Spitalul Colțea (acum Spitalul Clinic Colțea): Spitalul Colțea este cea mai veche instituție medicală din București și unul dintre reperele arhitecturale și istorice ale orașului. Amplasat în inima Capitalei, pe Bulevardul I.C. Brătianu nr. 1, el reprezintă continuitatea a peste trei secole de asistență medicală, filantropie și educație universitară. Spitalul a fost întemeiat în anul 1704 de spătarul Mihai Cantacuzino, care s-a inspirat din modelul așezămintelor caritabile italiene pe care le văzuse în călătoriile sale la Veneția. Alături de spital, au fost ridicate o biserică și o școală, alcătuind un ansamblu filantropic complet, după modelul occidental al epocii. Zona aleasă – mahalaua Colțea – purta numele boierului Colțea Doicescu, pe ale cărui terenuri se construise inițial o mănăstire. Spitalul a fost pus sub ocrotirea Bisericii Colțea, ridicată în același timp, și a devenit repede unul dintre cele mai importante centre de îngrijire medicală din Țara Românească.
De-a lungul timpului, Spitalul Colțea a trecut prin mai multe etape de reconstrucție. În 1739, o mare parte a clădirii a fost distrusă de cutremur, fiind refăcută în a doua jumătate a secolului XVIII. În 1837–1842 s-a realizat o amplă reconstrucție în spiritul neoclasic, adaptând spațiile la cerințele noilor discipline medicale. Între anii 1888 și 1897, spitalul a fost refăcut complet, într-un nou stil eclectic, sub conducerea arhitecților Joseph J. Schiffeleers și George Mandrea. Noua clădire a adus o modernizare radicală – compartimentări funcționale, instalații igienico-sanitare moderne și o volumetrie monumentală, potrivită pentru rolul social al instituției.
Arhitectură și stil
Corpul principal al spitalului, realizat la sfârșitul secolului XIX, se distinge printr-un stil eclectic, cu influențe neoclasice și elemente decorative inspirate din tradiția locală. Fațada principală are un ritm simetric, cu pilaștri monumentali, ferestre arcuite și un fronton central. În plan, clădirea are o dispunere rațională, cu curți interioare care asigură lumină naturală și ventilație. La interior, unele detalii originale – scări de marmură, tâmplării de esență tare, plafoane ornamentate – se mai păstrează și astăzi. Ansamblul este completat de Biserica Colțea, una dintre cele mai valoroase biserici brâncovenești din București, și de urmele fostului Turn Colței, demolat în secolul XIX.
Spitalul Colțea este parte integrantă din peisajul istoric al centrului Bucureștiului. A supraviețuit transformărilor urbane majore din ultimele trei secole, fiind unul dintre puținele ansambluri istorice care păstrează o continuitate funcțională neîntreruptă. A contribuit la configurarea bulevardului principal nord-sud al Capitalei și a oferit un reper de stabilitate urbană într-un oraș aflat mereu în transformare. Prin tradiția sa medicală, prin arhitectura reprezentativă și prin longevitatea funcțională, Colțea a devenit un simbol al asistenței medicale și al filantropiei românești.
Funcțiune și activitate medicală
De la începuturile sale, Spitalul Colțea a fost destinat tratării gratuit a bolnavilor săraci. În secolul XIX, instituția a fost reorganizată și a devenit un centru de medicină modernă, cu secții specializate și cu o componentă de învățământ medical. Aici s-au format unele dintre primele generații de medici români și s-au pus bazele medicinei clinice din România. În prezent, Spitalul Colțea funcționează ca spital clinic universitar, integrat în sistemul de sănătate publică și afiliat Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”.
Fișă tehnică
Spitalul Colțea este un monument viu al Bucureștiului – un loc în care istoria, medicina și arhitectura se întâlnesc. De la fundația sa din 1704 până la modernizările recente, a rămas fidel misiunii pentru care a fost creat: slujirea omului prin știință și grijă. Prin valoarea sa istorică, arhitecturală și simbolică, Colțea rămâne una dintre instituțiile emblematice ale patrimoniului medical și urban al României.
Arhitecții: Joseph J. Schiffeleers și George Mandrea
Joseph J. Schiffeleers este un arhitect de origine olandeză, stabilit la București în a doua jumătate a secolului XIX, Joseph J. Schiffeleers a avut o contribuție semnificativă la modernizarea arhitecturii publice românești. Format în școala tehnică occidentală, a adus în România un limbaj eclectic de inspirație franceză și flamandă, adaptat tradiției locale. Printre lucrările sale notabile se numără Spitalul Colțea, clădiri administrative și reședințe private din zona centrală a Capitalei.
George Mandrea este un arhitect român format în perioada de tranziție către modernitatea urbană, a colaborat cu Schiffeleers la refacerea Spitalului Colțea. A fost implicat și în alte proiecte publice, inclusiv lucrări pentru administrația orașului și imobile cu destinație medicală. Activitatea sa reflectă efortul generației de arhitecți care, la sfârșitul secolului XIX, au adus Bucureștiul la standarde europene prin echilibrul dintre funcționalitate și ornament.
