Blocul din Bd. Dacia 28, din spate, în Parcul Piața Romană, e legat de Blocul AGIR, în fața lui, cu fața și intrarea spre marele bulevard, cu adresa Bd. Dacia 26. Blocul acesta trebuia să fie un corp, parte integrantă din Blocul AGIR. Aceasta a fost cerința AGIR și așa a fost proiectat inițial de arhitectul Richard Bordenache, în 1936. Însă probleme de natură financiară, legate de starea de război și cine știe din ce alte motive, construcția corpului din spate a întârziat foarte mult, și până la urmă s-a separat cu totul de Blocul AGIR și de proiectul inițial, fiind ulterior cumpărat în faza de construcție de către Dominica Ioanoviciu și terminat după anul 1941. O descriere detaliată a proiectului și a construcțiilor a fost făcută O descriere detaliată în studiul istoric efectuat de Arh. Petre Mortu care a avut ca obiectiv propunerea de includere a Blocului AGIR în Lista Monumentelor Istorice (L.M.I.).
Proprietarul terenului era un oarecare Constantin Bălan, iar dintr-un act de vânzare-cumpărare întocmit în 1898 aflăm că imobilul a fost înstrăinat doctorului Alexandru Obregia, unul dintre întemeietorii psihiatriei românești. Acesta îi va stăpâni până în 1936, când „Asociația Inginerilor din România” în parteneriat cu compania „Inginer Giovanni Vignali & Co” achiziționează terenul de la doctor. Chiar înainte de vânzarea terenului, doctorul Obregia, în calitate de proprietar, depune o cerere privind eliberarea autorizației de construire în vederea realizării a „Două corpuri de clădire cu subsol, parter, 6 etaje și mansardă”. Realizarea proiectului a fost încredințată arhitectului Richard Bordenache, personalitate marcantă a arhitecturii și învățământului românesc. În cerere se menționează că se va construi un volum pe aliniament și cel de-al doilea retras spre spatele curții. Referatul întocmit de funcționarul Serviciului Arhitecturii din cadrul Primăriei precizează retragerea corpului principal de la aliniament cu 5 m, dispoziție prevăzută de Planul de Sistematizare al Bucureștiului adoptat în 1935. În schița întocmită pe verso-ul referatului sunt schițate parcelele vecine, clădirile existente la acea dată pe teren și volumele care urmau să se construiască. Între cele două corpuri propuse se preciza realizarea unei distanțe de 10 m.
Privit din Bd. Dacia, volumul blocului AGIR se înscrie în liniile directoare ale regulamentelor de urbanism aplicabile bulevardelor în perioada interbelică – volum compact cu retrageri ale ultimelor niveluri. Din punct de vedere arhitectural, se remarcă utilizarea unor principii proprii modernismului promovat de arhitectura italiană a perioadei interbelice. Fațada principală a clădirii AGIR este individualizată de un portic generos, subliniat de o copertină, iar la nivelul următoarelor două etaje de un caroiaj realizat din elemente verticale și orizontale, zonă care corespunde spațiului principal al clădirii, cel al sălii de spectacole. Partea de fațadă care corespunde apartamentelor de locuit este subliniată de orizontale puternice ale ferestrelor în bandă. Față de proiectul inițial, intervențiile ultimilor ani au anulat intențiile arhitectului de a configura o zonă cu umbre puternice în partea centrală a fațadei, dată de prezența unor logii adânci. Structura clădirii este realizată din cadre de beton armat, iar pereții de închidere sunt din cărămidă. În compoziția fațadei principale, elementele verticale ale structurii sunt bine evidențiate.
Se pare că dificultăți de ordin financiar sau de altă natură au dus la prelungirea perioadei de construcție, așa încât, pe 25 noiembrie 1938, societatea inginerului Giovanni Vignali cerea prelungirea autorizației de construire eliberate în 1936 pentru a putea termina cel de-al doilea volum situat în spatele parcelei. Nici în perioada următoare lucrările pentru al doilea corp nu se finalizează, așa încât, în martie 1941, lucrările la corpul secund erau încă în desfășurare. Ca urmare, la fața locului se deplasează o comisie specială, formată, printre alții, din arhitecții Ghika Budești, I. Berindey și I. Davidescu, care, în referatul întocmit, notează că, până la momentul respectiv, se executase clădirea din față, iar pentru cea de-a doua construcție de pe parcelă fusese realizat scheletul de beton al subsolului, parterului și etajului I.
În august, același an, Dominica Ioanoviciu devenise proprietara a construcției aflate în șantier și cerea trecerea pe numele ei a autorizației de construire. Schimbarea proprietarului conturează o separare fermă a celor două clădiri, în momentul de față fiecare având un număr poștal propriu: b-dul Dacia nr. 26, atribuit corpului din față, și b-dul Dacia nr. 28 pentru volumul al doilea. (Petru Mortu - Studiu istorico-arhitectural I B-dul Dacia nr. 26, sector 1,București)
*
Notă: În listele AMCCRS apare mențiunea: „Bulevardul DACIA (colt cu Strada MIHAI EMINESCU) 28 (fost nr. 8), Sector 1, an 1921, S+P+6E, evaluat 1998 de Rodica VASILESCU - Clasa 2 de risc seismic RSII”, deci an de construcție 1921 – ceea ce este, foarte probabil, greșit (n.r.)
Referințe:
- Blocul AGIR, Bd Dacia 26 - studiu istoric
- Arhitect Richard Bordenache (Arhiva de Arhitectură)
- Profesorul Richard Bordenache in Arhitectura, 1983-85, pag 66-67
- Richard Bordenache (Wikipedia)
- Richard Bordenache (Modernism Ascuns)
2024:
