Arhitectul Șerban Sturdza
Șerban Sturdza s-a născut la 14 septembrie 1947, la București, într-o familie de artiști și arhitecți, cu origini legate de vechea familie Slătineanu. Este fiul arhitectului Ioan Sturdza și al Alexandrei Maria Sturdza, născută Slătineanu, provenită dintr-un mediu artistic (pictură, gravură, ceramică). Este, în prezent, unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți români specializați în restaurare și protejarea patrimoniului construit. A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București în 1971, unde i-a avut profesori și îndrumători pe Octav Doicescu, Ștefan Lungu și Sergiu Hanganu. În 2010 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, la Secția de Arte, Arhitectură și Audiovizual. Informațiile publice indică o puternică legătură cu familia Slătineanu și cu moștenirea artistică a familiei (bunici artiști, mamă pictor și gravor, tată arhitect), care au creat un mediu de lucru și de reflecție asupra materiei, meșteșugului și spațiului încă din copilărie.
Formare profesională și începuturile carierei
După absolvire, în perioada 1971–1990, Șerban Sturdza a lucrat ca arhitect la IPROTIM Timișoara, în cadrul departamentului de arhitectură civilă, ajungând șef de atelier. Această etapă timișoreană i-a format interesul pentru contextul urban istoric și pentru echilibrul între nou și vechi, preocupare pe care o va evoca ulterior în interviuri, vorbind despre „șocul” primului contact cu practica profesională într-un oraș cu patrimoniu bogat, dar vulnerabil. După 1990 se stabilește la București și lucrează în principal prin biroul propriu PRODID, implicându-se tot mai mult în proiecte de restaurare, reconversii de clădiri istorice, amenajări de librării, case istorice și sedii de instituții culturale.
Activitate instituțională și rol public
Șerban Sturdza a avut o activitate intensă în structurile profesionale ale breslei. A fost președinte al Uniunii Arhitecților din România în perioada 1999–2002 și apoi președinte al Ordinului Arhitecților din România între 2002 și 2010. În acest rol a susținut consolidarea statutului arhitectului, introducerea timbrului de arhitectură și dezvoltarea OAR ca organizație cu rol în politici publice și protejarea patrimoniului. În paralel, a fost activ în mediul media și educațional: în perioada 2002–2004 a moderat emisiunea „Despre arhitectură” la TVR Cultural, popularizând teme de oraș, patrimoniu și calitatea spațiului construit. Din 2010 este implicat în Fundația Pro Patrimonio, în calitate de director executiv sau președinte, coordonând proiecte de salvare și punere în valoare a caselor istorice, bisericilor, conacelor și a peisajelor culturale, în România și în străinătate.
Specializare în restaurare și conservarea patrimoniului
Șerban Sturdza este cunoscut în special ca arhitect de restaurare și conservare, cu intervenții asupra unor clădiri istorice de mare valoare. Interesul său principal este păstrarea autenticității, folosirea materialelor compatibile, lucrul cu meșteri tradiționali și găsirea unei funcțiuni contemporane viabile pentru clădirile vechi. Discursul său public insistă pe ideea de echilibru între conservare și utilizare, între vechi și nou, între exigențele economice și responsabilitatea față de patrimoniu. Vorbește frecvent despre pierderile masive de patrimoniu suferite de România în timp de pace și despre lipsa de cultură urbană și de responsabilitate a instituțiilor față de orașe.
Lucrări și proiecte reprezentative
Lista de mai jos selectează lucrări relevante, în special în domeniul restaurării și reconversiei clădirilor istorice. Nu este un catalog complet, dar reunește proiecte intens documentate și vizibile public.
Clădiri publice, culturale și administrative
Reședințe și vile particulare, restaurare și reconversie
Proiecte turistice și de ospitalitate
Lucrări în afara Bucureștiului și colaborări
Publicații și activitate culturală
Șerban Sturdza este autor și coautor al volumului „Case din București. Valoare prin restaurare”, carte care documentează istoria și restaurarea unor case reprezentative din București, combinând analize istorice, tehnice și de arhitectură. A publicat articole și interviuri în reviste de arhitectură și cultură, în care abordează teme precum echilibrul între vechi și nou, responsabilitatea față de patrimoniu, rolul meșteșugurilor și al comunității în restaurare. A susținut numeroase conferințe, a participat în juriile unor concursuri pentru studenți și profesioniști și a fost implicat în programe culturale de tip „Batem fierul la conac”, „Portret vertical – arhitecți în memoria orașului” și alte inițiative de educație și sensibilizare publică față de patrimoniu.
Referințe