Hotel Royal Palace

Hotelul Royal Palace

Amplasamentul și clădirile anterioare

Clădirea cunoscută astăzi sub numele de Hotel Royal Palace ocupă colțul dintre strada Ion Brezoianu nr. 24 și fosta stradă Sărindar, redenumită strada Constantin Mille, în cinstea ziaristului și directorului de presă Constantin Mille (1861-1927). Terenul pe care se ridică hotelul provine din comasarea a trei parcele: numerele 16 și 18 de pe strada Sărindar și numărul 12 de pe strada Ion Brezoianu, cu o suprafață totală de aproximativ 1.600 de metri pătrați. Parcela dinspre strada Ion Brezoianu a avut, înainte de comasare, o istorie proprie. În 1889, proprietar al terenului era D. Giani, iar în 1894 proprietatea a trecut la Ana Algiu Zalomit. Familia Zalomit a ridicat, pe latura dinspre strada Sărindar, o casă nouă, după planurile arhitectului J.E. Berthet. În această clădire a funcționat, pentru o vreme, redacția ziarului „Românulu”. Strada Sărindar, care a dat multă vreme numele zonei, își trăgea denumirea de la Mănăstirea Sărindar, cea de-a patruzecea ctitorie a domnitorului Matei Basarab, demolată în 1893, după ce fusese afectată de mai multe cutremure. În jurul ei s-a dezvoltat, la finele secolului al XIX-lea și în primele decenii ale secolului XX, un cartier asociat cu presa bucureșteană, unde își aveau sediile ziare precum „Adevărul” și „Dimineața”, alături de Cercul Militar Național, ridicat în 1912.

Construcția Hotelului Royal Palace (1922-1923)

Hotelul a fost construit în două etape. Prima etapă, realizată în anul 1922, a cuprins cele două parcele comasate de pe strada Sărindar (nr. 16 și 18); a doua etapă, din 1927-1928, a extins construcția pe parcela dinspre strada Ion Brezoianu. Beneficiarul lucrării a fost Societatea „Clădirea Românească”, cu sediul pe Bulevardul Domniței nr. 39, care a deținut și administrat imobilul, închiriind atât camerele hotelului, cât și prăvăliile și birourile de la parter. Hotelul Royal Palace a fost inaugurat la 1 septembrie 1923, cu 200 de "camere pentru călători". Conform anunțurilor publicitare din epocă, clădirea era dotată cu calorifer, apă caldă și rece la toate etajele — printr-o instalație proprie de hidrofoare —, băi la cameră și băi comune, lumină electrică, telefoane în camere și telefoane comune pe fiecare etaj, două ascensoare (unul pentru persoane, unul pentru bagaje și pentru transportul mâncării), ventilație și vacuum electrice. Toate planșeele și scările au fost realizate din beton armat, soluție prezentată la vremea respectivă drept garanție de siguranță împotriva incendiilor.

Proiectul primei etape a hotelului este atribuit arhitectului Ernest Doneaud (București, 1879 – București, 1959), diplomat al Școlii Naționale și Speciale de Arte Frumoase de la Paris și, din 1907, arhitect-șef al serviciului tehnic al Primăriei Capitalei. Hotel Royal Palace este citat, alături de Biserica Visarion, vila Zaharoff și vila Străjescu, printre lucrările din prima etapă a carierei sale, marcată de eclectismul de influență franceză. Cercetarea de arhivă a atribuit însă documentat realizarea acestei etape și arhitectului Constantin Ciogolea, al cărui dosar de arhivă pentru imobil s-a păstrat. O parte dintre sursele publice, preluând o informație din Lista Monumentelor Istorice, indică anul 1940 drept moment al unei „reproiectări” semnate de Ernest Doneaud. Fișa de lucrări a arhitectului, precum și cercetarea de arhivă recentă (Oana Marinache, 2024), plasează însă implicarea sa la această adresă înainte de 1923, ceea ce sugerează o posibilă confuzie de datare în sursa citată.

Extinderea din 1927-1928 și configurația arhitecturală

A doua etapă de construcție, din 1927-1928, a adus hotelul pe parcela dinspre strada Ion Brezoianu, unde se afla încă vechea casă Algiu-Zalomit, ridicată de arhitectul J.E. Berthet. Proiectul inițial prevedea doar supraetajarea acestei case cu încă două niveluri, pentru a fi înglobată în structura existentă, cu regim de înălțime parter și două etaje. Planurile au fost însă refăcute integral, pentru a aduce întreaga construcție pe noua aliniere a străzii, lucrare realizată de arhitectul Constantin Ciogolea. Vechea casă a fost, în cele din urmă, supraetajată cu patru niveluri suplimentare și înglobată în noul corp de clădire. Prin cele două etape de construcție, Hotelul Royal Palace a rezultat într-un ansamblu de factură eclectică, cu elemente Art Deco vizibile mai ales în tratarea fațadelor și a decorației de la nivelurile superioare, corespunzând vocabularului stilistic aflat în plină afirmare la București la finele anilor 1920. Pe frontispiciul clădirii se păstrează și astăzi monograma „HRP”, inițialele denumirii hotelului.

Constantin Ciogolea, autor documentat al extinderii din 1927-1928, este cunoscut și ca arhitect al Teatrului „Pastia” din Focșani, activitatea sa fiind documentată în cercetări dedicate arhitecturii provinciale și bucureștene interbelice. Un dicționar tipărit de personalități ale arhitecturii românești menționează, la anul 1916, o atribuire pentru acest amplasament arhitectului Daniel Renard, autor, între altele, al Cazinoului din Constanța. Atribuirea nu este confirmată de cercetarea de arhivă privind construcția hotelului, realizată documentat abia din 1922, și rămâne, la acest moment, neverificată de alte surse.

Bombardamentele din 1944, declinul și restaurarea contemporană

În aprilie 1944, cartierul din jurul străzilor Matei Millo și Sărindar a fost puternic afectat de bombardamentele aliate. Printre clădirile lovite de bombe incendiare și explozive s-au numărat sediul Agenției Rador, Teatrul din Sărindar, Tiparul Românesc și hotelul „Royal Palace”; incendiul s-a extins și la imobilele învecinate. Strada Brezoianu a fost bombardată pe tot traseul dintre Sărindar și hotelul „Opera”, iar efectele s-au resimțit până spre Piața „Valter Mărăcineanu”. În perioada postbelică, hotelul și-a pierdut funcțiunea inițială, iar starea clădirii s-a degradat treptat de-a lungul deceniilor următoare. În 2003, imobilul a fost preluat de grupul hotelier TH Hotels, care a anunțat un proiect de restaurare menit să redea clădirii circuitul hotelier, sub numele de „Palas”, ca cel mai mare „boutique hotel” din București, cu 150 de camere, restaurant și sală de conferințe. Lucrările, preconizate a se încheia spre finele lui 2007, au inclus doar sprijiniri provizorii la interior și exterior, spargeri de planșee și desființări parțiale de pereți, precum și desfacerea învelitorii și a tâmplăriei; șantierul a fost sistat în 2009, cu clădirea într-un stadiu neterminat, expusă intemperiilor.

Lucrările neterminate au accentuat degradarea imobilului: mansarda și învelitoarea au rămas descoperite, elementele din lemn s-au deteriorat, iar zidăria de cărămidă a fost afectată de umiditate, inclusiv prin infiltrații la subsol. Clădirea, aflată pe Lista Monumentelor Istorice a municipiului București, a rămas într-o stare de degradare avansată timp de peste un deceniu. Un nou proiect de consolidare, restaurare și conservare a fost demarat în anii următori, cu o echipă ce a inclus firma de inginerie structurală Popp & Asociații, biroul de arhitectură VMM Architects Associates și Credo Design; lucrările, documentate public începând din 2023, vizează o clădire cu o suprafață desfășurată de aproximativ 10.500 de metri pătrați, cu regim de înălțime subsol, parter și șase etaje, structurată în zidărie portantă de cărămidă, cu elemente izolate din beton armat. Potrivit informațiilor disponibile public, imobilul este asociat în prezent firmei Palas Hotel, în ale cărei acte figurează numele Tonya Halpern și Shai Shmuel; unele surse asociază proprietatea și cu o „familie Hoffman”, fără ca legătura dintre aceste nume să poată fi confirmată la acest moment din sursele disponibile.

Personaje

• Ernest Doneaud – (1879-1959). Arhitect francez născut la București, arhitect-șef al serviciului tehnic al Primăriei Capitalei din 1907; proiectul primei etape a Hotelului Royal Palace (1922-1923) îi este atribuit.
• Constantin Ciogolea – arhitect activ în perioada interbelică, autor documentat, pe bază de dosar de arhivă, al extinderii Hotelului Royal Palace din 1927-1928; a semnat și Teatrul „Pastia” din Focșani.
• J.E. Berthet – arhitect, autor al casei ridicate de familia Zalomit pe fosta parcelă dinspre strada Sărindar, înglobată ulterior în structura Hotelului Royal Palace.

