O descriere detaliată a Blocului AGIR (Asociația Generală a Inginerilor din România) se găsește în studiul istoric efectuat de Arh. Petre Mortu, din care prezentăm extrase: Scopul cercetării este de a fundamenta, din punct de vedere istoric, arhitectural, urbanistic și memorial, valorile imobilului din B-dul Dacia nr. 26 (Blocul AGIR) în vederea clasării în Lista Monumentelor Istorice (L.M.I.). Întocmirea studiului a avut ca surse informații conținute de documente cartografice (ghiduri ale orașului, planuri topografice), acte de arhivă aflate în fondurile Arhivelor Naționale și cele ale Primăriei Municipiului București, precum și diverse publicații care au abordat subiectul perioadei interbelice, cu referire la contextul cultural, istoric și arhitectural. Documentele de arhivă au fost extrase din fondurile Arhivelor Naționale și cele ale Primăriei Municipiului București.
Proprietarul terenului era un oarecare Constantin Bălan, iar dintr-un act de vânzare-cumpărare întocmit în 1898 aflăm că imobilul a fost înstrăinat doctorului Alexandru Obregia, unul dintre întemeietorii psihiatriei românești. Acesta îi va stăpâni până în 1936, când „Asociația Inginerilor din România” în parteneriat cu compania „Inginer Giovanni Vignali & Co” achiziționează terenul de la doctor. Chiar înainte de vânzarea terenului, doctorul Obregia, în calitate de proprietar, depune o cerere privind eliberarea autorizației de construire în vederea realizării a „Două corpuri de clădire cu subsol, parter, 6 etaje și mansardă”. Realizarea proiectului a fost încredințată arhitectului Richard Bordenache, personalitate marcantă a arhitecturii și învățământului românesc. În cerere se menționează că se va construi un volum pe aliniament și cel de-al doilea retras spre spatele curții. Referatul întocmit de funcționarul Serviciului Arhitecturii din cadrul Primăriei precizează retragerea corpului principal de la aliniament cu 5 m, dispoziție prevăzută de Planul de Sistematizare al Bucureștiului adoptat în 1935. În schița întocmită pe verso-ul referatului sunt schițate parcelele vecine, clădirile existente la acea dată pe teren și volumele care urmau să se construiască. Între cele două corpuri propuse se preciza realizarea unei distanțe de 10 m.
Privit din Bd. Dacia, volumul blocului AGIR se înscrie în liniile directoare ale regulamentelor de urbanism aplicabile bulevardelor în perioada interbelică – volum compact cu retrageri ale ultimelor niveluri. Din punct de vedere arhitectural, se remarcă utilizarea unor principii proprii modernismului promovat de arhitectura italiană a perioadei interbelice. Fațada principală a clădirii AGIR este individualizată de un portic generos, subliniat de o copertină, iar la nivelul următoarelor două etaje de un caroiaj realizat din elemente verticale și orizontale, zonă care corespunde spațiului principal al clădirii, cel al sălii de spectacole. Partea de fațadă care corespunde apartamentelor de locuit este subliniată de orizontale puternice ale ferestrelor în bandă. Față de proiectul inițial, intervențiile ultimilor ani au anulat intențiile arhitectului de a configura o zonă cu umbre puternice în partea centrală a fațadei, dată de prezența unor logii adânci. Structura clădirii este realizată din cadre de beton armat, iar pereții de închidere sunt din cărămidă. În compoziția fațadei principale, elementele verticale ale structurii sunt bine evidențiate.
La parter sunt dispuse spațiile comerciale și circulațiile verticale, respectând regulile simetriei. Accesul la nivelurile superioare ale spațiilor deținute de AGIR se face prin partea stângă, pe o scară în două rampe. Primul nivel este dominat de sala de festivități, dezvoltată pe două niveluri, și de bibliotecă. Sala a fost gândită împreună cu un foaier generos, bar și anexe, toate spațiile fiind dispuse spre stradă. Spre curte, între cele două circulații verticale, a fost poziționată biblioteca, aceasta având legături și cu sala de festivități. Față de proiectul inițial, se constată modificări ale sălii principale și ale foaierului, în sensul dispariției celui din urmă și mărirea capacității spațiului principal. La ultimul nivel deținut de Asociație se află trei birouri (unul rezervat directorului) și o sală de consiliu cu o suprafață aproximativă de 40 mp.
Pentru apartamentele vândute de societatea „Inginer Giovanni Vignali & Co”, aflate la nivelurile 3, 4, 5 și 6 (ultimul retras), accesul se face prin partea dreaptă a construcției, pe o scară în trei rampe, soluție adoptată pentru a putea introduce un lift absolut necesar în această formulă. Fiecare etaj conține 2 apartamente și o garsonieră. Apartamentele sunt prevăzute cu două intrări: una principală, având legături prin intermediul unui vestibul cu camera de zi și sufrageria, și cea secundară, de unde sunt accesibile bucătăriile, grupurile sanitare și alte camere de serviciu. Garsoniera (aproximativ 26 mp) este amplasată median, separând într-un fel cele două apartamente. (Petru Mortu - studiu istorico-arhitectural I B-dul Dacia nr. 26, sector 1,București)
Referințe:
2022:
2018:
Notă: Blocul din Bd. Dacia 28 (Blocul Dominica Ioanoviciu), din spate, în Parcul Piața Romană, e legat de Blocul AGIR, în fața lui, cu fața și intrarea spre marele bulevard, cu adresa Bd. Dacia 26. Blocul acesta trebuia să fie un corp, parte integrantă din Blocul AGIR. Aceasta a fost cerința AGIR și așa a fost proiectat inițial de arhitectul Richard Bordenache, în 1936. Însă probleme de natură financiară, legate de starea de război și cine știe din ce alte motive, construcția corpului din spate a întârziat foarte mult, și până la urmă s-a separat cu totul de Blocul AGIR și de proiectul inițial, fiind ulterior cumpărat în faza de construcție de către Dominica Ioanoviciu și terminat după anul 1941. O descriere detaliată a proiectului și a construcțiilor a fost făcută O descriere detaliată în studiul istoric efectuat de Arh. Petre Mortu care a avut ca obiectiv propunerea de includere a Blocului AGIR în Lista Monumentelor Istorice (L.M.I.).
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.