Arhitectul J. E. d’Alphonce (Alfonce / Alphonse) de St. Omer
În documentele românești de epocă apare ca J. E. d’Alfonce de S’Omer / J.E. Alfonce de St. Omer, iar în uzul curent contemporan îl regăsim și ca Alfonce / Alphonse de Saint-Omer. Este un autor de proiecte și contracte de construcții din Bucureștiul sfârșitului de secol XIX, menționat rar în literatura populară, dar regăsit în arhivele tehnice (planuri, dosare, contracte). În materialele de arhivă este numit explicit arhitect sau inginer (în funcție de caz). Din piesele de arhivă publicate online reiese un profil de practician implicat atât în proiectare, cât și în lucrări de tip „reparație radicală”, extinderi, dependințe gospodărești (grajduri etc.), precum și locuințe urbane (case boierești sau burgheze). Un indiciu important e limbajul contractelor: listează lucrări de zidărie, lemnărie, fierărie, învelitori, finisaje, decorații și „pus hârtie pe pereți”, ceea ce sugerează un control practic și o implicare în execuție, nu doar în desen.
Din contractele și atribuiriile identificate se conturează un portofoliu de clienți din zona ofițerimii (maiori, lt. col.), a inginerilor și a familiilor boierești/burgheze (Lecca, Filliti, Costa-Foru). Acest tip de clientelă era obișnuit pentru arhitecții și antreprenorii activi în Bucureștiul „Belle Époque”, în special în zonele centrale în expansiune. De notat că în documentele de epocă și în sursele secundare, J. E. d’Alphonce (Alfonce / Alphonse) de St. Omer apare uneori menționat ca inginer, alteori ca arhitect, această oscilație de titulatură reflectând atât practicile profesionale ale sfârșitului de secol XIX, cât și natura mixtă a activității sale, situată la intersecția dintre proiectare, antrepriză și coordonarea execuției.
Lucrări și intervenții cunoscute
- Casa Maior Al. Drăgulinescu / Caton Lecca – Str. Dionisie Lupu nr. 78, București – casă (cu corp de dependințe și grajd), 1893 (consemnată ca lucrare a lui Alfonce de St. Omer).
- Casa Inginer Constantin Sipsom – Str. Dionisie Lupu nr. 35, București – casă, 1899 (atribuită lui Alfonce de St. Omer; ulterior apar intervenții ale altor arhitecți în secolul XX).
- Casa Nae Filliti – adresa istorică Str. Romană nr. 83, cu echivalare ulterioară menționată ca Bd. Eminescu nr. 27 – 1893 (mențiune într-o relatare bazată pe dosare consultate). (dispărută, azi e un bloc construit în 1938)
- Casa (extindere) din fosta Str. Romană nr. 6 (azi N. Iorga 8-10) – asociată în discuții cu familia Pillat; apare legată de o extindere cu seră și sistem de încălzire, datată 1913 (atribuirile circulă în mediul de cercetare amator).
- Casa din Str. Popa Soare nr. 13 colț cu Str. Dimineții (azi Str. Pictor Romano) – casă modestă (mențiune într-o relatare bazată pe cercetare de dosar; clădire dispărută, înlocuită de un bloc interbelic).
- Casa Nicolae Pisiota – „Blvd. Colței” (București, adresare de epocă) – 1898, proiect atribuit lui J.E. Alfonce de St. Omer. (neidentificată)
- Casa Eraclie Duro – „Blvd. Colțea colț cu Șoseaua Bonaparte” (București, adresare de epocă, azi intersecția Bd. Lascăr Catargiu cu Bd. Iancu de Hunedoara) – 1899, proiect atribuit lui J.E. Alfonce de St. Omer. (localizarea corespunde cu precizie mare Casei Răducanu Constantinescu / Nicolae Petrescu-Comnen, din Bd. Lascăr Catargiu 58, despre care știm că se afla în acea intersecție. Însă planurile Casa E. Duro publicate de Arhiva de Arhitectură nu par să se potrivească defel cu construcția existentă). Știm că Eraclie Duro s-a mutat aici în 1914 – vezi notele de la Casa Eraclie Duro din Calea Griviței 91)
- Casa de pe Dealul Mitropoliei (atribuită ca „proiect J.E. D’Alfonce de Saint Omer”, datată 1894, comandă Costa-Foru) – menționată în descrieri comerciale recente; utilă ca reper, dar formularea „faimos arhitect francez” trebuie privită cu prudență fiind text de prezentare imobiliară.
- Casa Ercole/ Ercule Carini (?), Clopotarii Vechi nr. 15 – pornind de la comentariul „Am găsit la doamna Cezara Mucenic scris că St. Omer a făcut casa din Clopotarii Vechi, numită Carini.” Ercole/ Ercule Carini a fost „un italian naturalizat român, profesor de contrabas la Conservator. A venit în România în 1873.” (comentariu Internet) – informație confirmată prin „Anuarul Bucurescilor 1906”, care îi dă adresa din Clopotarii Vechi 15. Astăzi această adresă ar corespunde capătului străzii dintre str. Grigore Alexandrescu și Bd. Iancu de Hunedoara, unde sunt doar clădiri noi sau mai recente.
Referințe