Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

George Mandrea (ϯ)
(n. 1855 - d. 1916)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: neoclasic

Casa George Mandrea / Lucia Cosma
case/vile, 1-2 niveluri, 1920, beaux-arts
Casa Petre P. Negulescu
case/vile, 1-2 niveluri, 1886, neoclasic, monument clasa B
Casa Sigmund Prager
case/vile, 2-5 niveluri, 1888, neoclasic, monument clasa A
Foișorul de Foc
publice și administrative, 2-5 niveluri, 1892, mixt/alte stiluri, monument clasa B
Spitalul Colțea (extindere)
medicale, 1-2 niveluri, 1888, neoclasic, monument clasa A
Arhitect George Mandrea

Arhitectul George (Gheorghe) Mandrea / Mândrea

George (Gheorghe) Mandrea / Mândrea (1855–1916) a fost arhitect român născut la Focșani, format la Dresda, cu o carieră importantă în administrația publică a Bucureștiului și în profesionalizarea arhitecturii din România la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Este cunoscut în special ca autor al Foișorului de Foc (1892), astăzi Muzeul Pompierilor, și ca arhitect implicat în proiecte urbane, clădiri publice, proiecte-tip pentru școli, dar și în restaurare și cercetare a monumentelor istorice. În sursele românești apare predominant grafia Mandrea, dar există și Mândrea (în special în contexte editoriale sau indexări digitale). Este același arhitect (1855–1916), asociat cu funcțiile de arhitect-șef al Capitalei și arhitect al Eforiei Spitalelor Civile, precum și cu Foișorul de Foc.

Activitate profesională, funcții publice și roluri instituționale

Mandrea a avut o carieră de vârf în administrația urbană a Bucureștiului: arhitect-șef al Capitalei în două intervale: 1889–1898 și 1905–1907; arhitect al Eforiei Spitalelor Civile. În viața profesională a breslei a fost membru fondator al Societății Arhitecților Români (1891) și al Școlii de Arhitectură înființate de Societate (1892) și este menționat ca vicepreședinte al Societății Arhitecților Români până în 1908, cu rol de coordonare a activității.

Mandrea este menționat ca profesor la deschiderea cursurilor primei școli de arhitectură (1892), cu sediul pe Bd. Elisabeta (localizare descrisă în articolul din 1968). Aceeași sursă insistă asupra rolului său în formarea generațiilor timpurii de arhitecți, în cadrul școlii fondate de Societate. Mandrea a avut, de asemenea, o activitate publicistică de specialitate, inclusiv în zona de urbanism și patrimoniu. A colaborat la „Analele Arhitecturii” (1890–1895), fiind menționat ca autor cu rol important în cadrul publicației. nA editat / publicat monografii despre Mănăstirea Snagov (1900), despre Mănăstirea Brebu (1902), despre Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș (1905).

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

Portretul care se conturează din materialele atașate este al unui arhitect cu orientare pragmatică și tehnică, atent la logică constructivă și la adevărul materialelor, cu interes pentru modernizarea orașului (lucrări edilitare și urbanism), cu preocupare constantă pentru monumentele istorice, prin studii și monografii. Într-un articol din 1890 despre „Adevărul în arhitectură”, Mandrea formulează o poziție foarte clară privind unitatea gândirii constructive și condamnarea imitării materialelor, în esență: forma trebuie să decurgă din structură și material, iar „imitarea unui material prin altul” este condamnabilă.

Lucrări de arhitectură și restaurare

Clădiri publice și administrative

  • Foișorul de Foc (Muzeul Pompierilor), București, Bd. Ferdinand I nr. 33, construit în jurul anilor 1890–1892;
  • Garajul comunal, București, str. Berzei (menționat în materialul din Dicționarul lui Țelea).
  • Renovare și extindere la Spitalul Colțea, București (menționat în Dicționarul lui Țelea cu anul 1897).
  • Proiecte-tip de școli primare (1890), cu rol în modernizarea infrastructurii educaționale.
  • Piața Bibescu Vodă (astăzi zona Pieței Unirii), București – planuri / proiect urban.
  • Seminarul Central, București. (Bd. George Coșbuc 39-49, în prezent sediu al Academiei Tehnice Militare - n.r.)
  • Judecătoria de Ocol, București.

Reședințe și vile particulare

  • Locuința proprie, București, str. Spiru Haret nr. 6 (1887).
  • Casa Sigmund Prager, București, Calea Victoriei nr. 9 (1888), proiect atribuit lui George Mândrea.
  • Vila M. Th. Mandrea, București.

Lucrări religioase

  • Biserica Delea Veche (Sfânta Treime), București, construită 1894–1896, după planurile lui George Mandrea.
  • Biserica din cartierul Bucureștii Noi (menționată în materialul din dicționar, cu anul 1910; în practică, în online apare frecvent asocierea cu Biserica Basilescu).
  • Biserica din Sinaia / biserica de lângă Mănăstirea Sinaia (menționată în materialul atașat).

Lucrări în afara Bucureștiului și colaborări

  • Banca Prahova Veche, Ploiești (menționată în materialul din dicționar; adresă/identificare de clădire de completat).
  • Pasajul Cooperativă, Ploiești (menționat în materialul atașat; necesită localizare exactă și istoric).
  • Liceul Internat, Iași (menționat în materialul atașat).

Referințe

 


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index