activități fizice.

Zonele naturale

O parte importantă a parcului este ocupată de masive vegetale și zone cu vegetație densă, care contribuie la caracterul natural al peisajului. Aceste zone oferă spații de relaxare și contribuie la biodiversitatea urbană.

Vegetația și ecosistemul urban

Rolul ecologic al parcului

Parcul Herăstrău reprezintă unul dintre cele mai importante ecosisteme urbane ale Bucureștiului. Vegetația sa contribuie la reglarea microclimatului, la reducerea poluării aerului și la conservarea biodiversității. Masivele vegetale din parc includ numeroase specii de arbori și arbuști ornamentali, plantate în diferite etape ale amenajării parcului.

Relația cu lacul

Lacul Herăstrău joacă un rol esențial în echilibrul ecologic al parcului. Oglinda de apă contribuie la reglarea temperaturii și la menținerea umidității aerului în zona parcului. De asemenea, lacul reprezintă un habitat important pentru numeroase specii de păsări și alte organisme acvatice.

Problemele contemporane ale parcului

În ultimele decenii, dezvoltarea urbană rapidă a zonei de nord a Bucureștiului a generat o presiune semnificativă asupra parcului și asupra malurilor lacului. Construcțiile noi din vecinătatea lacului au modificat unele perspective peisagere și au influențat caracterul zonei. Apariția unor restaurante, cluburi și alte activități comerciale a condus în anumite zone la fragmentarea spațiului public. Deși aceste activități contribuie la dinamica socială a parcului, ele ridică probleme legate de accesul public și de protejarea peisajului. În contextul statutului său de parc istoric, Herăstrăul necesită o politică coerentă de conservare și gestionare. Restaurarea amenajărilor interbelice, protejarea vegetației și menținerea echilibrului între funcțiile recreative și cele comerciale reprezintă provocări importante pentru administrația orașului.

Anexă: Cronologia istorică a Parcului Herăstrău

Istoria Parcului Herăstrău reflectă evoluția Bucureștiului modern și transformările politice, urbanistice și sociale ale capitalei de-a lungul a mai bine de două secole. Zona lacului Herăstrău a trecut de la un spațiu natural marginal, caracterizat prin bălți și mlaștini, la unul dintre cele mai importante parcuri urbane din România. Cronologia de mai jos urmărește principalele etape ale acestei evoluții, de la primele urme de locuire până la statutul actual al parcului.

Antichitate și Evul Mediu

• Paleolitic (cca. 100.000 – 40.000 î.Hr.): În zona Herăstrău au fost descoperite urme de locuire preistorică, inclusiv unelte din silex aparținând culturii musteriene asociate oamenilor de Neanderthal.
• Epoca fierului (mileniul I î.Hr.): În zona Bordei-Herăstrău a existat o așezare pastorală din perioada Hallstatt, cunoscută în arheologie sub numele de cultura Bordei-Herăstrău.
• Secolul I î.Hr.: Arheologii au descoperit în zona Herăstrău o așezare dacică și un tezaur care conținea fibule și brățări de argint, precum și monede grecești din Tomis și Dyrrachium.

Epoca modernă timpurie

• Secolul XVIII: Prințul Alexandru Ipsilanti a construit pe malul lacului un pavilion în stil otoman, una dintre primele amenajări aristocratice ale zonei.
• 1831: Câmpia de lângă lacul Herăstrău a fost utilizată pentru exerciții militare de către trupele ruse și cele ale Țării Românești în timpul ocupației ruse.
• Mijlocul secolului XIX: Zona lacului Herăstrău devine un loc frecvent de promenadă pentru elita bucureșteană.

Sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX

• Sfârșitul secolului XIX: Zona Herăstrău este caracterizată de bălți și terenuri mlăștinoase. Cu toate acestea, lacul și împrejurimile sale sunt frecventate pentru plimbări și activități recreative.
• 1922: Ridicarea Arcului de Triumf consolidează rolul zonei de nord a orașului ca spațiu reprezentativ al capitalei și stimulează proiectele de modernizare urbană.

