Arhitectul Mario Stoppa
Mario Stoppa s-a născut la 2 februarie 1887, la Milano, Italia; era supus italian și este menționat ca fiu al lui Natale și al Giuliei Bardelli. În Arhiva de Arhitectură apare explicit că a obținut în 1917 o „diplomă de profesor de desen de arhitectură” la Academia Regală de Belle Arte din Milano și că, în 1933, a solicitat înscrierea în Corpul Arhitecților, declarând că diploma i-a fost echivalată de Academia de Arhitectură din București (decembrie 1932); cererea i-a fost respinsă în decembrie 1933 pe motiv că nu era cetățean român.
Venirea și poziționarea în mediul profesional din România: profilul care se conturează din fișele documentare este al unui arhitect italian cu activitate consistentă în România cel puțin din anii 1910, cu o vizibilă inserție în rețelele profesionale italiene active local și, ulterior, cu acces la comenzi aristocratice și regale. Într-un studiu despre Palatul Știrbey de la Brașov se afirmă că Mario Stoppa a fost „cel mai prolific” dintre arhitecții și meșterii italieni activi în România în primele decenii ale secolului XX și că a fost inclus ulterior în colectivul arhitecților agreați de familia regală a României.
Una dintre realizările care îl fixează ca autor este Biserica Italiană din București: a întocmit proiectul în 1911, iar construcția a fost terminată în 1915. Într-un studiu universitar este menționată decizia comunității italiene din 1913, proiectarea de către Mario Stoppa împreună cu Giuseppe Tiraboschi, inspirația din Santa Maria delle Grazie (Milano, stil vechi lombard/romanic timpuriu) și consacrarea la 2 iulie 1916; în 1924 apare și casa parohială, în același stil.
În 1922–1924, Arhitectura (1989) plasează realizarea Vilei/Palatului Știrbey de la Brașov pe Dealul Warthe și subliniază explicit că proiectul se inspiră dintr-o arhitectură „calmă românească”, ca alternativă la copierea fără discernământ a Occidentului. În 1924 a primit comanda Reginei Maria și a elaborat schițele de anteproiect și planurile Vilei Regale de la Mamaia, pe baza unui contract din 4 aprilie 1924 (onorariu 4% din valoarea lucrărilor). Menționat ca Palatul/„Kara Dalga (Valul negru)”, construit în 1924–1926, arhitect fiind italianul Mario Stoppa.
După incendiul Palatului Regal din București (decembrie 1926), lucrările de punere în siguranță și consolidare au fost îndrumate de o echipă în care erau Karel Liman, Ion Ernest și Mario Stoppa; transformările ulterioare (în 1935) au fost încredințate lui Nicolae Nenciulescu. În 1940, este menționat în echipa delegată de Comisia Monumentelor Istorice pentru consolidarea și restaurarea vechii biserici cantacuzine de la Cotroceni, alături de Grigore Ionescu și Ștefan Balș. În etapa de după 1948, este menționată activitatea la I.P.B. (institut de proiectare), apoi se indică faptul că, în cadrul Institutului „PROIECT–BUCUREȘTI”, împreună cu M. Sfetescu și V. Martina, se ocupă de restaurarea Ateneului Român și de reconstrucția Universității.
Mario Stoppa este descris ca un arhitect cu o cultură a proiectului centrată pe rigoare și detaliu: reprezentarea grafică a proiectului (pentru Biserica Italiană) conține o mare cantitate de detalii desenate „cu precizia și finețea unor gravuri”, cu informații constructive complete (materiale, îmbinări, cote), iar impresia este că „nimic nu a fost lăsat nestudiat”.
Mario Stoppa are o dublă capacitate, rară pentru un arhitect format în alt spațiu cultural: pe de o parte, pentru Biserica Italiană, alege o referință identitară italiană (Renașterea toscană este menționată ca sursă de inspirație), obținând o compoziție asimetrică, dar perfect echilibrată, cu o decorație măsurată și o „ținută sobră”. Pe de altă parte, la Vila Știrbey de la Brașov, insistă asupra „deschiderii spre izvoarele autohtone” și asupra unui limbaj care caută autenticitatea locală. În cazul Palatului Reginei Maria de la Mamaia, sursele descriu o arhitectură „hrănită din calda arhitectură mediteraneană”, în care apar și accente orientale (verticala unui turn rotund în contrast cu masa clădirii), rezultând o asimetrie echilibrată și o integrare atentă în peisaj.
Lucrări și proiecte documentate
Referințe