Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Joseph Exner (ϯ)
(n. incert 1860 - d. 1938)


Specializare: proiectare |
Stiluri dominante: neoclasic, neoromânesc

Casa Alexandru Samurcaș (?)
case/vile, 1-2 niveluri, 1894, neoclasic
Casa Eraclie Duro
2-5 niveluri, 1886, neoclasic, monument clasa B
Casa Făgădău
case/vile, 1-2 niveluri, 1896, neoromânesc
Casa Făgădău (?)
case/vile, 1-2 niveluri, 1900, neoromânesc
Casa P. Trifon (casa 1880)
2-5 niveluri, 1927, modernist interbelic

Arhitectul Joseph (Iosif / Josef) Exner

Joseph (Iosif / Josef) Exner este menționat în sursele românești de epocă și în literatura de specialitate ca arhitect activ la București la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu lucrări în registrul eclectic academic, dar și cu intervenții timpurii în zona neoromânească. În unele surse apare ca Joseph I. Exner, cu inițiala „I.” folosită pentru a-l diferenția de alte persoane cu același nume. Există o neconcordanță de date biografice în sursele publice: unele îl dau născut în 1872, altele în 1860 (ambele indicând decesul în 1938). Dar dacă toate celelalte informații sunt bine documentate, 1872 nu ar avea cum să fie data nașterii, ar fi însemnat să proiecteze clădiri încă de la 10-15 ani... Într-o prezentare publică a Muzeului Municipiului București este menționată o căsătorie (1883) cu Selma, fiica arhitectului Johann Schlatter. 

Activitatea lui în România este plasată în intervalul 1880–1897, cu o extindere ulterioară prin lucrări pentru Domeniile Coroanei și prin Pavilionul Domeniilor Coroanei la Expoziția din 1906. Într-o prezentare publică a Muzeului Municipiului București, Joseph I. Exner este indicat ca arhitect austriac în România între 1880 și 1908, cu birou pe Calea Dorobanți și cu un număr mare de locuințe în București. Sursele online de tip fișă (MetaCult) îl prezintă explicit ca arhitect austriac venit în România în jurul anului 1880 și activând sub sigla biroului său de pe Calea Dorobanți. În surse apare și informația că ar fi venit în țară împreună cu pictorul danez Aage Exner, adus de Regele Carol I; este un indiciu important de context (Curtea Regală și mediul artistic). MetaCult și materialul muzeal îl încadrează în valul arhitecților străini activi la București la final de secol XIX, cu practică de tip academic-eclectic.

Activitate profesională, birou și tip de practică

Joseph Exner este descris ca arhitect cu practică intensă de locuințe urbane și lucrări utilitare (ateliere, tipografii, amenajări precum geamlâcuri), lucrările fiind realizate „într-o arhitectură eclectică” în majoritatea cazurilor. În sursele de tip istorie profesională apare faptul că și-ar fi construit propriul atelier și birou de arhitectură pe Calea Dorobanți, însă adresa este redată diferit: în „Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI), Arhitecţi (literele D-H)” apare „Calea Dorobanți 23”, iar într-o referință MetaCult apare „33 Calea Dorobanți”. Aceste diferențe pot proveni din renumerotări istorice sau din transcrieri diferite și necesită verificări suplimentare.

Profil arhitectural și caracteristici de stil

Un fir major al activității lui Exner îl reprezintă relația profesională cu Ion Kalinderu (administrator al Domeniilor Coroanei), care îl invită să proiecteze în 1893 pe Domeniul Gherghița și îl implică apoi în mai multe construcții pe Domeniile Coroanei (Gherghița, Segarcea, Rușetu, Domnița, Sadova). Pentru Crama Segarcea, sursele îl menționează ca proiect realizat împreună cu Jean Melun, în cadrul programelor Domeniilor Coroanei, folosind elemente neoromânești și uneori decor Art Nouveau. Din sursele disponibile se conturează două direcții: O practică predominant eclectică, de factură academică, aplicată locuințelor urbane și clădirilor utilitare bucureștene din anii 1880–1897; O zonă de experiment și tranziție spre neoromânesc, mai ales în lucrările pentru Domeniile Coroanei și în proiecte asociate lui Ion Kalinderu, unde sunt menționate influențe orientale și un neoromânesc timpuriu (în vecinătatea stilistică a lui Ion N. Socolescu).

Lucrări și proiecte documentate

Clădiri publice și administrative

  • Pavilionul Casei de Administrație a Domeniilor Coroanei, Domeniul Gherghița (invitat de Ion Kalinderu).
  • Pavilionul Administrației / Domeniilor Coroanei la Expoziția Națională Română din 1906 (atribuit lui Joseph Exner).
  • Școala din Gherghița (menționată ca lucrare pe Domeniul Coroanei).
  • Școala mixtă din comuna Rușetu (menționată ca lucrare pe Domeniul Coroanei).
  • Pavilionul de Administrație al Domeniului Coroanei la Rușetu (menționat ca 1924; această datare depășește intervalul 1880 și trebuie verificată).
  • Ateliere pentru Societatea Tramvaielor București (1885).
  • Biserica din Sadova (1904).

Reședințe și vile particulare (București)

  • Casele Zoe Ionescu, str. Columb (actuala str. A. D. Xenopol 5), București (1880).
  • Casele Podoleanu, Str. Știrbei Vodă nr. 41, București (1883). (dispărute, e un fost institut de proiectare comunist azi acolo)
  • Casa Iorgu Alexandrescu, Str. Izvor nr. 20, București (1883). (dispărute)
  • Casele M. Lorentz pe strada Rozelor, pe cheiul Dâmboviței (1884).
  • Geamlâc la casele Rumberg, Str. Pitagora nr. 6 (1886). (Cartierul Evreiesc, dispărută; Strada Pitagora pornea din calea Văcăreşti, piaţa Căuzaşi, cobora traversând străzile Brumărel şi Din Sârbi, apoi se termina în bd. Mărăşeşti.)
  • Casa Eraclie Duro, Calea Griviței (fost nr. 63; azi nr. 91), București (1886).
  • Casa R. Ionescu, Str. Bibescu nr. 18, București. (dispărută)
  • Case pe Str. Academiei nr. 37, București (1891). (dispărute)
  • Casa Alexandru Samurcaș, Str. Icoanei nr. 25 (actual str Icoanei 17 - vezi nota mai jos), București (1894).
  • Casele Vornicu, str. Carol nr. 81, București (1894). (dispărută)
  • Casa Garabet Bedras/ Bedros, Calea Moșilor (există și o variantă cu Str. Moșilor nr. 123) (1896). (probabil dispărută)
  • Casele Crețulescu, zona Piața Romană / Str. Romană nr. 5 (azi str. Mihai Eminescu) (1896) (probabil dispărute; Casele Kretzulescu erau cam în dreptul blocurilor din Bd. Dacia 26 sau 28, pe atunci str. Romană)
  • Casele Varoff, Str. Moșilor nr. 34, București (1897).
  • Casa Făgădău, Str. Vasile Lascăr 125 (fostă Teilor, colț cu Str. Vrăjitoarei, astăzi Str. Luminei), București (1896).
  • Casele Ion Kalinderu, Str. Doamnei nr. 20, București (1896–1897).
  • Atelier și birou de arhitectură propriu, pe proprietatea Lupu, Calea Dorobanți nr. 23 (1895). (probabil dispărut)
  • Atelierul tipografic al lui Lempart, Bd. Elisabeta (1884).
  • Vilele Alexandria, Josefina și Antonia, toate în Bușteni

Notă: în Dicționarul lui Vasile Țelea și în „Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI), Arhitecţi (literele D-H)” apare mențiunea „Casa Alexandru Samurcaș, Str. Icoanei nr. 25, București (1894), arh. Joseph Exner.” Aproape sigur aceasta face referire la vechea numerotare a străzii, în care nr. 25 din anul 1911 (de când avem disponibilă o hartă) corespunde numerelor 17 și 19 de astăzi. Mai mult, pe harta din 1911 apare mențiunea „Proprietatea D-șoarei Samurcaș, str. General Lahovari (așa se numea str. Icoanei atunci), nr 21-25” terenul care corespunde astăzi celor 2 numere, 17 și 19. Avem motive să credem, așadar, cu mare probabilitate, că putem atribui casa din str. Icoanei 17 arhitectului Joseph Exner. (n.r. ian. 2026)

*

Arh. J. Josef Exner: „Între aceşti «independenţi» care, cu curaj, vor să abordeze numai problemele profesiei, fără a fi dependenţi de alte organisme, unul singur îşi construieşte propriul atelier şi birou de arhitectură în Calea Dorobanţi nr. 33: Joseph I. Exner, arhitect, care între anii 1880-1897 va avea 17 proiecte de case de locuit, atelier pentru «Societatea de tramvaie», geamlâc la unele clădiri, reparaţii etc. Majoritatea clădirilor, concepute cu două nivele, folosesc fie planul obişnuit, cu faţada la frontonul străzii şi în curte aripa dependinţelor închisă de galeria vitrată, fie cel adunat cu intrările plasate pe laterală. Faţada,…, este dominată de balconul plasat central şi încununat cu fronton, reluând şi alte elemente ale modenaturii neoclasice, dar la care adaugă un decor floral cu ghirlande, brâu median decorat, ceea ce modifică intenţionalitatea originară. În cazul caselor Kalinderu, influenţa stilului «Socolescu» adaugă aceluiaşi tip de faţadă, ca volumetrie, decorativismul şi repertoriul specific aceluiaşi stil.” Aşa descrie concis Cezara Mucenic opera şi arhitectul J. Exner. Nu cunoaştem originea sa şi studiile pe care le-a urmat, probabil undeva în spaţiul german, nici ce l-a adus aici. (Ruxandra Nemțeanu)

Referințe


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index