Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Petre Petricu (ϯ)
(n. 1846 - d. 1910)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: neoclasic

Biserica Sfântul Silvestru
creștin-ortodoxe, 1-2 niveluri, 1907, clădiri de cult, monument clasa B
Casa A. Crihan
case/vile, 1-2 niveluri, 1900, neoromânesc
Casa Alfons Buehl (Brezoianu)
case/vile, 1-2 niveluri, neoclasic
Casa Alfons Buehl (Zalomit)
case/vile, 1-2 niveluri, neoclasic
Casa Aurel Velleanu (Paul Petricu?)
case/vile, 1-2 niveluri, 1887, neoclasic, monument clasa B
Petre Petricu

Arhitectul Petre (Paul) Petricu

Petre Petricu, cunoscut și ca Paul Petricu în unele documente ale epocii, a fost arhitect român activ în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX. S-a născut în anul 1846, cel mai probabil în Principatele Române, și a decedat în anul 1910. Datele documentare despre studiile sale sunt fragmentare. Este însă cert că Petre Petricu s-a format ca arhitect în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, într-un context profesional dominat de influențe academiste și eclectice, în care arhitecții activau adesea în legătură directă cu administrația publică. A fost menționat ca arhitect al Primăriei București, poziție care i-a permis implicarea directă în realizarea de clădiri publice, școli, biserici și dotări urbane.

Petre Petricu este una dintre figurile importante ale arhitecturii bucureștene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În anul 1891 a fost membru fondator al Societății Arhitecților Români, organizație profesională care a marcat afirmarea arhitecturii ca disciplină modernă în România și consolidarea statutului arhitectului ca profesionist recunoscut. Activitatea sa se desfășoară într-o perioadă de extindere și modernizare accelerată a Bucureștiului, când apar numeroase școli, biserici, clădiri administrative și locuințe urbane.

Opera lui Petre Petricu se înscrie preponderent în registrul eclectic, specific epocii sale, cu utilizarea unor limbaje neoclasice, neoromânești incipiente și formule academiste adaptate programelor funcționale. Clădirile sale se remarcă prin claritatea compoziției, volumetrie echilibrată și integrarea în țesutul urban existent. În cazul arhitecturii religioase și școlare, soluțiile adoptate sunt sobru-monumentale, adecvate funcțiunii publice și cerințelor comunității. O parte importantă a operei lui Petre Petricu este dedicată edificiilor religioase și școlare, realizate adesea în colaborare cu alți arhitecți importanți ai vremii, precum Dimitrie Maimarolu. Aceste proiecte reflectă rolul central al arhitectului în dezvoltarea infrastructurii educaționale și spirituale a Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Lucrări 

Lucrări religioase

  • Biserica Sfântul Silvestru, București – ansamblu biserică și școală, realizat în jurul anilor 1904–1907, în colaborare cu D. Maimarolu; clădire de cult cu statut de monument istoric, clasă B, asociată stilului eclectic cu influențe academiste.
  • Biserica și Școala Sfântul Voievozi, Calea Griviței nr. 58, București – edificiu realizat în 1903, integrând funcțiuni religioase și educaționale.
  • Biserica Buna Vestire – Dobroteasca, str. Mircea Vodă nr. 35, București – realizată în 1892; exemplu de arhitectură religioasă urbană de sfârșit de secol XIX.
  • Capela ortodoxă a Cimitirului Bellu, București – construită în jurul anului 1890; clădire funerară reprezentativă pentru arhitectura sacră a epocii.
  • Capela civilă a Cimitirului Ghencea, București – realizată tot în jurul anului 1890, ca dotare funerară pentru noul cimitir al orașului.
  • Capela Sfântul Mina de la Institutul Medico-Legal, București – construită în 1904; clădire demolată în anul 1985.

Clădiri publice și educaționale

  • Școala Comercială Nicolae Krețulescu (menționată și ca Școala comercială Z.N. Krețulescu), bd. Hristo Botev, București – realizată în jurul anului 1889–1890, asociată programelor educaționale moderne ale vremii; monument istoric clasă B.

Reședințe și vile particulare

  • Casa Urseanu, București – casă de raport cu apartamente, realizată în 1887; stil eclectic; monument istoric clasă B; una dintre cele mai cunoscute clădiri de locuințe urbane asociate lui Petricu.
  • Casa A. Crihan, București – casă/vilă, cu influențe neoromânești; atribuită lui Petricu în literatura de specialitate.
  • Casa Alfons Buehl, str. Brezoianu / Zalomit, București – vilă urbană în stil neoclasic.
  • Imobil din str. Eremia Grigorescu nr. 15, București

Petre (Paul) Petricu aparține primei generații de arhitecți români care au activat într-un cadru profesional organizat și care au contribuit la definirea arhitecturii publice bucureștene moderne. Prezența sa ca arhitect al Primăriei și ca membru fondator al Societății Arhitecților Români confirmă rolul său instituțional și profesional. Opera sa, deși mai puțin amplă decât a unor contemporani mai tineri, este esențială pentru înțelegerea tranziției de la arhitectura eclectică a secolului al XIX-lea la formulele mai coerente ale începutului de secol XX.

Referințe și mențiuni


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index