Friedrich Rebhuhn - Peisagistul care a remodelat parcurile Bucureștiului în prima jumătate a secolului XX
Friedrich Rebhuhn s-a născut la 28 aprilie 1883, în satul Gallendorf din districtul Breslau, în Silezia germană (astăzi parte a orașului Wrocław din Polonia). Provenea dintr-un mediu modest, însă încă din copilărie a manifestat o pasiune pentru horticultură și pentru arta grădinilor. Formarea sa profesională a început foarte devreme. Între 1897 și 1900 a fost ucenic în atelierul unchiului său, grădinarul E. Schreiter, unde a învățat meseria de grădinar horticultor. În anii următori a lucrat în mai multe pepiniere și grădinării comerciale din Germania, acumulând experiență practică în cultivarea plantelor ornamentale și în organizarea spațiilor verzi.
Printre locurile în care a lucrat în această perioadă se numără o grădină comercială din Mittweida, o seră de flori și trandafiri din Coswig, lângă Dresda, și o grădinărie specializată în amenajări pentru cimitire din Bochum. În dorința de a deveni arhitect peisagist, a urmat studii specializate. Între 1903 și 1904 a frecventat cursurile Institutului Horticol din Oranienburg, lângă Berlin, unul dintre centrele importante ale învățământului horticol german. După satisfacerea serviciului militar, între 1906 și 1908 a ocupat funcția de director adjunct al Institutului Horticol din Weinheim, lângă Heidelberg.
În anii următori a continuat să lucreze în mai multe centre europene ale horticulturii. A colaborat cu grădinăria peisagistică a dendrologului Stefan Olbrich și a lucrat în pepinierele horticole din Franța, inclusiv în apropierea Parisului și la Grădina Botanică a orașului. Aceste experiențe l-au familiarizat cu principalele curente europene de arhitectură peisageră, în special cu tradițiile germane, franceze și engleze. Pe lângă activitatea practică, Rebhuhn a publicat numeroase articole și studii despre peisaj și horticultură. Cea mai importantă lucrare a sa este cartea „Îngrijirea și bogăția peisagiului românesc”, publicată în anul 1942. Lucrarea tratează relația dintre peisaj și arhitectură, rolul vegetației în orașe, protecția peisajului rural, estetica grădinilor.
Venirea în România și începutul carierei
În anul 1910, Friedrich Rebhuhn a participat la Congresul Anual al Dendrologilor organizat la Bruxelles cu ocazia Expoziției Mondiale. Acolo a primit invitația de a ocupa un post în cadrul administrației spațiilor verzi din București. Inițial, el a acceptat această funcție doar temporar. Intenția sa era să călătorească în continuare și să ajungă în Japonia pentru a studia tradiția grădinilor japoneze. Bucureștiul trebuia să fie doar o etapă intermediară.
La scurt timp după sosirea sa în capitala României, directorul administrației grădinilor orașului a murit, iar postul a fost oferit lui Rebhuhn. El a acceptat funcția cu condiția reorganizării administrației într-o Direcție a grădinilor, separată de serviciile tehnice ale orașului. Această decizie a marcat începutul unei cariere extrem de lungi în România, care avea să dureze aproape cincizeci de ani.
Activitatea în administrația spațiilor verzi ale Bucureștiului
De-a lungul timpului, Friedrich Rebhuhn a ocupat mai multe funcții în administrația publică a capitalei:
În această perioadă, el a coordonat amenajarea, întreținerea și modernizarea parcurilor, grădinilor publice și aliniamentelor stradale ale capitalei. Activitatea sa nu s-a limitat la proiectarea parcurilor. El s-a ocupat și de studii asupra vegetației urbane, cercetări privind peisajele naturale ale României, organizarea de expoziții floricole, proiecte pentru mobilier urban și mobilier de grădină, planuri pentru locuri de joacă și spații recreative, proiecte pentru centuri verzi urbane. În același timp a colaborat cu numeroși arhitecți, ingineri și artiști ai epocii. A avut relații apropiate cu membrii Familiei Regale, în special cu Regina Maria, interesată de amenajarea peisagistică a domeniilor regale.
