Pasajul Imobiliara (Pasajul Victoria-Bossel), astăzi Pasajul Victoria
Pasajul Victoria leagă Calea Victoriei nr. 48-50, în dreptul Palatului Telefoanelor, de strada Academiei nr. 19-21, în dreptul bisericii Sfântul Nicolae Dintr-o Zi. De-a lungul timpului, pasajul a purtat mai multe denumiri: Pasajul Imobiliara, după numele societății care l-a amenajat, Pasajul Bossel sau Pasajul Victoria-Bossel, după fosta Casă Bossel aflată pe acest amplasament înaintea sa, și, astăzi, cel mai adesea, simplu Pasajul Victoria.
De la Casa Bossel la Pasajul Imobiliara
Originea numelui: Casa Bossel
Înainte de a exista pasajul propriu-zis, pe acest amplasament se afla o clădire unică, fosta reședință domnească de pe Podul Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei), vândută la mezat, în 1839, tapițerului sas Friederich Bossel. Zece ani mai târziu, în 1849, Bossel a amenajat aici o sală de bal și de spectacole, cunoscută drept Casa Bossel sau Teatrul cel Mic, unde s-au dat, timp de trei decenii, unele dintre cele mai importante reprezentații de teatru din București. Istoricul detaliat al clădirii dinainte de 1911 — inclusiv perioada în care aici a funcționat un palat domnesc — face obiectul monografiei separate dedicate Palatului Imobiliara. Numele Bossel a rămas atașat locului multă vreme după ce clădirea originală a dispărut, motiv pentru care pasajul deschis ulterior pe acest amplasament este cunoscut și astăzi, în surse mai vechi, drept Pasajul Bossel sau Pasajul Victoria-Bossel — o dublă denumire care leagă, în aceeași expresie, vechea Casă Bossel de actuala Pasaj Victoria.
De la Casa Bossel la terenul liber (1906-1911)
În 1906, terenul pe care se afla fosta Casă Bossel a devenit proprietatea societății Imobiliara, specializată în construcția de edificii în București. În 1911, societatea a demolat vechea clădire pentru a elibera terenul cuprins între strada Academiei și Calea Victoriei, în vederea unui proiect nou, de mari dimensiuni. Chiar din faza inițială a acestui proiect, planul a prevăzut, pentru prima dată pe acest amplasament, un pasaj — o cale de acces pietonală între cele două străzi, element care avea să dea numele întregului ansamblu și să supraviețuiască, până astăzi, tuturor schimbărilor ulterioare ale clădirilor din jurul lui.
Amenajarea pasajului (1911-1924)
Proiectul arhitecților Lăzărescu și Culina
Proiectul inițial, semnat de arhitecții Eracle Lăzărescu și Arghir Culina, a conceput două corpuri de clădire separate de un pasaj comercial, care avea să fie cunoscut drept Pasajul Imobiliara, după numele societății comanditare. Corpul din dreapta pasajului era mai lung, iar cel din stânga, mai îngust, se întindea până în spatele fostului Hotel Paris (azi Muntenia), de pe strada Academiei. Pasajul funcționa ca un gang — curte de lumină, o soluție tehnică menită să aducă aer și lumină naturală în interiorul unui ansamblu construit pe o parcelă adâncă, între două artere paralele. Fațada dinspre Calea Victoriei a fost modificată, pe parcursul execuției, de arhitectul Paul Smărăndescu, care a îmbogățit decorul cu arcuri în mâner de coș și un limbaj eclectic mai expresiv. La parterul celor două corpuri, de o parte și de alta a pasajului, au fost prevăzute prăvălii, iar la etaje, birouri de închiriat — printre acestea și biroul de arhitectură al lui Lăzărescu și Culina, cu adresa chiar la capătul pasajului dinspre strada Academiei, la numerele 19-21.
Extinderile din 1923-1924
După finalizarea construcției, în 1913, proprietatea a fost preluată de Societatea Anonimă de Construcții Victoria, administrată de inginerul I. G. Cristescu. Un incendiu izbucnit în 1916, în timpul unor lucrări la acoperiș, a afectat aripa stângă a ansamblului. Lucrările de refacere și extindere a acestei aripi, cu două etaje și o mansardă suplimentare, s-au desfășurat între 1923 și 1924; în aceeași perioadă a fost solicitată și extinderea similară a aripii din dreapta. Cele două corpuri, extinse pe verticală, au continuat să mărginească același pasaj central, fără ca traseul sau lățimea acestuia să fie modificate.
