Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Alexandru Savulescu (ϯ)
(n. 1847 - d. 1902)


Specializare: proiectare |
Stiluri dominante: clădiri de cult, neoclasic

Biserica Amzei
creștin-ortodoxe, 1901, clădiri de cult, monument clasa B
Biserica Sfântul Silvestru (intervenții ulterioare)
creștin-ortodoxe, 1-2 niveluri, 1907, clădiri de cult, monument clasa B
Casa Bancherului Ioan Pascu
case/vile, 1-2 niveluri, 1881, eclectic
Casa II Alexandru Săvulescu
case/vile, 2-5 niveluri, 4 apartamente, 1892, neoromânesc, monument clasa B
Casa Inginer Anghel Saligny
case/vile, 1-2 niveluri, 1898, art deco
Alexandru Savulescu (arhitect)

Arhitectul Alexandru Săvulescu

Alexandru Săvulescu (1847–1902) a fost arhitect român, format în tradiția academismului francez, activ în principal în ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Este asociat cu proiecte publice majore din București și din țară, cu proiectarea de clădiri școlare pentru stat și cu implicare în organizarea profesiei de arhitect în România. S-a născut în 1847, la Cerneți, județul Mehedinți, România. A decedat în 1902, la București. În surse publice apar și alte date pentru anul morții (1901 sau 1904). Căsătorit la București, la 7 ianuarie 1882, cu Alexandrina Zădăriceanu. A studiat inițial la București, apoi la Paris, la Școala de Arte Frumoase (École des Beaux-Arts), unde a obținut diploma în 1874. Formarea de tip Beaux-Arts a influențat atât abordarea compozițională, cât și modul de rezolvare a programelor publice, cu accent pe funcțiune, reprezentativitate și disciplină a fațadei.

Carieră și roluri instituționale

În plan instituțional și profesional, Săvulescu este o figură de primă generație în consolidarea arhitecturii ca profesie modernă în România. În 1891 a fost implicat în fondarea Societății Arhitecților Români. În 1892 a fost unul dintre fondatorii Școlii Superioare de Arhitectură din București. Între 1895 și 1902 a fost președintele Societății Arhitecților Români.

În 1879 a participat la concursul pentru Camera Deputaților din București, obținând Premiul II, în condițiile în care Premiul I nu a fost acordat, fapt care i-a adus vizibilitate profesională și confirmare într-un moment în care profesia se afirma încă timid. În 1898 a fost solicitat de inginerul Anghel Saligny să proiecteze locuința acestuia din strada Occidentului nr. 10, București, considerată printre primele realizări locale care folosesc beton armat. Această comandă este relevantă pentru poziționarea lui Săvulescu într-un mediu de vârf al inovației tehnice, la intersecția dintre arhitectură și inginerie.

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

În literatura de specialitate, Alexandru Săvulescu este descris ca reprezentant timpuriu al modernității arhitecturii românești, în linia eclectismului de școală franceză. Practica lui combină registre academice (compoziții monumentale, ritmuri clasice, ordonanțe de fațadă) cu un vocabular eclectic în care pot apărea accente Art Nouveau și motive locale prelucrate. În cazul unor lucrări, este asociat și cu direcții de început ale stilului național/neoromânesc, mai ales prin integrarea motivelor și a unei anumite plasticități a detaliului.

Pentru clădirile publice, demersul său urmărește, în general, echilibrul între reprezentativitate și funcționalitate, iar pentru locuințe se observă interesul pentru imaginea urbană și pentru calitatea execuției, inclusiv în zone centrale emergente ale Bucureștiului de final de secol XIX. Săvulescu a fost implicat și în intervenții asupra patrimoniului, fiind asociat cu restaurarea Bisericii Banu din Buzău. În contextul epocii, astfel de intervenții sunt importante pentru că indică preocupări timpurii pentru conservare, înaintea cristalizării doctrinelor și instituțiilor de protecție a monumentelor.

Lucrări și proiecte

Notă: anii sunt cei utilizați cel mai frecvent în descrieri publice; pentru unele lucrări există variații de datare în funcție de sursă.

Clădiri publice și administrative

  • Palatul Poștelor din București, Calea Victoriei, clădire publică majoră, realizată la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, sediu istoric al Poștei și Telegrafului, astăzi Muzeul Național de Istorie a României. Este considerată lucrarea sa cea mai cunoscută, cu un program complex, rezolvat în registru academic-eclectic.
  • Palatul Comunal din Buzău, actuala Primărie a municipiului Buzău, proiect reprezentativ pentru arhitectura publică provincială de sfârșit de secol XIX, cu execuție continuată și finalizată în primii ani ai secolului XX.
  • Prefectura județului Argeș din Pitești, azi Muzeul Județean de Istorie Naturală, Pitești, lucrare datată 1898–1899 în repertorii.
  • Palatul comunal din Târgu Jiu, azi Prefectura județului Gorj, unde este menționat ca diriginte al lucrărilor finale (1901).
  • Proiecte de spitale pentru Turnu Măgurele și Alexandria, menționate ca planuri realizate în cadrul activității sale profesionale.
  • Școala Normală de institutoare din Craiova (1894).
  • Spitalul de boli nervoase din Craiova (menționat în listările biografice).
  • Rețea de gimnazii și licee proiectate pentru stat, între care sunt menționate gimnaziile din Bacău (1891), Piatra Neamț (1892), Fălticeni (1892), Caracal (1891), Dorohoi (1893) și liceele din Galați (1890), Turnu Severin (1892), Brăila (1885), Botoșani (1884), Bârlad (1883). Aceste proiecte sunt importante pentru că indică rolul său în standardizarea arhitecturii școlare și în consolidarea infrastructurii educaționale moderne.

Lucrări religioase

  • Biserica Amzei, București, str. Biserica Amzei nr. 12, edificată între 1898 și 1901, proiectată de Săvulescu într-un registru eclectic cu influențe academice și accente de început ale stilului național.
  • Intervenții la Biserica Banu din Buzău, asociate cu o restaurare, într-un moment de început al practicii locale de intervenție pe monumente.
  • Refacerea Bisericii Sf. Silvestru din București este menționată în repertorii ca proiect inițiat de Săvulescu, cu coordonare de șantier realizată ulterior de alt arhitect.

Reședințe și vile particulare

  • Casa Lascăr Catargiu din București, realizată în 1883, în zona Biserica Amzei, proiect de locuință urbană pentru o personalitate politică majoră a epocii. Menționată și drept Casa I Alexandru Săvulescu, asociată în repertorii cu locuința sa, menționată pe str. Biserica Amzei (în unele fișe apare nr. 30).
  • Casa II Alexandru Săvulescu, pe str. Biserica Amzei nr. 22, locuință urbană asociată direct cu arhitectul, identificată și ca monument istoric (clasa B). Casa II Alexandru Săvulescu este descrisă în unele fișe ca locuință cu mai multe apartamente (4), iar în repertoriile de specialitate este tratată ca exemplu de locuire urbană modernizată de final de secol XIX. 
  • Casa bancherului Ioan Pascu (1881), menționată în contextul lucrărilor sale de locuire urbană, într-un registru eclectic. Astăzi Palatul Noblesse, București.
  • Casa Anghel Saligny, str. Occidentului nr. 10, București, proiect de locuință notabil (1898) și prin asocierea cu tehnica betonului armat, într-o fază timpurie de adopție locală. Arhitectul Alexandru Săvulescu a fost solicitat de ing. Anghel Saligny în 1898 să-i proiecteze locuința din str. Occidentului nr. 10, fiind printre primele realizate în beton armat.

Lucrări în afara Bucureștiului și colaborări: Primăria Buzău, rețeaua de licee și gimnazii din mai multe orașe, proiecte de spitale în Turnu Măgurele și Alexandria, lucrări administrative la Pitești și Târgu Jiu reprezintă o componentă consistentă a activității sale în teritoriu. Pentru o parte dintre aceste lucrări, el apare fie ca autor de proiect, fie în roluri de coordonare/dirigenție în faze finale.



Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index