Casa Macca / Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” (Strada Henri Coandă (fostă strada Clemenței) nr. 11 / 13-3, Sector 1, București
Casa Macca este una dintre cele mai spectaculoase reședințe istorice din București, un exemplu de arhitectură eclectică de sfârșit de secol XIX, cu detalii academiste și accente Art Nouveau. Construită în 1891 pentru colonelul Petre Macca, erou al Războiului de Independență, și pentru soția sa, Elena Macca, vila reprezintă una dintre cele mai bine păstrate locuințe boierești din epocă, păstrând aproape integral structura și ornamentația originală.
Colonelul Petre Macca (1840–1896) a fost ofițer superior în Armata Română, participant la Războiul de Independență (1877–1878), decorat pentru faptele sale de arme. În anii de după război, Macca a devenit o figură respectată a înaltei societăți bucureștene, iar familia sa, fără copii, a decis să-și investească averea într-o reședință de prestigiu.
Casa a fost construită după 1890, iar potrivit documentelor și caracteristicilor arhitecturale, proiectul aparține arhitectului elvețian John (Jean) Élisée Berthet, stabilit în România, autor al mai multor vile și palate ale elitei din București. Construcția se înscrie în stilul academist-eclectic francez, caracterizat prin echilibru compozițional, bogăție ornamentală și rafinament decorativ. Proiectată de arhitectul elvețian John-Elisee Berthet, casa a fost executată de antreprenorul italian Iosif (Josef) Piantini, fapt documentat și prin acte de familie – contracte și chitanțe. În anul 1898, Piantini a realizat și dependințele proprietății: grajduri, șoproane și alte anexe.
După moartea colonelului, în 1896, soția sa, Elena Macca (născută Negri), a rămas singura proprietară. În jurul anului 1911–1912, doamna Macca, ajunsă la vârsta de 70 de ani, i-a cerut nepotului său, arhitectul Ion D. Berindey, să realizeze lucrări de modernizare. Acesta a adăugat un lift electric (dispărut ulterior), a îmbunătățit sistemul de încălzire și ventilare, și a modificat discret interioarele pentru a le adapta confortului modern. După moartea Elenei Macca, în 1912, conform testamentului, întreaga proprietate – casa și bunurile – au fost donate Statului român, prin Casa Școalelor, gest rar și remarcabil pentru epocă. Astfel, imobilul a rămas permanent în proprietatea statului, nefiind niciodată retrocedat sau vândut.
Funcțiuni culturale și științifice
În 1932, prin hotărârea lui Nicolae Iorga, aflat atunci în funcția de prim-ministru, Casa Macca a fost destinată Muzeului Național de Antichități – predecesorul actualului Institut de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române. Din acel moment, clădirea a devenit sediul principal al instituției și depozitul colecțiilor arheologice naționale. În ciuda lipsei restaurărilor majore, casa a rezistat timp de peste un secol, păstrând nealterate structura, detaliile și decorațiile originale. De-a lungul deceniilor, Casa Macca a fost un loc de referință pentru istoria arheologiei românești, adăpostind birouri, biblioteci și colecții unice, între care se numără fragmente din tezaure geto-dacice, antichități greco-romane și documente de patrimoniu.
Arhitectură și stil
Casa Macca este o bijuterie a arhitecturii academiste bucureștene, o sinteză între neoclasic, baroc și eclectism, cu inserții de Art Nouveau în detaliile de feronerie și ornamentație. Fațada principală, orientată către strada Henri Coandă, este bogat decorată, compusă simetric și structurată pe patru niveluri: subsol, parter, etaj și pod mansardat. Decorația exterioară include o abundență de motive sculpturale: frontoane baroce deasupra ferestrelor, mascaroni, îngerași, ghirlande, cochilii și capete de lei, parapete traforate, elemente heraldice și florale, feronerie de artă în stil Art Nouveau, mai ales la balcoane și la ancadramentele ferestrelor.
Volumetria este echilibrată, cu accente verticale bine ritmate și registre orizontale marcate prin cornișe proeminente. Ornamentația sculpturală este bogată, dar armonios integrată în ansamblu, fără a perturba sobrietatea academistă a compoziției generale. Interiorul este organizat în jurul unui hol central generos, cu scară monumentală, vitralii colorate, stucaturi aurite și plafoane pictate. Materialele folosite – lemn, marmură, bronz, piatră artificială – confirmă rangul social al proprietarilor și rafinamentul estetic al arhitectului.
Situație actuală și restaurare
Casa Macca se află, de peste un secol, în proprietatea Statului Român, funcționând ca sediu al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din cadrul Academiei Române. În prezent, clădirea este într-o stare structurală relativ stabilă, dar necesită consolidare și restaurare completă. În 2023–2025, au fost inițiate proiecte de reabilitare finanțate prin fonduri publice, având ca obiectiv restaurarea integrală a fațadelor, refacerea decorațiilor originale și consolidarea structurală. Casa Macca este apreciată de specialiști pentru faptul că, spre deosebire de alte vile bucureștene ale epocii, nu a suferit alterări majore și păstrează autenticitatea materială și spațială a unei reședințe boierești de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Prin amplasamentul său în apropierea Căii Victoriei și a străzii generalului Henri Coandă, Casa Macca face parte din nucleul istoric al reședințelor aristocratice care definesc centrul Bucureștiului. Clădirea este un monument istoric de clasa A, cu valoare arhitecturală, artistică și memorială excepțională. Ea ilustrează perfect gustul și rafinamentul elitei românești de la 1900, dar și viziunea arhitecților francezi și elvețieni formați la École des Beaux-Arts, care au transformat Bucureștiul într-un veritabil „Micul Paris”.
Fișă tehnică
*
Una dintre cele mai spectaculoase vile din București își va reprimi strălucirea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, atunci când a fost construită. A aparținut Colonelului Petre Macca, erou al Războiului de Independență, și soției sale, Elena Macca. Soții Macca nu au avut niciodată copii, așa că și-au donat întreaga avere Statului român. Așa, pur și simplu. Reședința Colonelului Petre Macca se află de mai bine de o sută de ani în proprietatea Statului român și tot de atâția ani n-a fost niciodată restaurată sau consolidată.
Din punct de vedere arhitectural, Casa Macca este o bijuterie a arhitecturii academiste, în sensul în care, de la nivelul conceperii, al volumului exterior, la nivelul configurației spațiilor exterioare, și până la elementele de detaliu sau componentelor artistice, toate sunt extrem de bine studiate. Marele plus pe care-l are în momentul de față casa este că nu a trecut prin restaurări semnificative. Într-un fel sau altul, se păstrează imaginea unei locuințe boierești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, autenticitatea spațiului, a decorului, a volumului fiind una crescută.
După toate probabilitățile, proiectul reședinței Macca îi aparține arhitectului de origine elvețiană John E. Berthet și datează din anul 1891. Arhitectul Ion D. Beryndei, nepotul Elenei Macca, este cel care aduce îmbunătățiri imobilului între anii 1911-1912. Pentru că doamna Macca avea în jur de 70 de ani, Berindey este preocupat de confort și introduce liftul (astăzi dispărut), aducând totodată modificări sistemului de încălzire și de ventilare. (Antoaneta Dohotariu)
Referințe:
2021:
2009:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.