Restaurarea Casei Dumitrescu - Ioanițescu
Casa Dumitrescu – Ioanițescu din strada Muzelor nr. 24 este situată în vecinătatea Parcului Carol, pe fostul Câmp al Filaretului, într-o zonă dezvoltată în jurul Bisericii Rămânda/Săraca, ctitorită în secolul al XVIII-lea. Cartierul a cunoscut o evoluție rapidă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe fondul industrializării și al creșterii numărului de lucrători și meșteșugari.
Terenul pe care se află casa aparținea la mijlocul secolului al XIX-lea unui Tudor Cârciumaru, fiind reprezentat pe planurile cadastrale din 1847–1852 cu mai multe construcții, dar fără parcelare clară. Configurația corpului principal indică o edificare la sfârșitul secolului al XIX-lea, anterior anului 1895, când apare deja consemnată în planurile Institutului Geografic al Armatei. Inițial, casa era o locuință cu parter înalt, de circa 209 mp, decorată în stil eclectic cu influențe neoclasice.
Curtea generoasă, de peste 1100 mp în 1933, era ocupată de anexe, camere de servitori și grajduri, dispuse atât în prelungirea casei, cât și pe limitele de proprietate. În 1911 proprietatea apare în posesia Seftimiei Dragomir Dumitrescu. Planimetria interbelică evidențiază o organizare simetrică în jurul vestibulului și hall-ului, cu spații de primire în proximitatea accesului și încăperi destinate vieții de familie dispuse atât la parter, cât și la etaj.
În 1933, odată cu transferul către Dimitrie Ioanițescu, sunt realizate modificări importante ale anexelor, inclusiv adăugarea unui garaj și a unor spații de depozitare, sub coordonarea lui D. Hergot. O parte dintre dependințe aveau configurația unei locuințe autonome, cu dormitoare, sufragerie, birou și bucătărie proprie. Naționalizată în perioada comunistă, casa a fost compartimentată pentru mai mulți locatari, iar anexele au devenit locuințe separate, suferind intervenții care au afectat considerabil decorația originală.
Lucrările
Lucrările de restaurare ale Casei Dumitrescu – Ioanițescu din strada Muzelor nr. 24 au urmărit atât conservarea elementelor decorative originale, cât și redarea unei unități stilistice coerente a interiorului. Intervenția s-a desfășurat în două etape distincte: prima dedicată salvării decorațiilor existente, iar a doua orientată spre completarea și armonizarea ansamblului.
Casa păstra la interior un vestibul bogat decorat cu pictură murală și stucatură policromă, un hol cu panouri de stuco-marmură și încăperi cu plafoane ornamentate. În timpul intervențiilor, restauratorii s-au confruntat cu rezistența unor specialiști din domenii conexe, care propuneau soluții moderne, de consolidare rapidă, ce ar fi afectat identitatea tehnologică și estetică a clădirii. Mișcările seismice provocaseră fisuri în tavane, iar în unele camere structurile flexibile din stuf au fost înlocuite cu panouri de rigips, ceea ce a dus la pierderea unor picturi originale, inclusiv reprezentări alegorice cu semne zodiacale.
Elementele de stuc au fost refăcute prin metode tradiționale, folosindu-se negative preluate după modelele existente și turnări din ipsos. Cornișele au primit o policromie în tonuri de ocru, verde și albastru, cu culori pe bază de ulei. Holul mic, decorat cu panouri de stuco-marmură ce imită marmura roșie, verde sau ocru, a necesitat intervenții atente din cauza degradărilor cauzate de umiditate, fisuri și pierderi de aderență.
Vestibulul a reprezentat zona cea mai valoroasă din punct de vedere al restaurării, păstrând două etape decorative distincte. Prima include motive florale, păuni stilizați și mascheroni, într-o cromatică vie; cea de-a doua aduce ornamente mai robuste și panouri pictate cu domnițe și domnitori. În lipsa unor metode noninvazive accesibile la momentul intervenției, s-a decis păstrarea ambelor straturi istorice, cu excepția tavanului, unde degradarea atinsese proporții de 40–50%.
Curățarea a permis evaluarea exactă a fisurilor, infiltrațiilor și a problemelor generate de structura din lemn și stuf, sensibile la variații de temperatură și umiditate. Restaurarea a urmărit stabilizarea suportului, refacerea lacunelor și conservarea maximă a materialului autentic, în pofida compromisurilor impuse de intervențiile structurale anterioare. (sinteză din capitolul Strada Muzelor 24 din volumul lui Șerban Sturdza menționat în lista de referințe)
Referințe:
Mai 2023:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.