Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Jean Pompilian (ϯ)
(n. 1872 - d. 1938)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: eclectic

Blocul Nicolae Cantacuzino / Construcția Modernă (?)
6-12 niveluri, 82 apartamente, 1922, eclectic, risc seismic II
Blocul Societatea de Locuințe Ieftine
6-12 niveluri, 1926, neoromânesc, monument clasa B
Palatul Tinerimea Română
culturale, 6-12 niveluri, 1935, eclectic, monument clasa B
Spitalul de copii Grigore Alexandrescu (pavilionul de contagioși)
medicale, 10 blocuri, 6-12 niveluri, 1886, mixt/alte stiluri
Arhitect Ionel George (Jean) Pompilian

Arhitectul Ionel George (Jean) Pompilian

Ionel George Pompilian, cunoscut frecvent în surse și sub numele Jean (I.) Pompilian, a fost arhitect și profesor, activ din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. În documentările disponibile apare cu anii de viață 1872–1938 , iar pentru data și locul nașterii există o precizare foarte utilă din arhivele școlii franceze: este indicat ca născut la București la 18 aprilie 1872.

Pentru data decesului, o sursă românească de tip fișă de stare civilă indică 2 iulie 1938 și menționează decesul la domiciliul din strada Iacob Negruzi 32 (fostă strada Șincai), plus numele părinților (Gheorghe Ioachim Pompilian și Elena Pompilian, născută Constantinescu). Există însă un element memorial important: monumentul funerar al familiei Pompilian, descris ca un cavou în formă de piramidă, datat 1897, cu sculpturi atribuite lui Boris Caragea, unde este înhumat arhitectul.

Carieră profesională și funcții publice

Pompilian aparține generației de arhitecți români formați la Paris, în tradiția École des Beaux-Arts. Din fișele de arhivă ale școlii rezultă traseul său în atelierele unor profesori importanți (Henri Duray, apoi Julien Guadet și Edmond Paulin), cu admitere în 2e classe și apoi în 1re classe, până la obținerea diplomei la sfârșitul anilor 1890. În prezentările sintetice este menționat explicit faptul că a obținut diploma de arhitect la Paris în 1899. În logica formației Beaux-Arts, opera lui Pompilian rămâne conectată la eclectismul târziu și la un registru clasicizant, dar cu capacitatea de a lucra coerent și în vocabular neoromânesc atunci când programul, comanda sau colaborările au cerut-o.

Repere biografice principale: naștere la București (România), formare la Paris, carieră preponderent în București și în instituții publice, plus intervenții și proiecte în mai multe orașe din țară, în special Iași și Sinaia. Pe lângă practica de proiectare, Pompilian a avut o carieră administrativă importantă, fiind asociat cu roluri de arhitect-șef în mai multe instituții ale statului sau ale serviciilor publice: Eforia Spitalelor Civile, Ministerul de Interne, Direcția Poștelor, Casa Școalelor și Ministerul Instrucțiunii. Acest profil instituțional explică, în bună măsură, diversitatea programelor pe care le abordează: clădiri și pavilioane spitalicești, instituții de învățământ, amenajări industriale, plus intervenții de restaurare la monumente. Tot în plan profesional, este menționat ca președinte al Societății Arhitecților Români în intervalul 1926–1927.

Un fir constant al biografiei sale este activitatea universitară. Pompilian a fost profesor de Teoria Arhitecturii la Academia (Școala) de Arhitectură din București, ocupând această catedră pe o durată excepțional de lungă, între 1900 și 1938. Această continuitate îl plasează între formatorii de generații ai arhitecturii românești din prima jumătate a secolului XX, iar statutul său de profesor explică, uneori, și modul în care apare în documente: „arhitect prof. univ.”

Profil profesional și caracteristici stilistice

În sursele de sinteză, Pompilian este descris direct ca arhitect de orientare eclectică. În practică, această orientare se vede în capacitatea lui de a adapta limbaje diferite la programe diferite, fără a abandona disciplina compoziției academice. În colaborările cu Virginia Andreescu-Haret, apar proiecte majore de locuire colectivă și clădiri publice în registru neoromânesc sau clasicizant, iar în zona Domeniilor Coroanei (Segarcea) apar combinații de elemente neoromânești și motive decorative Art Nouveau. În cazul intervențiilor la lăcașuri de cult, apar lucrări de restaurare și completare (Zlătari) sau lucrări de interior (Mănăstirea Sinaia), realizate în colaborare, ceea ce sugerează un profil de arhitect capabil să lucreze în echipe și să gestioneze șantiere complexe.