*

Ion Brezoianu Nr.24 colț cu str. C. Mille: Propr. D. Giani (1889) / Propr. Ana Algiu Zalomit / 1894 familia Zalomit ridică noua casă din strada Sărindar, arh. J.E. Berthet / Hotel du Globe/Royal Palace: 1922-1923 arh. Ernest Doneaud (atribuire), arh. C. Ciogolea (dosar de arhivă); peste fosta casă Algiu-Zalomit de Berthet s-au suprapus 4 etaje pentru a fi înglobată și ea în noua clădire; teren 1600 m.p., construcție 1179 m.p. / Aici a fost și redacția ziarului "Românulu". / Aici se va extinde Hotel Royal Palace în 1927-1928, cer inițial suprapunerea a 2 etaje și transformarea clădirii P+2E, dar apoi refac totul pentru a se pune pe noua aliniere, arh. C. Ciogolea. (Oana Marinache, Arhitur – Strada Brezoianu și zona Grădinii Cișmigiului, Asociația și Editura Istoria Artei, 2024)

*

Hotelul Royal Palace (Hotel Palace) este construit pe un teren rezultat din comasarea a 3 parcele (nr. 16 și 18 din str. Sărindar și nr. 12 din str. Brezoianu), fiind realizat în două etape: Prima, în 1922 când se construiește hotelul pe cele două parcele comasate de pe str. Sărindar, iar a doua în 1927-1928 când se face extinderea pe parcela din str. Brezoianu. (arh. Marko PUDAR)

*

Situat pe strada Brezoianu colţ cu strada Constantin Mille, clădirea hotelului Royal Palace, în stil eclectic cu elemente Art Déco, este o intervenție arhitecturală radicală (în perioada interbelică) la o construcție din 1880-85, unde a funcţionat, după 1892, Şcoala Societăţii Arhitecţilor Români. Superba clădire a fost reproiectată de renumitul arhitect francez Ernest Doneaud (în 1940, după informațiile din Lista Monumentelor Istorice). Aceluiaşi arhitect i se datorează Cercul Militar Naţional (ridicat în 1912), Hotelul Lido, ca şi Palatul Camerei Deputaţilor de pe Dealul Mitropoliei.

Hotelul încă mai păstrează intactă pe frontispiciu, monograma HRP. Preluat În 2003 de grupul TH Hotels, cu câteva renovări de hoteluri la activ, proiectul de restaurare şi reintroducere în circuit hotelier era o certitudine. Lucrurile însă nu s-au întâmplat aşa. În 2006, terminarea lucrărilor era preconizată spre finele lui 2007, urmând ca Palas să devină cel mai mare « Boutique Hotel » din Bucureşti, cu 150 de camere, restaurantul şi sala de conferinţe, sistate în 2009. Anii au trecut, iar clădirea a rămas în suferinţă, decrepitudinea în care era deja s-a accentuat. (Facebook – oct. 2015). / Între timp, față de acest comentariu, hotelul a fost renovat de Familia Hoffman, care îl deține în prezent (ian. 2024). În acte apar Tonya Halpern și Shai Shmuel, cetățeni israelieni, prin firma Palas Hotel. Nu știm încă legătura dintre aceștia și Familia Hoffman... (n.r. 2023)

Referințe

• Constantin Ciogolea - arhitectul Teatrului Pastia. Contribuții documentare (Cronica Vrancei, V, 2006, nr. 24, Mihai Sorin Rădulescu)
• Dicționar, Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014] (volum tipărit) - mențiune "arh. Daniel Renard, 1916"
• Oana Marinache, Arhitur – Strada Brezoianu și zona Grădinii Cișmigiului, Asociația și Editura Istoria Artei, 2024
• Oana Marinache, Ernest Doneaud, visul liniei, Editura Istoria Artei, 2015
• Mihai Sorin Rădulescu, Constantin Ciogolea – arhitectul Teatrului Pastia. Contribuții documentare, Cronica Vrancei, V, 2006, nr. 24
• „EDIŢIE SPECIALĂ!” PE SĂRINDAR
• Hotel Palace – Str. Constantin Mille nr. 18 (restaurare Credo design)
• Constantin Ciogolea (Arhiva de Arhitectură)
• Arhitectul Ernest Doneaud (Arhiva de Arhitectură)
• Ernest Doneaud (comentariu critic META) - mențiune atribuire Hotel Royal Palace
• ARHITECTUL ERNEST DONEAUD: TURURI GHIDATE ȘI BROȘURA DE ARHITECTURĂ
• Bucurestiul arhitectului Ernest Doneaud
• Case căzute 9 – Str. Constantin Mille 18 (Hotel Palas)
• Hotel Palace – Str. Constantin Mille nr. 18
• A început (sau continuă?) renovarea Hotelului Palace

August 2023: