Arhitectul Statie Ciortan
Statie Gh. Ciortan s-a născut la 12 octombrie 1876 în satul Roșiuța, județul Mehedinți (astăzi cartier al orașului Motru, jud. Gorj), într-o familie de mici proprietari rurali. A obținut cetățenia română (certificat de naționalitate din 1898) și a rămas toată viața cetățean român. Între 1900 și 1904, la îndemnul lui Ermil Pangrati, a studiat la Școala Superioară de Arhitectură din București, unde i-a avut profesori pe Ion Mincu și Ermil Pangratti, formare care i-a fixat orientarea către arhitectura neoromânească. A absolvit în iulie 1904, cu diploma nr. 14, ceea ce îl plasează printre primii absolvenți ai școlii de arhitectură moderne din România. A decedat în 1940, la locuința sa din București, str. Schitul Maicilor nr. 7, unde avea și sediul profesional.
Statie Ciortan a fost căsătorit cu Caterina Ciortan, născută Ganciu. Cuplul a avut trei copii: Maria, Emil-Ionel și Georgeta-Filofteia, ultimii doi fiind încă minori la momentul întocmirii inventarului succesoral. Inventarul imobiliar conservat în Arhiva de arhitectură este foarte grăitor pentru statutul său social și profesional. În mod plauzibil, aceste imobile au fost proiectate chiar de el, constituind și un „laborator” personal de experimentare a limbajului arhitectural:
- casa din str. Schitul Maicilor nr. 7, cu locuința familiei la parter și două apartamente închiriate (în fostul cartier Uranus, complet demolat);
- imobil de raport cu prăvălii și apartamente în str. Câmpineanu nr. 31 (dispărut - acolo sunt blocurile comuniste de la Sala Palatului - n.r.);
- casă cu prăvălie și apartament în str. Cazărmii nr. 33 (fosta stradă Cazărmii a avut o soartă de-a dreptul tragică, fiind distrusă în totalitate de buldozere în cursul lucrărilor de construcţie a Casei Republicii. Ea făcea legătura între străzile Uranus şi Antim, având o lungime de circa 1 km şi o lăţime mai mare decât a celorlalte străzi din cartier. - n.r.);
- imobil cu prăvălii și apartamente în str. Gutenberg nr. 11;
- vilă de vacanță în Sinaia, str. Brătianu nr. 16, plus garaj și grădină în str. Brătianu nr. 3;
- vilă de vacanță „Nelu” în Eforie;
- un lot de teren în parcelarea Chiajna–Străulești;
- cotă parte din averea părintească din comuna Roșiuța.
În istoriografia recentă, Statie Ciortan este revalorizat ca unul dintre marii arhitecți neoromâni ai primei jumătăți a secolului XX: Arhiva de arhitectură (Asociația Istoria Artei) îi dedică o fișă amplă, cu date biografice, inventar imobiliar, listă de lucrări reprezentative și bibliografie, și organizează tururi ghidate dedicate operei sale. Proiectul „Arhitectura neoromânească” al Editurii Istoria Artei include un album cu principalele construcții realizate de Ciortan, alături de alți arhitecți neoromâni de referință.
Formare și începuturile carierei
În anii de școală, Ciortan realizează proiecte academice de tip program social, precum „Azil de alienați” (plan și secțiune, decembrie 1903), păstrate astăzi în arhiva Școlii de Arhitectură și documentate în proiectele de cercetare ArtArh – UAUIM. Aceste proiecte arată interesul timpuriu pentru programe publice, cu accent pe funcționalitate și organizare rațională a spațiului. După absolvire, intră în structurile Școlii de Arhitectură: un brevet din 1906 (medalia jubiliară Carol I) arată că avea atribuții de bibliotecar și supraveghetor de lucrări, înainte de numirea sa ca șef de atelier în 1912. Această dublă poziție – de dascăl și de administrator tehnic – anticipează rolul său ulterior de profesor și organizator în mediul profesional.
Activitate profesională și instituțională
Cariera lui Statie Ciortan este legată în mod decisiv de Ministerul de Finanțe. A fost arhitect-șef și director al Secției Tehnice a ministerului timp de 30 de ani, poziție din care a conceput și coordonat un amplu program de sedii ale percepțiilor fiscale și administrațiilor financiare în București și în teritoriu. Arhiva de arhitectură subliniază că i s-a lăsat libertatea de a proiecta aceste imobile în stil neoromânesc, astfel încât programul finanțelor a devenit unul dintre cele mai coerente ansambluri de arhitectură publică neoromânească din România interbelică. Pe lângă activitatea de proiectare, Ciortan a avut o carieră didactică importantă la Școala Superioară de Arhitectură din București, unde a fost profesor și șef de atelier, cu impact relevant asupra generațiilor de arhitecți formate în anii ’20–’30.
În plan profesional-corporativ, a deținut roluri de prim rang: președinte al Societății Arhitecților Români (SAR) în anii 1920–1930 (Metacult indică 1922–1933), decan al Corpului Arhitecților din România între 1932 și 1940. Aceste funcții confirmă poziția lui Ciortan în elita profesiei și rolul său de lider în definirea statutului arhitectului în România Mare. Adresa sa profesională și de domiciliu a fost str. Schitul Maicilor nr. 7, București, unde locuia la parter, iar etajele și mansarda erau închiriate – parte a unui portofoliu imobiliar consistent, rezultat al succesului profesional.
Profil arhitectural și stilistic
Formarea la Mincu și Pangratti și funcția sa în cadrul Ministerului de Finanțe explică de ce Statie Ciortan este astăzi considerat unul dintre principalii promotori ai arhitecturii neoromânești în zona programelor publice (administrații financiare, sedii de instituții, servicii de stat), dar și în domeniul locuințelor urbane și rezidențiale. Caracteristici ale limbajului său, așa cum se pot citi din clădirile păstrate și din albumul propriu „Studii și realizări în arhitectura românească” (1940) și din fișa din Dicționarul lui Vasile Țelea:
- utilizarea sistematică a elementelor neoromânești: logii, arcade trilobate, stâlpi sculptați, brâuri și frize inspirate din arhitectura vechilor case boierești și mănăstiri;
- volumetrii clare, cu accent pe corpuri dominante (turnuri de colț, volume de colț marcate) și pe compoziții simetrice în clădirile oficiale;
- fațade bine proporționate, cu registru de parter tratat robust (soclu de piatră, ancadramente accentuate) și niveluri superioare mai deschise, cu balcoane și logii;
- preferință pentru materiale tradiționale – zidărie de cărămidă, tencuieli simple, acoperișuri înalte cu țiglă – combinate cu detalii moderne (ferestre mai ample, planuri funcționale raționale);
- în cazul locuințelor și vilelor, un transfer subtil către un limbaj cu influențe mediteraneene (terase, logii largi, volumetrii mai simple), integrabil în contextul general analizat de monografia lui Mădălin Ghigeanu „Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească”, chiar dacă volumul nu îi este dedicat exclusiv lui Ciortan.
Asociația Istoria Artei îl include, de altfel, în nucleul de arhitecți neoromâni importanți ai perioadei interbelice, alături de Petre Antonescu, Paul Smărăndescu, Gheorghe Simotta, Victor Ștefănescu și Cristofi Cerchez.
Lucrări și proiecte (anii sunt aproximativi atunci când sursele nu dau o dată exactă.)
Ca discipol al lui I. Mincu, a promovat o arhitectură cu specific național în căutările de închegare a unui stil neoromânesc. Cu acest crez, a proiectat și a executat numeroase imobile pentru administrații financiare în București și în țară.
Clădiri publice și administrative
- Administrația Financiară – str. Popa Tatu nr. 7, București (aprox. 1917): Sediu de percepție fiscală în stil neoromânesc, parte a programului Ministerului de Finanțe.
- Administrația Financiară – Calea Moșilor 156, București (circa 1930): Imobil de colț, cu fațade ordonate și elemente neoromânești discrete, integrat în frontul comercial.
- Administrația Financiară – Bd. Ferdinand I nr. 89A / fost Bd. Gheorghe Dimitrov 89A, București (în jur de 1932): Sediu reprezentativ, cu volum impunător și detalii neoromânești; fișa Metacult îl menționează ca „Administrația Financiară, Bulevardul Gheorghe Dimitrov nr. 89A”.
- Administrația Financiară – str. Bateriilor, București (aprox. 1936 - stradă în fostul cartier Uranus, demolat complet de comuniști): Clădire publică de cartier în stil neoromânesc târziu, parte a aceleiași strategii de rețea a finanțelor.
- Administrația Financiară – str. 13 Septembrie, București (1935). (se pare că e dispărută)
- Administrația Financiară – str. Barbu Văcărescu, București (1935). (se pare că e dispărută)
- Administrația Financiară – str. C.A. Rosetti 39, București (1919) - se pare că nu a fost de la început sediu de administrație financiară.
- Palatul Vămii Poștei, București (anii 1910–1920): Clădire monumentală din zona centrală, astăzi sediu al Ministerului Afacerilor Interne. Arhiva de arhitectură și fișa Metacult indică explicit autoratul lui Statie Ciortan.
- Imprimeriile Statului și clădirea Monitorului Oficial / Arhivelor Naționale, București (circa 1931–1933): Ansamblu important pe un bulevard central (Gheorghe Gheorghiu-Dej – denumire istorică), cu funcțiuni tehnice (tipografie, depozite) și administrative. Metacult menționează explicit „Imprimeriile Statului, Bulevardul Gheorghe Gheorghiu Dej, București”, iar Arhiva de arhitectură precizează rolul acestei clădiri ca reper al operei lui Ciortan.
Reședințe și vile particulare (selecție)
- Casa-atelier și imobil de raport Statie Ciortan – str. Schitul Maicilor nr. 7, București (înainte de 1937 - în fostul cartier Uranus, complet demolat acum): Casă cu parter, etaj și mansardă, cu garaj, reședința familiei la parter și două apartamente închiriate. Este și sediu profesional, reflectând statutul său și combinând funcțiunea rezidențială cu cea de investiție imobiliară.
- Casa „Gheorghe Hotăranu” (fostă farmacie, azi proiect de muzeu al farmaciei) – str. Galați nr. 76, București (1925): Imobil de colț cu farmacie și locuință, proiectat în stil neoromânesc, cu mobilier și dotări comandate la Viena; considerat astăzi o „spițerie” istorică de mare valoare.
- Casa „G. Petrescu” – str. Mihai Eminescu, București (dată nescunoscută; interbelic): Reședință urbană cu influențe neoromânești, menționată în fișa Metacult printre lucrările lui Ciortan. (foarte probabil este cea din str. Mihai Eminescu 83 - n.r.)
- Casa Statie Ciortan – str. Lisabona 11, colț cu Calea Dorobanți, București (interbelic): Vilă neoromânească discretă, dar foarte caracteristică, descrisă în materialele „București din povești” ca una dintre clădirile definitorii ale arhitectului în zona Dorobanți.
- Casă, Al. Philippide (fostă Pia Brătianu) nr. 11 (1926).
- Casă, Al. Philippide (fostă Pia Brătianu) nr. 20 (1924).
- Casă, str Londra nr. 13 (1929).
- Casă, Sevastopol nr. 15. (dispărută)
- Casă, str. A. Mureșanu (1930).
- Casă, str. V. Alecsandri 18 (1915) - Casa Octav Gușerescu, azi în str. Vasile Alecsandri 20.
- Casă, Gh. Panu (1926).
- Casa proprie, str. Nerva Traian.
Imobile de raport și blocuri de locuințe, lucrări religioase
- Grup de locuințe pentru funcționarii Ministerului de Finanțe – str. Cuțitul de Argint / Filaret (strada Sergent Major Ilie Ancuța - vizavi de Arenele Romane), București (finalizat 1929): Ansamblu de șase pavilioane de locuințe sociale pentru funcționarii Direcțiunii Vămilor, cu apartamente de capacități diferite, mobilate și ocupate prin rotație la trei ani. Sursele subliniază caracterul inovator al proiectului: primul ansamblu de locuințe colective în care stilul neoromânesc este adaptat cu succes la blocuri de locuințe.
- Imobil de raport cu locuințe și prăvălii – str. Câmpineanu nr. 31, București (azi Poiana Narciselor 16): Bloc urban cu două prăvălii și opt apartamente, toate închiriate – exemplu de „bloc interbelic”; apartamente pe patru etaje și mansardă, cu încălzire centrală și ascensor – indică o abordare modernă a locuirii urbane de raport.
- Imobil cu prăvălii și apartamente – str. Gutenberg nr. 11, București: Casă cu două prăvălii și patru apartamente, închiriate, într-un registru neoromânesc urban discret.
- Imobil cu prăvălie și apartament – str. Cazărmii nr. 33, București: Clădire modestă, dar reprezentativă pentru implicarea lui Ciortan în imobile de raport de scară mică. (fosta stradă Cazărmii a avut o soartă de-a dreptul tragică, fiind distrusă în totalitate de buldozere în cursul lucrărilor de construcţie a Casei Republicii. Ea făcea legătura între străzile Uranus şi Antim, având o lungime de circa 1 km şi o lăţime mai mare decât a celorlalte străzi din cartier. - n.r.).
- Bloc locuințe cu farmacie, Calea Crângași (1930).
Lucrări în afara Bucureștiului și colaborări
- Administrația Financiară – Buzău (aprox. 1922): Clădire publică de colț, în stil neoromânesc, integrată în centrul orașului.
- Administrația Financiară – Ploiești (circa 1936, astăzi Judecătoria Ploiești): Imobil neoromânesc de scară mare, cu funcție administrativă, menționat în documentația de epocă și în sinteza din Dicționarul lui Vasile Țelea.
- Administrația Financiară – Pitești (aprox. 1933, astăzi Primăria Pitești): Sediu urban important, în stil neoromânesc sobru, cu rol de reper în centrul orașului.
- Administrație financiară, Calea Domnească nr. 66, Târgoviște
- Administrație financiară, str. Portului nr. 13, Giurgiu
- Administrația Financiară – Câmpulung Muscel (aprox. 1917): Sediu județean în stil neoromânesc, conectat la programul general de administrații financiare din provincie.
- Sediu al Vămii (antrepozite) la Botoșani – „Antrepozitele din Botoșani”: Menționate ca realizare reprezentativă în fișa Arhiva de arhitectură.
- Casa de Odihnă a Ministerului de Finanțe – Predeal, jud. Brașov (1932): Clădire cu funcție de odihnă pentru personalul Ministerului de Finanțe, într-o interpretare neoromânească adaptată contextului montan.
- Diverse administrații financiare în Turnu Severin și alte orașe din Oltenia și Muntenia: Fișa Arhiva de arhitectură subliniază că programul administrațiilor financiare este „cel mai bine reprezentat” în opera sa și că multe sedii au fost însă demolate în perioada comunistă.
- Muzeul din Câmpulung Muscel (1934)
- Biserica monumentală din Roșiuța (comuna natală, azi Gorj): Arhiva de arhitectură menționează contribuția substanțială a lui Ciortan la ridicarea bisericii monumentale din localitatea natală, un gest prin care architectul „se întoarce” simbolic în comunitatea de origine.