Lucrări documentate

Clădiri publice și administrative

  • Extinderea Palatului Universității din Iași (Iași), proiectant și diriginte de șantier pentru extinderi, în intervalul 1929–1933 / datări în jurul anului 1933 în unele evidențe.
  • Muzeul de Antichități din Iași (Iași), menționat ca lucrare realizată în anii 1920.
  • Imobilul Societății „Tinerimea Română” / Palatul Societății „Tinerimea Română”, Str. Johannes Gutenberg 19 / Bd. Schitu Măgureanu 4, București; proiect în asociere cu Virginia Andreescu-Haret, cu colaborator Raul Negru menționat în unele documentări.
  • Pavilion de primire la Spitalul Colentina (București).
  • Pavilion de contagioși la Spitalul de copii „Grigore Alexandrescu” (București).
  • Clinică de psihiatrie, Muzeu anatomic, Institutul de Chimie „Dr. Minovici” (București), menționate ca lucrări asociate activității lui Pompilian.

Imobile de raport și locuire colectivă

  • Blocul Societății Comunale „Locuințe ieftine”, Bd. Hristo Botev 1 (Piața Rosetti), București (1926), în colaborare cu Virginia Andreescu-Haret; sursele îl descriu ca un proiect de anvergură în seria clădirilor înalte interbelice timpurii.
  • Blocul Nicolae Cantacuzino / „Construcția Modernă”, Calea Victoriei 143, București (1922), atribuit în unele surse și unor echipe mai largi; unele surse menționează explicit numele lui Pompilian alături de Virginia Haret și alți proiectanți menționați ca posibili.

Proiecte industriale și utilitare

  • Fabrica de tutun „Belvedere” (București) – în unele surse apare ca lucrare asociată lui Pompilian, iar alte prezentări o leagă de intervenții/renovări în anii 1907–1910.
  • Fabrica de chibrituri Filaret (București), menționată ca lucrare / hale interioare.
  • Hotel pentru muncitori în zona Filaret, Str. Dr. Istrati (București, 1925).
  • Băile de nămol din Techirghiol (Techirghiol).

Lucrări religioase și restaurări

  • Restaurarea Bisericii Zlătari (Calea Victoriei, București), realizată împreună cu Grigore Cerkez, în 1907–1908; această atribuție este confirmată de mai multe surse publice.
  • Interiorul bisericii noi a Mănăstirii Sinaia (Sinaia), împreună cu George Mandrea și Alexandru Clavel, 1900–1903.
  • Biserica „Sf. Treime” Ghencea, din Calea 13 Septembrie, București, în colaborare cu Virginia Haret, cu șantier pe intervalul 1927–1934.

Lucrări în afara Bucureștiului și colaborări

  • Reamenajare / restaurare Hotel „Caraiman” (Sinaia), asociată colaborării cu Al. Clavel; în documentarea ta apare menționată explicit ca intervenție importantă.
  • Clădirea Administrației Domeniului Coroanei – Periș / Domeniul Cocioc (Periș), menționată ca lucrare în zona Domeniilor Coroanei (1905–1909).
  • Crama Domeniului Coroanei Segarcea (Segarcea, jud. Dolj), proiectată împreună cu Iosif (Joseph) I. Exner, sub coordonarea lui Ștefan Făgădău, în intervalul 1906–1908; prezentările oficiale ale domeniului reiau atribuirea proiectului către Exner și Pompilian.

Lucrări grafice, stampe și contribuții la filatelie

Un capitol aparte îl reprezintă activitatea lui Pompilian ca autor de desene și imagini oficiale. În documentarea provenită din Colecțiile Speciale ale Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași este menționat ca autor de stampe realizate cu ocazia „40 de ani de domnie a lui Carol I ca Domn și Rege” (1906) și ca realizator al desenelor (gravate de Gabriel Popescu) pentru emisiuni de mărci poștale, atât în tehnică gravată (1908/1910), cât și tipografiată (1909/1914), plus machetarea seriei imprimate în gravură la Bradbury Wilkinson & Cie Ltd (Londra). Informații filatelice publice despre „designs by architect Jean Pompilian” și despre concursul din 1904 apar și în literatura specializată de filatelie. Tot din aceeași zonă de documentare ieșeană provine și mențiunea unor desene ale lui Pompilian pentru Palatul Universității din Iași, păstrate în colecția de stampe a bibliotecii.

 Referințe

 


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index