Arhitectul Iorgu Ciortan
Iorgu Ciortan (1890–1973) a fost arhitect român, născut la Roșiuța, județul Mehedinți. În sursele de arhivă este menționat cu cetățenie română și confesiune ortodoxă, iar în perioada interbelică avea sediul profesional în București, pe strada Biserica Enei nr. 3. A absolvit Școala Superioară de Arhitectură, obținând diploma de arhitect în 1916. În colecțiile didactice digitalizate ale UAUIM (ArtArh / ScanDip130Arh) apar și proiecte de școală semnate de el, datate 1913, ceea ce indică o prezență activă în mediul academic încă din anii de studiu – lucru ușor de înțeles, date fiind notorietatea și pozițiile fratelui său mai mare, arhitectului Statie Ciortan.
Profilul lui Iorgu Ciortan pare legat în mod constant de instituțiile profesiei și de școală. Între 1921 și 1941 a fost bibliotecar la Școala Superioară de Arhitectură, poziție care îl plasează în nucleul administrativ și intelectual al instituției în deceniile de consolidare ale învățământului de arhitectură din București. În aceeași logică a activității profesionale de tip „din interiorul breslei”, apare și implicarea editorială: între 1923 și 1930 a participat la redactarea și publicarea revistei Construcțiuni Publice și Particulare.
În documentarea Arhivei de arhitectură este prezentat și în relație de familie cu arhitectul Statie Ciortan (frate mai mare), o figură instituțională importantă a breslei în perioada interbelică; această asociere contextualizează, fără să explice integral, apropierea lui Iorgu Ciortan de zona instituțională, administrativă și de reprezentare profesională. Numele lui Iorgu Ciortan este cel mai vizibil în istoria Palatului Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” (astăzi UAUIM), unde apare ca arhitect secund, în echipa coordonată de Grigore P. Cerkez. În sursele specializate este menționat atât ca arhitect secund, cât și în postura de arhitect diriginte alături de Cerkez, în intervalul 1921–1927 (cu întregul proces de construcție întins pe o perioadă mai lungă, 1912–1927).
Profil profesional și caracteristici de stil
Din datele disponibile public, Iorgu Ciortan nu se conturează ca un autor „de semnătură” cu un portofoliu public foarte vizibil, ci mai degrabă ca un arhitect cu practică preponderent privată (locuințe) și cu roluri de colaborare / susținere în proiecte instituționale. Prezența sa în proximitatea Școlii Superioare de Arhitectură (prin funcția de bibliotecar) și implicarea în reviste de specialitate indică un profil de profesionist conectat la cultura arhitecturală a epocii, cu preocupare pentru circulația ideilor și pentru mecanismele breslei. Între 1923 și 1930 este consemnat ca participant la redactarea și publicarea revistei Construcțiuni Publice și Particulare.
Ca zonă stilistică, proiectele cu care este asociat direct (în special ansamblul Institutului/Facultății de Arhitectură) se înscriu în registrul neoromânesc / neobrâncovenesc, dominant în epocă pentru clădirile-reper și pentru reprezentarea instituțională. În cazul intervenției sale cunoscute la Casa Sophie Rădulescu, lucrarea este de asemenea consemnată ca neoromânească (supraetajare, 1926), ceea ce sugerează compatibilitate cu vocabularul stilistic al curentului.
Lucrări și proiecte atribuite
Referințe despre Iorgu Ciortan