Construcția casei a început în anul 1880 și a fost terminată în 1887, fiind cumpărată atunci de către tatăl Amiralului Vasile Urseanu - de aici numele. Acum aparține unui bun prieten al meu, dintr-o familie veche, aristocratică. În acest moment, Casa Urseanu este de vânzare la un preț de 1.2 Mil. € (George Butunoiu - decembrie 2023)
Casa Urseanu - Imobil în Str. Nicolae Filipescu 61, colţ cu C. A. Rosetti, nr. 26. Scurt istoric al casei:
Casa a aparţinut Amiralului Vasile Urseanu, aflat în plină glorie a carierei sale. Parcela Gh. Urseanu figurează în planul cadastral al oraşului Bucureşti din anul 1911. Pe parcela respectivă este construită clădirea de pe colţ. Clădirea este opera Arhitectului Petre Petricu (1846-1910) şi este executată între anii 1880-1887. În cartea „Bucureşti, un veac de arhitectură civilă în secolul XIX”, Cezara Mucenic analizează opera arhitectului Petre Petricu astfel:
“Clădirile construite de el vor fi inconfundabile, căci P. Petricu se va fixa de timpuriu asupra unui repertoriu volumetric şi decorativ ce-l va relua cu variaţii în modul de asociere dar repetând elementele: frontonul de tip clasic, pilaştrii cu capiteluri compozite, în zona de primă importanţă a clădirii şi cu capiteluri dorice în celelalte zone, sublinirea intrării prin coloane ce susţin frontonul, toate expuse în pagină astfel încât să sublinieze verticalele construcţiei.”
Arhirectura Clădirii de secol XIX:
Stilul eclectic practicat de arhitectul Petre Petricu se reageste la clădirea din Strada Scaune (actuala str. Nicolae Filipescu) colţ cu C.A. Rosetti. În faţada din Str. Scaune, frontonul decorat cu elemnete clasice se sutine pe pilaştrii dubli la etajul I, pilaştrii decoraţi cu capiteluri compozite. Fereastra salonului este pusă în valoare de această compoziţie elaborată, având şi ea o formă deosebită faţă de restul ferestrelor. Faţada dinspre Str. C.A. Rosetti are frontonul decorat cu monogramă familiei Urseanu, colţul cu intrarea caracteristică este decorat cu pilaştri, cu capiteluri compozite şi subliniat de un frumos balcon decorativ. Ferestrele din registrul superior au impostele decorate cu un cap de femeie. Decoraţiile imposte, capiteluri, ghirlande, console sunt executate cu mare măiestrie şi se repetă pe toate faţadele. Valoarea arhitecturală rezultă din compoziţia de ansamblu şi de detaliu a faţadelor. Decoraţia faţadelor remarcabilă pentru perioada respectivă s-a păstrat corespunzător şi este restaurată. Clădirea are statut de monument istoric prin valoarea ei arhitecturală.
Funcţiuni:
Casa familiel Urseanu cu dimensiunile ei generoase se detaşa faţă de clădirile învecinate. Pentru sfârşitul de secol XIX, când a fost construită clădirea avea funcţiunile repartizate corespunzător şi anume prăvălii la parter şi apartamentul proprietarului la etaj. Accesul în prăvălii era clasic prin colţul casei, acces marcat şi de balconul de la etajul 1, balcon decorat cu o frumoasă balustradă de fier forjat. Accesul la etaj se făcea prin tradiţionalul gang.
În anii 1920-1930, a funcţionat un cunoscut magazin cu articole de lux – Magazinul Furnica. Arhitectura interioară este valoroasă datorită dispoziţiei planimetrice.
S-au păstrat decoraţii originale:
Despre Vasile Urseanu:
Vasile Urseanu s-a născut la data de 9 ianuarie 1848 în orașul București, într-o familie modestă. A studiat la Liceul „Sf. Sava” din București, după absolvirea căruia, în anul 1866, s-a dedicat artei navale. A absolvit Școala militară de ofițeri de infanterie din București în anul 1868 cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat în Corpul Flotilei. A fost îmbarcat în anii următori pe navele existente în dotarea acestui Corp în perioada respectivă, fiind ofițer secund pe nava "România" (1869-1870) și apoi pe nava „Ștefan cel Mare” (1870-1872). Urseanu a efectuat numeroase marșuri de instrucție pe Dunăre. În anul 1871 a fost avansat la gradul de locotenent. La 1 ianuarie 1878 a fost înaintat la gradul de maior (locotenent-comandor) și numit comandant superior al bateriilor de marină.
În anul 1894, este numit în funcția de director al Direcției a V-a a Flotilei, nou înființată, îndeplinind această funcție în paralel cu cea de comandant al Diviziei echipajelor. În anul următor, prin Decretul nr. 384 / 25 februarie 1895, este numit comandant superior al întrunirii de bastimente formată din crucișătorul "Elisabeta" și bricul "Mircea". La 1 martie 1896, a fost numit în funcția de comandant al Diviziei de Mare. La data de 1 aprilie 1898, Vasile Urseanu a fost numit în funcția de Inspector General al Porturilor, fiind înaintat la 10 mai 1898 la gradul de general de brigadă [8] (echivalat ulterior cu cel de contra-amiral). În această funcție, el a avut un rol important în organizarea căpităniilor de porturi și a elaborat un proiect de regulament al porturilor.
După începerea celui de al doilea război balcanic, a fost înaintat la 10 mai 1913 la gradul de viceamiral și mobilizat pe lângă Marele Cartier General. În afară de activitatea de marinar, amiralul Vasile Urseanu și-a dezvoltat încă de pe băncile școlii o pasiune pentru studiul astronomiei. După trecerea sa în rezervă, el și-a ocupat timpul cu studiul aștrilor. După înființarea Societății Astronomice Române, amiralul Vasile Urseanu a fost ales la 27 ianuarie 1908, în funcția de primul președinte al acesteia. Printre hotărârile adoptate atunci s-a numărat și construirea unui observator astronomic al societății.
Cea mai mare realizare a sa ca președinte al Societății Astronomice Române, a fost construirea prin eforturi financiare proprii, în anul 1910, a unei clădiri în București pe Bd. Colței (actualul bulevard Lascăr Catargiu), clădire în formă de navă care în locul cel mai înalt - destinat, în cazul navelor, punctului de observație - avea instalată o cupolă astronomică de 5 metri și care adăpostea o excelentă lunetă Zeiss, cu diametrul obiectivului de 150 milimetri, în montură ecuatorială și sistem de orologerie mecanică: acesta este actualul Observator Astronomic Amiral Vasile Urseanu din București, singurul observator astronomic din trecut destinat publicului.
La șapte ani de la decesul său, în anul 1933, soția sa a donat Primăriei municipiului București clădirea observatorului astronomic popular, unde se va organiza în anii următori pinacoteca orașului București. În anul 1941, a avut loc dezvelirea unei plăci comemorative fixate în holul clădirii care adăpostea pinacoteca, pentru ctitorii, viceamiral Vasile Urseanu și Ioana Urseanu. În anul 1950 clădirii i s-a redat destinația inițială de Observator Astronomic Popular, care a avut un rol important în popularizarea astronomiei în rândul iubitorilor acestei științe, iar în prezent aici funcționează Observatorul
Astronomic Vasile Urseanu al Municipiului București.
Referințe:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.