Amenajarea interbelică

• 1930–1935: Zona mlăștinoasă a lacului Herăstrău este asanată prin lucrări hidrotehnice majore, realizate în cadrul sistematizării râului Colentina.
• 1933: Încep lucrările de amenajare a lacului și de modelare a malurilor, precum și crearea insulelor artificiale.
• 1936: Se inaugurează Parcul Național „Regele Carol al II-lea”, în contextul expoziției urbane „Luna Bucureștilor”.
• 1936: Se deschide Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, unul dintre primele muzee etnografice în aer liber din lume.
• 1936–1939: Au loc lucrări de completare a parcului: plantarea arborilor, realizarea aleilor și construirea unor pavilioane expoziționale.
• 1939: Parcul este finalizat și deschis complet publicului, devenind cel mai mare parc al Bucureștiului.

Al Doilea Război Mondial și perioada stalinistă

• 1940: După abdicarea lui Carol al II-lea, parcul pierde referința regală și este numit simplu Parcul Național.
• 1948: După instaurarea regimului comunist, parcul este redenumit Parcul de Cultură și Odihnă „I. V. Stalin”.
• 1951: La intrarea în parc este ridicată statuia lui Stalin, simbol al epocii staliniste.
• anii 1950: Parcul este reorganizat după modelul sovietic al parcurilor de cultură și odihnă, fiind amenajate zone sportive, pavilioane și spații pentru activități culturale.

Destalinizarea și perioada comunistă târzie

• 1956–1962: În contextul destalinizării, statuia lui Stalin este demolată, iar parcul este redenumit Parcul Herăstrău.
• 1960–1980: Parcul devine unul dintre principalele spații de recreere ale capitalei, fiind utilizat intens pentru plimbări, sport și activități nautice.

Perioada contemporană

• 1989: Căderea regimului comunist marchează începutul unei noi etape în administrarea parcului.
• anii 1990–2000: În parc apar restaurante, terase și noi zone de agrement pe malurile lacului.
• 2000–2010: Sunt realizate lucrări de modernizare a aleilor, a iluminatului și a infrastructurii recreative.
• 5 decembrie 2017: Moare regele Mihai I al României.
• 19 decembrie 2017: Parcul Herăstrău este redenumit oficial Parcul Regele Mihai I al României prin hotărârea Consiliului General al Municipiului București.

Anexă: Arhitecți și specialiști implicați în realizarea și transformarea Parcului Herăstrău

Concepția și proiectul inițial al parcului (perioada interbelică, 1930–1939): Aceștia sunt arhitecții care au participat direct la concepția peisageră și urbanistică a parcului și la amenajarea sa inițială.

• Arhitecți ai proiectului parcului: Ernest Pinard – arhitect implicat în concepția generală a parcului; Friedrich Rebhun – arhitect peisagist german implicat în proiectarea peisajului; Octav Doicescu – arhitect modernist implicat în proiectele urbanistice și expoziționale ale parcului
• Urbanism și planificare urbană: Cincinat Sfințescu – urbanist, promotor al ideii parcului național în zona Herăstrău
• Ingineria hidrotehnică (amenajarea lacului): Nicolae Caranfil – inginerul care a coordonat sistematizarea lacurilor Colentinei și lucrările hidrotehnice care au permis realizarea parcului
• Arhitecți implicați în pavilioanele și expozițiile interbelice: Horia Creangă, Duiliu Marcu, G. M. Cantacuzino; Aceștia au proiectat pavilioane și construcții pentru expozițiile „Luna Bucureștilor” organizate în parc.

Arhitecții sistematizării Parcului Stalin (anii 1950): Autorul proiectului: Constantin Moșinschi; Colaboratori: René Ghelman, Ion Ștefan, Lidia , ndronescu, Mario Stoppa, Gheorghe Nadrag, Aurel Tofan, Justin Vlădescu; Proiectant: Panait Grădinaru. Acest colectiv a elaborat planul de sistematizare și extindere a Parcului de Cultură și Odihnă I. V. Stalin, proiect realizat în cadrul Institutului Proiect București.