*
Despre începuturile Spitalului „Colţea”: Complexul arhitectonic Colţea este un reper al Bucureştilor, situat pe principalul bulevard - axa Nord-Sud a Capitalei, lângă Piaţa Universităţii. Alături de locul unde este ridicată biserica Colţii de astăzi, a existat o biserică din lemn cu câteva chilii construită de Udrea slugerul pe la 1641. Biserica a rămas fratelui ctitorului – Colţea Doicescu - mare clucer (de la care provine şi denumirea mahalalei „a bisericii lui Colţea clucer”).
Ulterior, spătarul Mihai Cantacuzino cumpără terenul şi ridică în anii 1695-1698, mai întâi biserica de piatră cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi, denumită iniţial Mânăstirea Trisfetitele. La 1696 sunt construite casele din jur, în care a funcţionat o şcoală, iar între 1704-1707, a fost construit spitalul cu 24 de paturi „pentru odihna celor neputincioşi”, având spiţerie, case pentru chirurgi şi „o şcoală de ştiinţe” cu odăi pentru dascăli şi alte acareturi.
Ansamblul a fost înconjurat de ziduri, la 1715, în timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino, atunci când s-a ridicat şi Turnul Colţei cu intrarea în incintă - fiind cel mai înalt edificiu al vremii, slujind drept clopotniţă şi foişor de foc. Turnul a fost demolat în 1888. Spitalul actual a fost construit între 1867-1888 de arhitectul Joseph Schiffler, de origine olandeză. Acesta a fost ridicat pe locul altuia - reclădit între 1836-1842 după planurile arh. Heinrich van Fausser, antreoprenor fiind arh. Conrad Schwink (cf. Ioana Cristache-Panait: Spitale bucureştene până în pragul sec. al.XX-lea, articol în revista Arhitectura). În anii 2008-2010, Spitalul este în curs de amplă renovare şi completare cu noi pavilioane.
Spitalul Colţea şi biserica sunt străjuite de statuia marelui lor ctitor, spătarul Mihai Cantacuzino (1640-1716). Acesta era fratele domnului Ţării Româneşti - Şerban Cantacuzino (1634-1688). Statuia în marmură de Carrara este opera sculptorului Karl Storck şi a fost realizată la 1869. (Arh. L.S. - extras din „Lucia Stoica şi Neculai Ionescu-Ghinea: “Enciclopedia Lăcaşurilor de cult din Bucureşti”, vol. 1, 2005, Ed. Universalia”
*
Spitalul Colțea este primul spital din țară, este cel mai frumos și se află în mijlocul Capitalei. Spitalul Colțea este o clădire de-a dreptul unică în peisajul bucureștean, cu o poveste pe măsură. Ce-i drept, povestea spitalului se împletește cu povestea Bucureștilor, care au crescut și s-au dezvoltat în jurul acestei clădiri unice de pe Bulevardul I.C. Brătianu 1. Spitalul Colțea este creația spătarului Mihail Cantacuzino, om de cultură, care a contribuit la creșterea și dezvoltarea Bucureștiului. Nu e de mirare că în curtea spitalului, chiar în fața unității, se află statuia spătarului, realizată din marmură de Carrara. Acestea fiind spuse – de ce spitalul nu se numește Cantacuzino, ci Colțea? Explicația este simplă: terenul pe care a fost ridicat spitalul de către Mihail Cantacuzino a fost donat de Vornicul Colțea. În semn de mulțumire pentru acest efort, spătarul a decis ca spitalul să se numească Spitalul Colțea. (Filip Lupsa)
*
Spitalul Colțea: înființat în incinta Mănăstirii Colțea, ctitoria spătarului Mihai Cantacuzino, primul și cel mai vechi spital bucureștean are ca repere cronologice 1704-1706, putând oferi îngrijire separată (în 2 pavilioane pentru femei și bărbați) unui număr de 24 pacienți. De-a lungul timpului, complexul a suferit mari prefaceri, actualul spital fiind inaugurat în 20 noiembrie/2 decembrie1888, în prezența familiei regale. Clădirea noului spital este o construcție monumentală neoclasică, cu un corp central și șapte corpuri laterale: la 1895 doar unul era îndreptat spre str. Colței de odinioară și cinci spre străzile posterioare. Pe colțul dintre Bd. Carol și str. Colțea se aflau alte construcții, probabil nu s-a dorit închiderea vederii spre Biserica Colțea. Intrarea centrală, dinspre artera principală, a fost decroșată, optându-se din nou pentru ordinul colosal la nivelul etajelor, fronton, cupolă octogonală și o decorație mai bogată. Anul 1910 a fost deosebit de important, făcându-se reparații la Spital, adăugându-se și aripa dinspre Piața Universității (arh. V. Moga și arh. ajutor A. Christoloveanu), începând construirea unei anexe la Serviciul oftalmologic și a unui depozit de medicamente, realizarea unei împrejmuiri; adaos călcătorie, spălătorie, locuință personal. (Oana Marinache)
Referințe:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.