Biserica Sfântul Silvestru, situată pe strada omonimă din București, reprezintă un reper spiritual și istoric al orașului. Numele său provine de la mahalaua Silvestru, existentă încă din secolul al XVIII-lea, unde jupân Pârvan și soția sa, Stanca, au ridicat prima biserică în 1743, ca semn de pomenire pentru cei șapte copii pierduți în ciumă. Pisania de atunci consemnează actul de ctitorie și dorința unei veșnice pomeniri.
Cutremurele de la 1802 și 1829 au afectat lăcașul, iar în 1836 s-a început ridicarea unei biserici noi. Totuși, seismul din 1838 a dărâmat complet construcția, iar frații Ilie și Dimitrie Stamatiu, împreună cu alți binefăcători, au reconstruit-o, finalizând lucrările în 1839. Aceasta avea formă dreptunghiulară, o cupolă centrală și o turlă pentru clopot. Spre sfârșitul secolului, degradările au impus o reînnoire majoră. Astfel, între 1904–1907, sub păstorirea părintelui Chiriac Bidoianu și cu implicarea epitropilor Ion Procopie Dumitrescu și Ioniță Filipescu, biserica a fost refăcută după planurile arhitecților Dimitrie Maimarolu și Paul Petricu.
Noua biserică impresiona prin arhitectura sa monumentală, cu două turnuri răsucite după modelul Curții de Argeș și o turlă mare peste naos. Pridvorul deschis pe coloane corintice, absidele semicirculare și șirurile de coloane interioare pictate îi dau un aspect aparte. Interiorul a fost împodobit cu catapeteasma veche, poleită și pictată de Costin Petrescu, mobilier sculptat de C.M. Babic, mozaic policrom realizat de Tomassini și pictură în ulei de același Costin Petrescu. Turla Pantocratorului, deteriorată de cutremurele din 1977 și 1986, a fost refăcută în 1997–1998 sub grija pr. Constantin Galeriu și pictată de Ion Grigorescu.
Clopotnița, ridicată inițial în 1860 și refăcută în 1879 în stil neoclasic, s-a remarcat prin ceasul cu patru cadrane, unic la acea vreme în București. Grav avariată în 1977, a fost reconstruită între 1980–1983. Complexul bisericesc include și două case parohiale (1908 și 1927), precum și mormintele preoților Gheorghe Georgescu-Silvestru și Constantin Galeriu.
Biserica deține un valoros patrimoniu: icoane din secolul al XIX-lea, cruci și discuri liturgice vechi, un potir datând încă din 1743, un Irmologhion din 1823 și o Evanghelie din 1837. În 2002, prin patriarhul Teoctist, lăcașul a primit o părticică din moaștele Sfântului Silvestru, dar de la Roma.
De-a lungul celor aproape trei secole, numeroși preoți și laici s-au remarcat: Popa Zaharia, pr. Teodor R. Arțăreanu – fondator al Școlii Sf. Silvestru, pr. Chiriac Bidoianu – inițiatorul refacerii din 1907, pr. Gheorghe Georgescu-Silvestru – întemeietor al serviciului preoților militari, și pr. prof. Constantin Galeriu, figură emblematică a spiritualității ortodoxe moderne. Ctitorii și epitropii, între care frații Stamatiu, Ion Procopie Dumitrescu sau acad. Virgiliu Cândea, au lăsat și ei urme trainice.
Astăzi, Biserica Sfântul Silvestru se impune nu doar prin frumusețea arhitecturii și bogăția artistică, ci și prin rolul său de simbol al credinței și continuității comunității bucureștene.
Referințe:
2024:
(Arhitectul) Paul Petricu (1846–1911) s-a născut în București, în anul 1846. A urmat studiile la Școala de Belle-Arte din capitală, fiind unul dintre primii șapte elevi ai acestei instituții. Ulterior, s-a format profesional sub îndrumarea arhitecților profesori Alexandru Orăscu și Carol Benisch.
În 1874 a participat la „Esposițiunea operilor artiștilor în viață”, unde, la secțiunea de arhitectură, a fost singurul concurent și a primit o medalie clasa a III-a.
Activitatea sa s-a remarcat prin numeroase proiecte de anvergură. A realizat aproximativ douăzeci de lucrări importante pentru Primăria Capitalei și pentru particulari: transformarea Halei Centrale, Cazarma Gărzilor Comunale, Palatul Regiei Monopolurilor Statului, Spitalul Caritas, Școala de Comerț Kretzulescu, școala primară General Adrian, școala normală primară a Societății pentru învățătura poporului român, bisericile Dobroteasa și Catedrala din Turnu-Măgurele, capela Cimitirului Bellu, planurile grădinii Sărindar ș.a. De asemenea, a primit premiul I pentru proiectele palatelor administrative din Craiova, Bacău și Galați.
În timpul mandatului primarului Pake Protopopescu a fost numit șef al Serviciului Clădirilor Municipale. Printre distincțiile primite se numără: Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler, Crucea Salvator tot în grad de cavaler pentru proiectul Bisericii și al localului Legației Elene, precum și „Coroana României” în grad de ofițer, acordată în 1901 de Primarul Capitalei.
În ceea ce privește activitatea sa ecleziastică, Petricu este autorul proiectului pentru Biserica Sfântul Silvestru, lucrare realizată între 1904–1907, în timp ce fresca a fost coordonată de Costin Petrescu. Există mențiuni că anterior Ion Mincu întocmise și expusese un proiect pentru această biserică, dar acesta s-a pierdut după începerea construcției conduse de Petricu.
Arhitectul locuia pe Bulevardul Domniței nr. 8, conform Anuarului Bucureștilor din 1895 (clădire dispărută astăzi, în locul ei aflându-se un bloc modernist). Paul Petricu a încetat din viață în 1911 și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.