Arhitectura construcțiilor socialiste din parc: În perioada stalinistă au fost realizate și construcții expoziționale sau culturale. Pavilionul H (Pavilionul Industriei Grele): Arhitecți: Gustav Gusti, Harry Stern, Ascanio Damian; Inginer: E. Țițariu

Monumente și lucrări de artă din Parcul Herăstrău

• Pescărușii, autor Gabriela Manole Adoc / grup statuar / oțel inox / 1965
• Mihail Sadoveanu, autor Romul Ladea / statuie / bronz / 1966, reamplasat 2008
• Ion Creangă cu copiii (Povestind), autor Ion Vlasiu / grup statuar / piatră / 1971
• Rața, autor Vasiliu Falti / statuie / bronz
• Copii jucându-se, autor Gabriela Caragea / grup statuar / piatră
• Charles Darwin, autor Vasiliu Falti / bust / piatră / 1953
• Frédéric Chopin, autor Lelia Zuaf-David, Andrei Ostap / bust / bronz / 1956 , Insula Trandafirilor
• Ciprian Porumbescu, autor Gheorghe Anghel / bust / piatră / 1953 , Insula Trandafirilor
• Piotr Ilici Ceaikovski, autor Ion Jalea / bust / piatră / 1953 , Insula Trandafirilor
• Lupta lui Hercule cu Centaurul, autor Ion Jalea / grup statuar / marmură / B-III-m-B-19984 / 1925 , Insula Trandafirilor
• Obelisc / piatră / 1990
• Coloana, autor Eugen Ciucă / coloană / piatră / 1973
• Fata Babei și Fata Moșului, autor Constantin Foamete / grup statuar / piatră
• Toma Alimoș, autor Mara Bâscă / grup statuar / piatră
• George Coșbuc (replică), autor Constantin Baraschi / bust / piatră / 1953
• Mark Twain, autor Iosif Fekete / bust / piatră / 1953
• Johann Wolfgang von Goethe, autor Dorio Lazăr, M. Coșan / bust / piatră / 1953
• Ion Luca Caragiale (replică), autor Zoe Băicoianu / bust / piatră / 1953
• Victor Hugo, autor M. Sulman, Vasiliu Falti / bust / piatră / 1953
• Petőfi Sándor, autor Andrei Szobotka / bust / piatră / 1953
• Mihai Eminescu, autor Mihai Onofrei / bust / bronz / 1953, transpus în bronz 2016
• Miorița, autor Ioana Kassargian / statuie / piatră / 1965
• Legenda Dochiei, autor Gheorghe Iliescu-Călinești / grup statuar / piatră / 1969
• Meșterul Manole, autor Silvia Radu / statuie / piatră / 1965
• Făt-Frumos, autor Ion Lucian Murnu / altorelief / piatră / 1965
• Ady Endre, autor Iosif Mathé / bust / piatră / 1953
• Prometeu, autor Joseph-Marie-Thomas Lambeaux / statuie / bronz / B-III-m-B-19985 / 1960, reamplasat 2001
• Tânără fată la baie (Venus), autor Henri Louis Levasseur / statuie / fontă / reamplasat 2007
• Gâscan, autor Vasiliu Falti / statuie / bronz / 1960
• Curcanul, autor Oscar Han / statuie / bronz / 1960
• William Shakespeare, autor Oscar Han / bust / piatră / 1953
• Ludwig van Beethoven, autor Constantin Baraschi / bust / piatră / 1953
• Nimfă adormită, autor Filip Marin / statuie / marmură / B-III-m-A-21039 / 1906 (Parcul Carol I), reamplasat începutul anilor '60
• Alexandru Vlahuță, autor Oscar Han / bust / piatră / 1953
• Theodor Aman, autor Olga Porumbaru / bust / piatră / 1953
• Nicolae Grigorescu, autor Zoe Băicoianu / bust / piatră / 1953
• Hristo Botev, autor Ion Vlad, Cristea Grosu / bust / piatră / 1953
• Mihail Ivanovici Glinka, autor Mihai Onofrei / bust / piatră / 1953
• Arhitectură, autor Iulia Oniță / statuie / piatră / 1965
• Leonardo da Vinci, autor Constanța Buzdugan / bust / piatră / 1953
• Constantin Brâncuși, autor Ion Irimescu / statuie / piatră / 1967
• Nicolae Bălcescu, autor Constantin Baraschi / bust / piatră / 1953
• Taras Șevcenko, autor Ghennadi Ersov / bust / granit / 1999 , Insula Trandafirilor
• Fântâna Modura, autor Constantin Baraschi / fântână / piatră-mozaic / 1939–2006
• Căprioara, autor Ilie Mircea / statuie / bronz / 1960, reamplasat 2001–2004
• Shota Rustaveli, autor Gigauri Guram / bust / bronz / mai 2022
• Panait Istrati, autor Ionel Stoicescu / bust / bronz / 2011
• Leonardo da Vinci, autor Constanța Buzdugan / bust / bronz / 2004 , sediul ALPAB
• Ștefan Luchian, autor Constantin Lucaci / statuie / piatră / 1968
• Vasil Levski, autor Jeko Spiridonov / bust / bronz / 2001
• Bartók Béla, autor Ghyarmathy János / bust / bronz / 2003
• Lev Tolstoi, autor Alexandru Mircea Hanc / bust / piatră / 2004
• Fata care citește, autor Ilica Veturia / statuie / marmură / 2005 , teatrul de vară
• Anton Pavlovici Cehov, autor Alexandru Mircea Hanc / bust / marmură / 2005
• Aleea Cariatidelor, replică ansamblu statuar Constantin Baraschi (Ionel Stoicescu, Nicolae Comănescu) / compozit / 1939, refăcut 2005
• Steme Orașul București, autor Valentina Georgescu / steme / 2 bronz și 2 piatră / 2005 , pe pilele Aleii Cariatidelor
• Honoré de Balzac, autor Gheorghe Anghel / bust / bronz / reamplasat 2006
• Monumentul Fondatorilor Uniunii Europene, autor Ionel Stoicescu / ansamblu statuar / bronz / 2006 , Insula Trandafirilor
• Naim Frashëri, autor Odise Paskali / bust / bronz / 2006
• Grigore Vieru, autor Răzvan Paul Mihăescu / bust / bronz / 2010
• Iuri Gagarin, autor Alexei Leonov / bust / bronz / 11 aprilie 2019
• Nikola Martinoski, autor Zoran Toshevki / bust / bronz / 10 decembrie 2019
• Nicolae Grigorescu / statuie / piatră , zona lac

