Arhitectul Marcel Maller
Marcel Maller s-a născut la 12 februarie 1896 la Galați, într-o familie evreiască, și a devenit cetățean român în 1919. A participat ca militar în Primul Război Mondial (1916–1918), în Batalionul 13 Pionieri, experiență care apare menționată explicit în fișa sa profesională. Formarea sa profesională este legată de Academia / Școala Superioară de Arhitectură din București, pe care o absolvă în 1921, fiind parte din generația de elevi a profesorului Petre Antonescu. În ceea ce privește data morții, sursele sunt divergente: unele indică anul 1962, altele susțin că a trăit până în 1978, după o perioadă petrecută în Franța. Din acest motiv, biografia lui rămâne, în finalul ei, parțial neclară din punct de vedere documentar.
Critica de specialitate îl așază pe Marcel Maller în rândul arhitecților care au „filtrat” modernismul internațional pentru a-l adapta la București, punând accent pe confortul locuirii urbane și pe integrarea volumelor moderne în țesutul existent. El este menționat în literatura internațională de arhitectură a anilor ’30, fiind inclus, de exemplu, în selecții privind arhitectura nouă din lume, și reapare în cercetările recente dedicate modernismului bucureștean și pionierilor evrei ai arhitecturii moderne din România. În pofida acestei contribuții consistente, Maller rămâne relativ puțin cunoscut în afara cercurilor de specialitate, în parte din cauza discreției sale și a faptului că nu a lăsat o operă teoretică extinsă, ci în primul rând o serie de clădiri care structurează încă fronturile unor bulevarde centrale.
Formare și începuturi profesionale
După absolvirea Școlii de Arhitectură din București în 1921, Maller lucrează în anturajul lui Petre Antonescu, unul dintre marii profesori și modelatori ai generației sale. În 1923 apare menționat în Tabloul Arhitecților, cu domiciliul profesional pe Calea Dudești nr. 41. În anii ’20 își fixează biroul într-un spațiu central – Bulevardul Domniței nr. 30 bis și Strada Lipscani nr. 110 – și se înscrie oficial în Corpul Arhitecților, cererea fiind depusă în ianuarie și aprobată în mai 1933 (legitimația nr. 281/1933). Depune jurământul profesional în 1938 și reînnoiește jurământul în 1940. Face parte dintre arhitecții care susțin relansarea revistei „Arhitectura” în perioada interbelică, figurând printre membrii fondatori ai noii serii editoriale. În același timp, este implicat în activitatea Societății Arhitecților Români, ceea ce îl plasează în nucleul profesional al breslei.
Carieră interbelică la București
Activitatea lui Marcel Maller se concentrează aproape integral la București, într-o perioadă de peste 35 de ani. Studiile istorice estimează că până în 1949 proiectase în Capitală aproximativ 70 de clădiri: imobile de raport, blocuri de locuințe, clădiri comerciale, spitale și lucrări industriale. În anii ’30, Maller devine unul dintre principalii autori ai fronturilor moderniste de pe marile bulevarde – Magheru, Carol, Dacia, Calea Moșilor, Calea Griviței, precum și pe o serie de străzi centrale (C. A. Rosetti, Maria Rosetti, Armenească, Christian Tell, Vasile Lascăr). Imobilele sale sunt, de regulă, blocuri de colț, cu parter comercial și 4–8 niveluri de locuire, multe dintre ele devenind repere urbane. După 1940 și mai ales după 1948, activitatea sa se reorientează către proiecte pentru instituții și întreprinderi de stat, inclusiv prin cadrul IPCT, unde contribuie la laboratorul hidroenergetic din Șoseaua Grozăvești și la atelierul S.T.U.C. din Șoseaua Olteniței, precum și la proiecte de locuințe pentru funcționarii Societății Reșița.
Profil arhitectural și stilistic
Marcel Maller este unul dintre principalii arhitecți moderniști ai Bucureștiului interbelic, fiind adesea asociat cu grupul de „pionieri evrei ai arhitecturii moderne” alături de Marcel Iancu, Rudolf Fränkel, Jean Monda și alții. Lucrările sale traduc în mod consecvent principiile modernismului în condițiile locale: volumetrii simple, dominate de paralelipipede și colțuri rotunjite; fațade netede, cu goluri orizontale continue și balcoane în trepte; rezolvarea colțurilor de parcelă prin curbe ample și registre vitrate; accent pe confortul interior: compartimentări moderne, băi și bucătării bine ventilate, circulații clare și servicii moderne pentru epocă.
În zona stilistică, Maller oscilează între un modernism pur, cu influențe Bauhaus, și un Art Deco epurat, în care apare uneori un registru decorativ discret (parapete geometrizate, aticuri ritmate, jocuri de relief ale tencuielii). Blocurile Maria Vântu, Casa Modernă și Casa Karmitz sunt adesea citate ca exemple reprezentative ale acestei sinteze între modernism și Art Deco. Ca teoretician, Maller este foarte discret; singurul text cunoscut este manuscrisul „Goethe și arhitectura”, datat ianuarie 1956, păstrat în arhiva de specialitate.
Lucrări principale
Imobile de raport și blocuri de locuințe în București
- Blocul cu cinematograful Scala (Palatul Scala) – Bulevardul Magheru nr. 2–4; cca 1937; bloc de colț cu funcțiune mixtă (cinematograf, spații comerciale și locuințe), modernism interbelic cu accente Art Deco; realizat în colaborare cu arhitectul Rudolf Fränkel.
- Blocul Popp & Bunescu (Magazinul „București”) – zona Piața Sf. Gheorghe / Str. Bărăției nr. 2 și frontul Lipscani; 1929–1931; imobil de raport cu parter comercial, unul dintre primele mari „magazine universale” modernizate din București, în registru Art Deco.
- Blocul Maria Vântu – Str. C. A. Rosetti nr. 24 / Str. Vasile Conta nr. 22; 1935; bloc de colț de 6–7 niveluri, Art Deco cu volum curbat pe colț, cu gol vertical vitrat pe casa scării; fațadele sunt marcate de benzi continue de ferestre și parapete orizontale.
- Blocul Casa Modernă (Societatea Casa Modernă) – Str. C. A. Rosetti nr. 27 / Str. Dionisie Lupu; 1933; bloc de locuințe cu spații comerciale la parter, volum modernist cu colț rotunjit și fațade decroșate, considerat una dintre piesele‐cheie ale modernismului interbelic din centru.
- Blocul ing. Teofil Revici – Str. Jean Louis Calderon nr. 59; cca 1934; bloc de locuințe (4–5 niveluri), modernism interbelic; fațadă simplă, cu registre orizontale
- Blocul Alexandru Maller – Str. Caimatei nr. 18; 1934; imobil de 4–5 niveluri, modernism interbelic; volum de colț cu fațadă curbată și balcoane continue
- Blocul Haimsohn – Bd. Schitu Măgureanu nr. 17; 1938; bloc de 5–6 niveluri, Art Deco cu influențe moderniste; colț marcat de o pană vitrată și de balcoane în trepte; imobilul marchează frontul de pe latura de vest a Cişmigiului.
- Blocul Gustav Levinski – Str. Mântuleasa nr. 3 (și un al doilea imobil pe Calea Moșilor nr. 130); 1933–1935; două imobile de raport în registru modernist, cu fațade liniștite, goluri orizontale și parter comercial.
- Blocul Isidor Goldstein – Str. Armenească nr. 16; cca 1934; imobil de 4–5 etaje, modernism interbelic, cu colț ușor rotunjit și ferestre orizontale; apare recurent în iconografia modernismului bucureștean.
- Blocul I. Klepper – Str. Armenească nr. 28–28A / Str. Semilunei nr. 8; cca 1934–1935; două corpuri legate, Art Deco, cu fațade diferențiate, colț tratat plastic prin retrageri și balcoane continue.
- Imobilul din Str. Maria Rosetti nr. 8–8 bis – bloc modernist de colț, cu registre orizontale de logii; datat în jurul anului 1935. imobil de 6–8 niveluri, modernist, cu fațadă compusă din benzi orizontale de ferestre și balcoane.
- Imobilul din Str. Maria Rosetti nr. 26 – bloc de locuințe de 4–5 niveluri, modernism interbelic, volum simplu și fațadă cu decroșuri discrete.
- Carol I 37 – Bd. Carol I nr. 37; cca 1929; imobil de 2–5 niveluri, Art Deco; fațadă liniară, cu goluri verticale accentuate; parte din seria de clădiri moderniste de pe axa Carol.
- Carol I 51 / Str. Spătarului nr. 2 – bloc de colț, 6–7 niveluri, Art Deco, cu colț curbat și balcoane continue; datat la sfârșitul anilor ’20; astăzi imobil rezidențial cu funcțiuni mixte.
- Imobilul de la Bd. Carol I nr. 60 – imobil de raport, modernism interbelic, situat pe același front cu clădirile de la nr. 37 și 51, contribuind la unitatea frontului modernist.
- Vasile Lascăr 26–28 – bloc de 6–8 niveluri, modernist, cu colț rotunjit și fațade dezvoltate pe orizontală; datat în jurul anului 1940; apare în lista de lucrări de maturitate a lui Maller.
- Dacia 14 / Christian Tell 33 – bloc înalt de colț, modernism interbelic, 6–8 niveluri, cu volum puternic și detalii Art Deco, care închid colțul Dacia–Christian Tell; datat cca 1942.
- Carol I 51 Hostel – aceeași clădire de la Carol 51, astăzi cunoscută și prin funcțiunea sa contemporană de hostel; păstrează structura și volumetria originală a imobilului proiectat de Maller.
- Blocul Gheorghe Flax – Bd. Corneliu Coposu nr. 1 / Bd. Brătianu nr. 3; 1928; imobil de colț, Art Deco timpuriu, cu volum înalt și parter comercial; marchează intrarea în axa centrală dinspre Piața Unirii.
