Arhitectul Joseph (Iosif / Josef) Exner
Joseph (Iosif / Josef) Exner este menționat în sursele românești de epocă și în literatura de specialitate ca arhitect activ la București la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu lucrări în registrul eclectic academic, dar și cu intervenții timpurii în zona neoromânească. În unele surse apare ca Joseph I. Exner, cu inițiala „I.” folosită pentru a-l diferenția de alte persoane cu același nume. Există o neconcordanță de date biografice în sursele publice: unele îl dau născut în 1872, altele în 1860 (ambele indicând decesul în 1938). Dar dacă toate celelalte informații sunt bine documentate, 1872 nu ar avea cum să fie data nașterii, ar fi însemnat să proiecteze clădiri încă de la 10-15 ani... Într-o prezentare publică a Muzeului Municipiului București este menționată o căsătorie (1883) cu Selma, fiica arhitectului Johann Schlatter.
Activitatea lui în România este plasată în intervalul 1880–1897, cu o extindere ulterioară prin lucrări pentru Domeniile Coroanei și prin Pavilionul Domeniilor Coroanei la Expoziția din 1906. Într-o prezentare publică a Muzeului Municipiului București, Joseph I. Exner este indicat ca arhitect austriac în România între 1880 și 1908, cu birou pe Calea Dorobanți și cu un număr mare de locuințe în București. Sursele online de tip fișă (MetaCult) îl prezintă explicit ca arhitect austriac venit în România în jurul anului 1880 și activând sub sigla biroului său de pe Calea Dorobanți. În surse apare și informația că ar fi venit în țară împreună cu pictorul danez Aage Exner, adus de Regele Carol I; este un indiciu important de context (Curtea Regală și mediul artistic). MetaCult și materialul muzeal îl încadrează în valul arhitecților străini activi la București la final de secol XIX, cu practică de tip academic-eclectic.
Activitate profesională, birou și tip de practică
Joseph Exner este descris ca arhitect cu practică intensă de locuințe urbane și lucrări utilitare (ateliere, tipografii, amenajări precum geamlâcuri), lucrările fiind realizate „într-o arhitectură eclectică” în majoritatea cazurilor. În sursele de tip istorie profesională apare faptul că și-ar fi construit propriul atelier și birou de arhitectură pe Calea Dorobanți, însă adresa este redată diferit: în „Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI), Arhitecţi (literele D-H)” apare „Calea Dorobanți 23”, iar într-o referință MetaCult apare „33 Calea Dorobanți”. Aceste diferențe pot proveni din renumerotări istorice sau din transcrieri diferite și necesită verificări suplimentare.
Profil arhitectural și caracteristici de stil
Un fir major al activității lui Exner îl reprezintă relația profesională cu Ion Kalinderu (administrator al Domeniilor Coroanei), care îl invită să proiecteze în 1893 pe Domeniul Gherghița și îl implică apoi în mai multe construcții pe Domeniile Coroanei (Gherghița, Segarcea, Rușetu, Domnița, Sadova). Pentru Crama Segarcea, sursele îl menționează ca proiect realizat împreună cu Jean Melun, în cadrul programelor Domeniilor Coroanei, folosind elemente neoromânești și uneori decor Art Nouveau. Din sursele disponibile se conturează două direcții: O practică predominant eclectică, de factură academică, aplicată locuințelor urbane și clădirilor utilitare bucureștene din anii 1880–1897; O zonă de experiment și tranziție spre neoromânesc, mai ales în lucrările pentru Domeniile Coroanei și în proiecte asociate lui Ion Kalinderu, unde sunt menționate influențe orientale și un neoromânesc timpuriu (în vecinătatea stilistică a lui Ion N. Socolescu).
Lucrări și proiecte documentate
Clădiri publice și administrative
Reședințe și vile particulare (București)
Notă: în Dicționarul lui Vasile Țelea și în „Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI), Arhitecţi (literele D-H)” apare mențiunea „Casa Alexandru Samurcaș, Str. Icoanei nr. 25, București (1894), arh. Joseph Exner.” Aproape sigur aceasta face referire la vechea numerotare a străzii, în care nr. 25 din anul 1911 (de când avem disponibilă o hartă) corespunde numerelor 17 și 19 de astăzi. Mai mult, pe harta din 1911 apare mențiunea „Proprietatea D-șoarei Samurcaș, str. General Lahovari (așa se numea str. Icoanei atunci), nr 21-25” terenul care corespunde astăzi celor 2 numere, 17 și 19. Avem motive să credem, așadar, cu mare probabilitate, că putem atribui casa din str. Icoanei 17 arhitectului Joseph Exner. (n.r. ian. 2026)
*
Arh. J. Josef Exner: „Între aceşti «independenţi» care, cu curaj, vor să abordeze numai problemele profesiei, fără a fi dependenţi de alte organisme, unul singur îşi construieşte propriul atelier şi birou de arhitectură în Calea Dorobanţi nr. 33: Joseph I. Exner, arhitect, care între anii 1880-1897 va avea 17 proiecte de case de locuit, atelier pentru «Societatea de tramvaie», geamlâc la unele clădiri, reparaţii etc. Majoritatea clădirilor, concepute cu două nivele, folosesc fie planul obişnuit, cu faţada la frontonul străzii şi în curte aripa dependinţelor închisă de galeria vitrată, fie cel adunat cu intrările plasate pe laterală. Faţada,…, este dominată de balconul plasat central şi încununat cu fronton, reluând şi alte elemente ale modenaturii neoclasice, dar la care adaugă un decor floral cu ghirlande, brâu median decorat, ceea ce modifică intenţionalitatea originară. În cazul caselor Kalinderu, influenţa stilului «Socolescu» adaugă aceluiaşi tip de faţadă, ca volumetrie, decorativismul şi repertoriul specific aceluiaşi stil.” Aşa descrie concis Cezara Mucenic opera şi arhitectul J. Exner. Nu cunoaştem originea sa şi studiile pe care le-a urmat, probabil undeva în spaţiul german, nici ce l-a adus aici. (Ruxandra Nemțeanu)
Referințe