Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Ion Ionescu (ϯ)
(n. 1894 - d. ?)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: neoromânesc

Casa Asigurărilor Sociale București
publice și administrative, 6-12 niveluri, 1939, modernist interbelic
Casa Centrală a Asigurărilor Sociale
birouri, 2-5 niveluri, 1930, art deco, monument clasa B
Casa Ing. Ion G. Cantacuzino (extindere corp în spate, 1926)
case/vile, 1-2 niveluri, 1884, neoclasic, monument clasa B
Casa Societatea Petroșani (garaj, 1932)
case/vile, 1-2 niveluri, neoromânesc
Spitalul de Urgență Floreasca (clădirea veche) (?)
medicale, 2-5 niveluri, 1949, neoromânesc

Arhitectul Ion Ionescu

Ion Ionescu (n. 1894 – d. necunoscut) este un arhitect român al perioadei interbelice, asociat în special cu programul instituțional al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale și cu arhitectura publică de tip modernist / Art Deco din anii ’30–’40. În documentația disponibilă până acum, anul morții nu este indicat. Numele apare ca Ion Ionescu, fără inițială de tată sau altă particulă distinctivă, ceea ce produce ușor confuzii cu alte personalități cu același nume. În contextul lucrărilor enumerate (Casa Asigurărilor Sociale, sedii CAS în țară, proiecte din Lupeni, Spitalul Floreasca), este vorba despre arhitectul activ în anii 1920–1941, cu formare la Școala Superioară de Arhitectură din București.

Carieră și activitate instituțională

A absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București și devine arhitect în 1922, ceea ce fixează intrarea sa în profesie imediat după Primul Război Mondial, într-un moment în care instituțiile publice încep să investească masiv în clădiri administrative, infrastructură medicală și programe sociale. Un reper major al carierei sale este activitatea ca arhitect la Casa Asigurărilor Sociale (Casa Centrală / structurile teritoriale) în intervalul 1925–1941. Această poziție explică atât numărul mare de sedii de Case de Asigurări din țară asociate numelui său, cât și apariția unor proiecte majore în București (în special sediul monumental de pe Bd. Carol I). Pe lângă clădirile instituționale ale sistemului de asigurări sociale, Ionescu este creditat cu lucrări publice și medicale (Lupeni, București, Iași), ceea ce sugerează un profil de arhitect orientat spre programe utilitare și reprezentative ale statului / instituțiilor mari, mai mult decât spre portofoliul rezidențial „de autor”.

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

În ansamblu, lucrările care îi sunt atribuite conturează două direcții principale: Prima direcție este Art Deco-ul instituțional și monumental, vizibil în sediile de mari dimensiuni (în special Casa Centrală a Asigurărilor Sociale de pe Bd. Carol I), unde reprezentativitatea se combină cu o compoziție modernă, cu elemente clasicizante simplificate și geometrizate. A doua direcție este modernismul interbelic de final de deceniu patru (clădirea de la Piața Lahovari, asociată astăzi cu funcțiune medicală), unde registrul decorativ este redus, iar imaginea clădirii este subordonată funcțiunii și organizării interioare. În zona intervențiilor asupra clădirilor existente (supraetajarea vilei Hugo Staadecker), Ionescu apare ca arhitect de adaptare / completare, lucrând într-un context stilistic preexistent (eclectic / Beaux-Arts), ceea ce indică o practică profesională flexibilă și orientată spre cerințe concrete ale beneficiarului.

Lucrări și proiecte cunoscute

  • Casa Centrală a Asigurărilor Sociale (astăzi asociată cu ASIROM; fost sediu instituțional, ulterior Hotelul Național), Bd. Carol I nr. 31–33, București, proiect din anii ’30; clădire monumentală, asociată cu limbaj Art Deco. Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, Bd. Carol I nr. 31–33, București, poate fi citită și ca imobil de tip „palat” instituțional cu volumetrie de mare scară, apropiat ca expresie de imobilele de raport monumentale ale perioadei, deși funcțiunea inițială este clar administrativă.
  • Casa Asigurărilor Sociale (astăzi Institut / Spital de oftalmologie), Piața Alexandru Lahovari nr. 1, București, proiect datat 1938–1939 în repertoriile online; asociată cu modernismul interbelic de sfârșit de deceniu trei și început de deceniu patru.
  • Sedii ale Caselor de Asigurări Sociale în țară (proiecte realizate în perioada 1925–1941, în cadrul Casei Asigurărilor Sociale), în următoarele orașe: Ploiești, Brașov, Brăila, Constanța, Iași, Arad, Timișoara, Dej, Sighișoara, Cluj.
  • Primăria, Teatrul și Biserica ortodoxă din Lupeni (1928), Lupeni, jud. Hunedoara.
  • Intervenție de supraetajare (1928) la Vila Hugo Staadecker / Cecilia Arghiropol, str. Dumbrava Roșie nr. 4, București (clădire inițială proiectată de Ion D. Berindey; intervenție ulterioară atribuită lui Ion Ionescu).
  • Un garaj (1932) în ansamblul Casa Societatea Petroșani, str. Dumbrava Roșie nr. 18.
  • Spital general la Lupeni (1940), Lupeni, jud. Hunedoara.
  • Spitalul Floreasca, București (1941) – menționat în Dicționarul lui Țelea.
  • Spital general la Iași (1941) – menționat în Dicționarul lui Țelea ca lucrare realizată.

Referințe


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index