Referințe

• O istorie uitată: Herăstrău – agrement, propagandă și sovietizarea naturii (B365)
• Istoria Parcului Herăstrău (sinteză documentară AI INDEX)
• Monumente și opere de artă din Parcul Herăstrău / Parcul Regele Mihai I (sinteză AI INDEX, mai 2026)
• King Michael I Park (Herăstrău Park) (Wikipedia)
• Ziua de naștere a Parcului Herăstrău (Historia)
• Parcul Herăstrău – un loc îndrăgit de bucureșteni (Ziarul Lumina)
• Povestea Parcului Herăstrău (Observator News)
• Istoria Parcului Herăstrău – amenajarea mlaștinii a durat trei ani (Mediaflux)
• O filă din istoria Parcului Herăstrău (Turism Istoric)
• Sistematizarea Parcului de Cultură și Odihnă I. V. Stalin – București (Property INDEX – arhivă documentară)
• Parcul Herăstrău, București (video, Ora de turism)
• Primăvara, în Parcul Herăstrău și Grădina Japoneză (video, Drumeții)
  
• Lacul Herăstrău (video, Bujor Voinea)
• [Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor, Editura Sport-Turism, 1979]
• [Dan Berindei, Orașul București – reședință și capitală a Țării Românești, Editura Univers Enciclopedic, 2003]
• [Gheorghe Curinschi-Vorona, Istoria arhitecturii în România, Editura Tehnică, 1981]
• [Dinu C. Giurescu, Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Editura pentru Literatură, 1966]
• [Alexandru Panaitescu, București – ghid de arhitectură pentru fiecare, Editura Simetria, 2016]
• [Cincinat Sfințescu, Urbanistica generală, Editura Cartea Românească, 1933]
• [Marcel Melicson, Bucureștii în veacul al XIX-lea, Editura Meridiane, 1970]
• [Grigore Ionescu, București – ghid istoric și artistic, Editura Fundației Culturale Române, 2001]
• [Mircea Enescu, Arhitectura peisajului, Editura Tehnică, 1974]
• [Mihai Oroveanu, București – arhitectură și modernitate, Editura Simetria, 2002]