Activitatea în marile parcuri ale României
În aproape cincizeci de ani de activitate, Rebhuhn a proiectat sau remodelat numeroase parcuri și grădini publice sau private din România. Printre cele mai importante lucrări se numără intervenții în: Grădina Cișmigiu din București, Grădina Kiseleff, parcul Palatului Cotroceni, Grădina Botanică din București, Parcul Herăstrău (Parcul Național), Grădina Copou din Iași, parcul Castelului Peleș din Sinaia, parcul Castelului Bran, domeniul Scroviștea, parcul ansamblului Coloanei Infinitului din Târgu Jiu. Aceste proiecte reflectă rolul său esențial în evoluția arhitecturii peisagere din România.
Intervențiile în Grădina Cișmigiu
Cea mai cunoscută activitate a lui Friedrich Rebhuhn este legată de reamenajarea Grădinii Cișmigiu în prima jumătate a secolului XX. Amenajată inițial între 1845 și 1852 de peisagistul german Karl Friedrich Wilhelm Meyer, grădina a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului. Începând cu anii 1910–1920, Rebhuhn a realizat aici intervenții majore. Printre acestea se numără reorganizarea axului central, unde ulmii plantați în secolul XIX au fost înlocuiți cu un dublu aliniament de tei argintii (Tilia tomentosa). Această intervenție a fost determinată de o boală cunoscută sub numele de „moartea ulmilor”, care distrugea arborii din întreaga Europă.
Tot el a transformat aleea centrală într-un bulingrin floral, inspirat de modelele grădinilor franceze. Peluza centrală era decorată cu numeroase specii de flori, printre care toporași, năsturași și nu-mă-uita. În aceeași perioadă a realizat Rondul Roman, un spațiu circular concentrat care a devenit ulterior Rotonda Scriitorilor, prin amplasarea statuilor unor mari scriitori români. Tot în Cișmigiu a amenajat rozariul, aleea pergolelor cu glicine, grădina japoneză, realizată în anii 1920 după extinderea parcului. Aceste intervenții au definit în mare măsură imaginea actuală a parcului.
Proiecte urbanistice și concepția despre spațiile verzi
Friedrich Rebhuhn a fost unul dintre primii specialiști care au gândit spațiile verzi ale Bucureștiului ca sistem urban coerent. În anul 1932 a propus un plan pentru sistemul verde al capitalei care prevedea: coridoare verzi radiale, o centură de parcuri, o centură de păduri pe linia forturilor. Acest proiect ar fi creat o rețea continuă de spații verzi conectate prin parcuri, lacuri și plantații.
Sfârșitul carierei
După abdicarea regelui Mihai în 1947, Rebhuhn a continuat să activeze în administrația publică. Cariera sa s-a încheiat brusc în 1956, când a criticat proiectul pentru viitorul Parc al Tineretului din București. În urma conflictului cu autoritățile, a fost concediat de la Institutul Proiect București. În 1957, la vârsta de aproximativ 74 de ani, a părăsit România. Documentele indică faptul că ar fi emigrat în Brazilia, însă data exactă a morții sale nu este cunoscută.
Profilul stilistic
Stilul peisager al lui Friedrich Rebhuhn combină influențe ale tradiției germane și franceze cu adaptări la peisajul românesc. Principalele caracteristici ale stilului său sunt: utilizarea compozițiilor geometrice în zonele reprezentative; integrarea elementelor decorative în compoziția vegetală; folosirea plantelor exotice pentru diversificarea peisajului; utilizarea mobilierului de grădină ca element arhitectural; integrarea artei monumentale în compoziția peisageră.;
Lucrările lui Friedrich Rebhuhn documentate în România
Parcuri și grădini publice
Domenii regale și grădini private
Alte proiecte și inițiative
Pe lângă proiectele de parcuri, Friedrich Rebhuhn a realizat și numeroase inițiative urbanistice și horticole: studii despre vegetația urbană a orașelor românești, proiecte pentru centuri verzi urbane, studii privind locurile de joacă pentru copii, proiecte de mobilier urban și mobilier de grădină, organizarea unor expoziții horticole și floricole, inventare dendrologice ale parcurilor istorice.
Anexă: Cronologia activității (1910–1957)
Bibliografie