Viața comercială a pasajului
Prăvălii și firme interbelice
În perioada interbelică, Pasajul Imobiliara a devenit un spațiu comercial activ. Aici funcționau un magazin de muzică, casa de modă Maison Suzanne și Drogueria Românească, deschisă în 1913 și prezentată în epocă drept cea mai elegantă și mai bine asortată drogherie din țară. Presa vremii menționează frecvent pasajul, adesea sub numele de Pasagiul Imobiliara, ca reper comercial al Căii Victoriei. În martie 1931, ziarul Cuvântul relata sinuciderea unei tinere menajere, Ecaterina Burowitchi, aflată în serviciul lui Carol Rosenfeld, locatar al pasajului — episod care ilustrează densitatea locuirii și a activității din interiorul ansamblului în acei ani.
Localurile din subsolurile pasajului
În 1933, la subsolul pasajului s-a deschis bodega-zahana Mercur, cunoscută pentru ciorba de burtă și tuslamaua servite aici, local care avea să funcționeze, cu unele întreruperi, până în perioada comunistă. Din 1940 și până la sfârșitul deceniului următor, un alt subsol al pasajului a găzduit restaurantul Fu-Chang, primul local cu specific chinezesc din București. Fiind ferit de bombardamente, Fu-Chang a devenit, din 1944, un local de lux, frecventat de lumea bună a Capitalei. La mijlocul secolului XX este menționată, la subsolul din centrul pasajului, și parfumeria La Panaitopol, unde bărbații puteau cumpăra colonia Paciuli, importată din India.
Pasajul și sala de spectacole
Sala de spectacole a ansamblului, aflată în corpul din dreapta al pasajului, a găzduit, în perioada interbelică, cinematograful Select, una dintre sălile elegante ale Bucureștiului acelor ani. După naționalizarea din 1950, care a trecut în proprietatea statului toate imobilele Societății Victoria de pe Calea Victoriei și strada Academiei, fosta sală a cinematografului a fost transformată în sediul Teatrului de Păpuși și Marionete Țăndărică, sala Victoria — vecin direct al pasajului, timp de câteva decenii, până la mutarea teatrului.
Pasajul Victoria astăzi
Un pasaj de raritate pe Calea Victoriei
Pasajul Victoria este considerat una dintre puținele scurtături de acest tip din centrul Bucureștiului, care leagă direct două trasee paralele de circulație. Spre deosebire de alte pasaje din apropiere, precum Pasajul Comedia sau Pasajul Majestic, Pasajul Victoria a rămas, în bună măsură, neexploatat comercial la adevărata sa valoare, deși păstrează încă porțiuni din pavimentul original. Cele două corpuri de clădire care îl mărginesc au avut de suferit atât din cauza intemperiilor, cât și a evenimentelor din decembrie 1989: chiar și după trei decenii, în ziduri și tâmplărie au fost găsite urme ale gloanțelor trase în timpul Revoluției.
Reabilitare parțială și proiecte de vecinătate
La sfârșitul anului 2019, Primăria Municipiului București a finalizat lucrările de reabilitare a fațadei dinspre Calea Victoriei a ansamblului care mărginește pasajul, fără ca structura clădirilor să fie consolidată. La capătul dinspre strada Academiei se află două clădiri distincte de Palatul Imobiliara, aflate la celălalt capăt al aceluiași pasaj: la numărul 21, fostul Hotel Paris, cunoscut ulterior drept Hotel Muntenia, ridicat în 1927, în stil neoromânesc, după planurile arhitectului Arghir Culina — cel care, cu paisprezece ani mai devreme, semnase, alături de Eracle Lăzărescu, planurile inițiale ale Palatului Imobiliara; și, alăturată, la numărul 19, o altă clădire, al cărei arhitect nu a putut fi identificat în sursele consultate. Ambele au fost abandonate în anii 2000.
În decembrie 2022, compania One United Properties a anunțat achiziționarea a trei clădiri istorice din strada Academiei, la numerele 19, 21 și 23 — deci exact al doilea capăt al pasajului —, pentru proiectul de regenerare urbană One Downtown, cu intenția de a le reabilita și de a le transforma în spații rezidențiale, hoteliere sau mixte.