- Imobilul Vămii din Botoșani (1924)
- Vila Ciortan din Eforie N. (1930)
- Casa Gr. Iunian, str. Republicii nr. 1, Tg. Jiu
- Vila Săvoiu din Turnu Severin
- Vila familiei – str. Brătianu nr. 16, Sinaia (interbelic): Vilă cu soclu de piatră, subsol, parter și mansardă, cu un apartament destinat exclusiv familiei, indicând preferința pentru o arhitectură de vacanță inspirată din limbajul montan și din curentul mediteraneean.
- Vila „Nelu” – Eforie (interbelic): Vilă de vacanță cu parter și etaj, într-o zonă litorală în plină dezvoltare, cu o curte de 2.150 mp; tot pentru uzul familiei, conform inventarului.
- Casa „Jean Luis Niculescu” – Balotești, jud. Ilfov (început de secol XX): Conac cu parc de mari dimensiuni, menționat de Metacult ca „Fostul conac Jean Luis Niculescu, Balotești” în lista de lucrări ale lui Ciortan și descris în presa recentă ca exemplu relevant de arhitectură neoromânească.
- Casa avocatului Grigore Iunian – azi Rectoratul Universității „Constantin Brâncuși” – Târgu Jiu: Vilă urbană reprezentativă la intersecția străzilor Unirii și Republicii, considerată „cea mai frumoasă clădire cu destinație civilă a Târgu Jiului de odinioară”, atribuită clar lui Statie Ciortan, cu un bogat decor neoromânesc.
- Fostul conac Niculescu din Balotești - Ilfov
- Vila Mariana din Sinaia (1923)
- Diverse vile în Turnu Severin și alte orașe din Oltenia: Menționate generic în fișa Arhiva de arhitectură ca fiind încă păstrate, fără a avea deocamdată o listă publică completă.
Pe lângă exemplele deja menționate (Câmpulung Muscel, Buzău, Ploiești, Pitești, Balotești, Predeal, Sinaia, Eforie, Târgu Jiu, Botoșani), fișa Arhiva de arhitectură indică faptul că multe alte proiecte în provincie au fost demolate în perioada comunistă, ceea ce face reconstructia completă a listei dificilă.
Activitate didactică și profesională
Statie Ciortan a avut o contribuție importantă la consolidarea învățământului de arhitectură din România: după obținerea diplomei, a activat ca bibliotecar și supraveghetor de lucrări la Școala de Arhitectură; din 1912 a devenit șef de atelier, coordonând generații de studenți; a predat până târziu, păstrând un profil de profesor-practician, puternic legat de temele arhitecturii neoromânești și de programele publice. În calitate de președinte al Societății Arhitecților Români și decan al Corpului Arhitecților, a participat la definirea statutului profesional, la codurile deontologice și la organizarea corpului profesional într-o perioadă în care arhitectura devenea un instrument politic și cultural important al României Mari.
Activitate publicistică
Activitatea sa publicistică este mai greu de reconstituit integral, dar pot fi menționate câteva repere sigure:
- volumul-album „Studii și realizări în arhitectura românească”, București, 1940 (subintitulată „Din activitatea unui profesionist”); Lucrare în care își prezintă proiectele principale, cu fotografii și planuri, și în care își menționează colaboratorii de atelier și antreprenorii (Ion Enescu, Florea Stănculescu, State Baloșin, Constantin Nănescu, Ștefan Paternelli, antreprenorul Fabbro Geniale).
- articolul „Locuințe pentru funcționarii Ministerului de Finanțe” (1929)
Text în care își explică viziunea asupra ansamblului de locuințe din str. Cuțitul de Argint, analizat în detaliu de Răzvan Andrei Voinea și Dana Drăgan în studiul lor despre inovația în locuințele sociale.
Este probabil ca Ciortan să fi publicat și în reviste de specialitate ale vremii („Arhitectura”, „Artele frumoase”), dar accesul online la colecțiile integrale este limitat; identificarea completă a textelor sale ar presupune cercetare de bibliotecă.
Referințe (selecție)
