Actuala clădire a Teatrului Național București a fost inaugurată în versiunea ei originală în decembrie 1973, modificată apoi considerabil în 1983-84, revenindu-se la forma inițială exterioară în 2012-2014. Proiectul inițial (1964-1973) a fost semnat de arhitecții Horia Maicu, Romeo Belea, Nicolae Cucu (și alții), structura de rezistență de inginerul Alexandru Cișmigiu.
Clădirea Teatrului Național, care a fost construită cu trei săli de spectacol, respectiv: Sala Mare, în corpul A și Sala Mica și Sala Atelier în Corpul C, a fost inaugurată succesiv între 20 decembrie 1973 și anul 1976. Clădirea a rămas neterminată la exterior, deoarece Nicolae Ceaușescu nu a agreat niciuna dintre variantele de frescă prezentate pentru a fi executate pe pereții rămași „în zidărie aparentă”. În anii 1980, la cererea lui Nicolae Ceaușescu, clădirea a fost complet remodelată la exterior și parțial la interior (s-au păstrat parțial din versiunea originală foaierele), de către o echipă condusă de arhitectul Cezar Lăzărescu. Clădirea concepută de echipa lui Horia Maicu a fost remarcabilă la vremea ei, cu o expresie care se înscria în modernismul anilor '60, dar a rămas neterminată la exterior.
Clădirea teatrului, asa cum fusese ea modificată în anii '80, nu corespundea standardelor de statică și seismică (atât celor din 1983, cât și celor actuale din 2006), din punct de vedere al structurii de rezistență. În anul 2012 s-a început remodelarea clădirii teatrului, eliminând adaosurile din perioada Ceaușescu (fațadele create de Cezar Lăzărescu, care ascundeau "pălăria" lui Romeo Belea au făcut ca teatrul să fie vulnerabil la seisme. Pentru ca teatrul să redevină mai sigur, a fost îndepărtată fațada de 1.200 de tone. Proiectul este condus de arhitectul Romeo Belea. Numărul locurilor din săli creste de la 1720 la 2880. Vor exista mai multe săli decât în varianta din 1973 a clădirii, astfel:
- Sala Mare - Sala „Ion Caramitru” (tip italian) 940 locuri
- Sala Studio (transformabilă în tip italian, elisabetan, arena) 590 locuri
- Sala Atelier (teatru experimental) 250 locuri
- Sala Pictura ( transformabilă în tip italian,elisabetan, arena) 300 locuri
- Sala Mica (transformabilă în tip italian redus, elisabetan, arena) 240 locuri
- Sala în Aer Liber, 300 locuri
- Sala Media (multifuncțională: expoziții, recitaluri, reuniuni, conferințe, proiecții – cu scaune înșiruite) 140 locuri
*
Înainte de construirea actualului Teatru Național și a Hotelului Intercontinental, în această parte a centrului Bucureștiului se întindea Maidanul Primăriei, un adevărat teren de joc în centrul Bucureștiului. Numele maidanului păstra amintirea unei clădiri dispărute. Dincolo de mulțime, fațada Universității și Hotelul Britania fixează fără echivoc locul în geografia orașului. Hotelul Britania oferă și un reper pentru datarea fotografiilor. Acoperișul și turnurile sale sunt încă întregi, adică imaginea precedă incendiul din 29 decembrie 1932. Clădirea se afla la colțul bulevardului I. C. Brătianu cu strada Biserica Enei. În dreapta cadrului, deasupra zidurilor, se distinge o turlă care aparține bisericii ce dădea numele străzii. (Alex Gâlmeanu)
Referințe:
- Maidanul Primăriei, un teren de sport din centrul Bucureștiului, în anii ’20 (muzeuldefotografie.ro)