- Blocul doctor I. Tolnay – Bd. Dacia / Str. Aurel Vlaicu; 1935; bloc de colț, Art Deco, 5–6 niveluri, cu o fațadă caracterizată prin goluri verticale și curba amplă de pe colț; astăzi clădire de locuințe, încadrată în grupa de risc seismic ridicat.
- Blocul Inginer Teofil Revici – Str. Jean Louis Calderon nr. 59; cca 1934; bloc de 4–5 niveluri, modernist interbelic, cu compoziție simplă și ferestre continue
- Blocul I. Auner (supraetajare) – Ion Brezoianu 57A / Șipotul Fântânilor 1; intervenție de supraetajare Art Deco, datată 1945; clădire asociată lui Maller în documentarea recentă, deși autorul inițial al imobilului nu este clar.
- Blocul V. Adanda – Str. Știrbey Vodă nr. 29; cca 1942; bloc de 6–8 niveluri, modernist interbelic, pe un front cu mai multe imobile înalte la vest de Cişmigiu.
- Blocul Radu Calomfirescu – Calea Moșilor / Str. Radu Calomfirescu nr. 2; cca 1937; imobil de colț, modernist, de 6–7 niveluri, cu parter comercial.
- Blocul Piața Rosetti 3 – imobil înalt de colț în Piața Rosetti; cca 1946; volum modernist cu accente Art Deco târzii.
Clădiri publice și comerciale
- Magazinul „Pop și Bunescu” (Magazinul București) – ansamblu comercial central, strâns legat de blocurile Popp & Bunescu; unul dintre reperele modernizării comerțului bucureștean interbelic.
- Imobilul Uniunii Avocaților – clădire de raport ridicată în 1931 pentru corporatia profesională; volum modernist, cu fațadă sobră și acces reprezentativ; astăzi legată de zona Palatului de Justiție.
- Casa Karmitz (S.A.R. Drogueria Standard) – Str. Sf. Ionică nr. 8 (astăzi Str. George Vraca nr. 8); 1934; clădire nerezidențială de colț, Art Deco, cu parter comercial și etaje de birouri / locuințe; foarte frecvent citată ca exemplu de Art Deco bucureștean.
- Laboratorul Pasteur – Bd. Hristo Botev nr. 7; imobil destinat laboratorului Pasteur, în stil Art Deco, cu o compoziție sobră, astăzi clasat ca monument istoric de interes local.
Reședințe și vile particulare în București
- Brazilia 19 – Str. Braziliei nr. 19; 1930; vilă urbană pe un lot de colț, Art Deco, cu volum articulat și elemente moderniste; imobil bine documentat în studii de fundamentare urbane.
- Casa E. Marian – Str. George Enescu nr. 4; 1933; casă / vilă cu 2–3 niveluri, Art Deco, cu volum elegant și accent pe colțul rotunjit; exemplu de locuință urbană modernistă de lux.
- Vila Tatos (Vila Teodor Tatos) – parcelarea Delavrancea, Strada C, nr. 28; cca 1933–1936; vilă cu până la 10 apartamente, Art Deco, cu parapete geometrizate și terase retrase; apare atât în listele istorice, cât și în documentarea de risc seismic.
- Vila Mihai – Str. Popa Nan nr. 115; 1934; vilă urbană cu 2–3 niveluri, într-un registru eclectic regional modernizat; volum clar, cu elemente tradiționale simplificate.
- Vila profesor I. Crețu – Str. Dr. Petrini nr. 5; 1936; vilă modernistă cu volum simplu și curți retrase.
- Vila Elena Rădulescu – Str. Dr. Tomescu nr. 4; 1933; vilă Art Deco, cu colț rotunjit și ferestre continue.
- Vila Lt-col. Burnea – Str. Dr. Koch nr. 4; 1933; vilă modernistă, cu volum compact și detalii geometrizate.
- Vila Titi Bercovici – Str. Dr. Lister, lot 28; 1934; vilă cu influențe Art Deco, situată într-un lot de parcelare interbelică.
Lucrări industriale, sanitare și alte programe speciale
- Cimitirul din Calea Giurgiului – ansamblu proiectat în jurul anului 1933; organizare modernă a unei necropole urbane; parte din preocupările sale pentru programe sociale și sanitare.
- Stația climatică de la marginea Bucureștiului – lucrare specială menționată în studiile recente, legată de preocupări igieniste și de climatologie urbană.
- Atelier-garaj pentru Societatea Diaz – Șoseaua Băneasa; 1940; clădire industrială cu volum funcționalist, destinată întreținerii de vehicule.
- Laboratorul hidroenergetic – Șoseaua Grozăvești; lucrare de după 1945, înscrisă în programul de dezvoltare industrială.
- Atelierul S.T.U.C. – Șoseaua Olteniței; altă lucrare industrială postbelică, parte a activității lui în cadrul IPCT.
Documentarea menționează proiecte pentru vile și clădiri speciale în Sinaia (inclusiv o stație climatică și numeroase vile), precum și lucrări pentru spitale și locuințe de serviciu în alte localități, însă fără liste detaliate sau adrese precise; aceste proiecte rămân, deocamdată, dificil de inventariat în mod exhaustiv.
Referințe