Personaje
*
Hotel Victoria / Palatul Imobiliara: Societatea Imobiliara a avut un rol important în modernizarea Căii Victoriei la începutul secolului XX, implicându-se în realizarea unui proiect ambițios cunoscut ulterior drept Hotel Victoria sau Palatul Imobiliara. În 1911, pentru a elibera terenul situat între strada Academiei și Calea Victoriei, este demolată casa Marcuș, iar pe acest amplasament este propus un proiect de hotel semnat de arhitecții Eracle Lăzărescu și Arghir Culina. Clădirea era gândită inițial cu parter, mezanin, trei etaje și două mansarde, cu o investiție estimată la un milion de lei. Fațada propusă era apropiată de cea realizată ulterior în ceea ce privește organizarea golurilor, însă avea un caracter mai sobru.
Pe parcursul execuției, proiectul a suferit modificări importante, în special la nivelul fațadei, intervențiile fiind atribuite arhitectului Paul Smărăndescu. Acesta a introdus rezalite laterale, a modificat configurația mansardei și a îmbogățit considerabil decorul, utilizând frecvent arcuri în „mâner de coș” și un limbaj eclectic mai expresiv. Proiectul inițial prevedea două corpuri de clădire unite printr-un pasaj comercial, cunoscut sub numele de Pasajul Imobiliara, destinat spațiilor comerciale și birourilor. Distribuția funcțională includea prăvălii către Calea Victoriei și către pasaj, iar într-unul dintre corpuri era prevăzută și o sală de spectacole.
În 1912, beneficiarii solicită modificarea funcțiunii clădirii, deși parametrii tehnici rămân similari, ajungând la șase etaje și mansardă, pe o suprafață construită de aproximativ 1466 mp. Deși proiectul inițial viza realizarea unui hotel cu 300 de camere și 300 de băi, această destinație este abandonată în timpul execuției, în contextul pierderii clădirii Luvru din apropiere, unde societatea își avea sediul. Clădirea este realizată de antrepriza inginerului Tiberiu Eremie și capătă o funcțiune mixtă, reunind spații comerciale, apartamente, birouri și o sală de spectacole. Aceasta din urmă este modificată în 1913 și va găzdui ulterior Cinema Select, iar mai târziu Teatrul de păpuși Țăndărică.
După finalizare, proprietatea este preluată de Societatea Anonimă de Construcții „Victoria”, administrată de inginerul I. G. Cristescu. Clădirea suferă un incendiu în 1916, izbucnit în timpul unor lucrări la acoperiș, care afectează în special mansarda și acoperișul, cu pagube semnificative. Contextul Primului Război Mondial întrerupe orice investiții ulterioare. Reluarea lucrărilor are loc abia în 1923, când se obține autorizația pentru refacerea și extinderea aripii din stânga, cu două etaje și o mansardă, amenajându-se noi spații de locuire și servicii. Lucrările se desfășoară între august 1923 și octombrie 1924, cu un cost de 2,3 milioane de lei.
În același an, se solicită și extinderea aripii din dreapta, tot cu două etaje și mansardă, precum și supraetajarea corpului de la bulevard, însă această ultimă intervenție nu este realizată. Inginerul Cristescu, implicat și în alte proiecte imobiliare din zonă, deținea și un hotel cu cinematograf pe strada Academiei, distrus ulterior în bombardamentele din 1944. În perioada postbelică, în 1950, imobilele deținute de Societatea Victoria, inclusiv cele de pe Calea Victoriei și strada Academiei, sunt naționalizate, marcând sfârșitul etapei de dezvoltare privată a acestui ansamblu urban. (sinteză din texte de Oana Marinache)
*
Fostul Hotel Paris este la capătul celălalt, din Str. Academiei 19-21, al Pasajului Victoria, fostul Pasajul Bossel, care începe din Calea Victoriei 48-50, din Palatul Imobiliara. Pasajul / Palatul „Imobiliara” (Pasajul Victoria), Calea Victoriei nr. 48–50, București – imobil de mari dimensiuni, organizat în două corpuri de clădire separate de pasaj; proiectat (planuri) de Eracle Lăzărescu și Arghir Culina; fațada este asociată cu arh. Paul Smărăndescu; clădirea este construită în jurul anului 1913 (proiectată anterior, în jurul lui 1911).
Referințe:
Notă: fotografiile de calitate redusă sunt provizorii – ca și în alte locuri în site. Pe măsură ce vom face fotografii la standarde mai bune, le vom înlocui pe acestea…
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.