Casa Asigurărilor Sociale București

Casa Asigurărilor Sociale București, azi Institutul Clinic de Urgențe Oftalmologice „Prof. Dr. Mircea Olteanu”

Pe latura Pieței Alexandru Lahovari din Sectorul 1, în dreptul statuii omului politic conservator, se află un ansamblu format din două clădiri de epoci și stiluri diferite. În spate, retrasă față de piață, stă o casă eclectică ridicată în 1892–1893 de arhitectul Paul Gottereau pentru Maria Cantacuzino, născută Mavros. În față, spre piață, se înalță un imobil modernist de birouri, construit între 1937 și 1940 după proiectul arhitectului Ion Ionescu, ca sediu al Casei de Asigurări Sociale București. Din 1976, ansamblul adăpostește spitalul de oftalmologie al Capitalei, astăzi Institutul Clinic de Urgențe Oftalmologice „Prof. Dr. Mircea Olteanu”.

Casa Maria Mavros I. Cantacuzino (1892–1893)

Locul și proprietara

Clădirea cea mai veche a ansamblului avea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, adresa Strada Dionisie nr. 98, pe traseul străzii cunoscute astăzi drept Dionisie Lupu. Piața în care se deschide nu purta încă numele de astăzi: Alexandru Lahovari a murit în 1897, iar statuia sa, realizată de sculptorul francez Antonin Mercié, a fost inaugurată la 17 iunie 1901. Abia după acest moment spațiul din capătul străzii Dionisie a devenit Piața Lahovari, iar casa a primit adresa Piața Lahovari nr. 1, pe care ansamblul o păstrează și astăzi.

Proprietara casei a fost Maria Cantacuzino, născută Mavros, fiica generalului Nicolae Mavros, ctitorul ansamblului boieresc de la Florești, în Prahova. Maria Mavros s-a căsătorit cu Ioan C. Cantacuzino (1825–1878), magistrat și om politic, ministru al Justiției și al Cultelor și Instrucțiunii Publice și președinte al Curții de Casație. Unul dintre fiii lor a fost medicul și microbiologul Ion Cantacuzino, fondatorul școlii românești de imunologie și patologie experimentală. Văduvă din 1878, Maria Cantacuzino a construit casa din Strada Dionisie în anii 1892–1893.

Momentul construirii coincide cu apropierea familiei de Curtea Regală. Presa din 1892 anunța că, la căsătoria principelui moștenitor Ferdinand cu principesa Maria de Edinburgh, celebrată la Sigmaringen în ianuarie 1893, vor fi prezenți președinții Senatului și ai Camerei, precum și „d-nele Maria Cantacuzino, născută Mavros, și d-na Greceanu, născută Steghe, care vor fi atașate pe lângă persoana prințesei Maria”. Proprietara casei făcea astfel parte din primul anturaj românesc al viitoarei regine.

Casa proiectată de Paul Gottereau

Proiectul a fost întocmit de arhitectul francez Paul Gottereau (1843–1924), născut la Perpignan și format la École des Beaux-Arts din Paris. Stabilit la București la începutul anilor 1870, Gottereau a lucrat în România aproximativ trei decenii și a semnat peste 80 de clădiri. Printre cele mai cunoscute se numără Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie (CEC) de pe Calea Victoriei, Fundația Universitară Carol I (azi Biblioteca Centrală Universitară), Palatul Regal de pe Calea Victoriei și reconstrucția Palatului Cotroceni.

Alături de edificiile publice, Gottereau a proiectat un număr mare de reședințe pentru familiile Cantacuzino, Lahovari, Marghiloman, Văcărescu și Carp, la București și pe domeniile de la țară. În aceeași serie intră casa Grigore Cantacuzino (1881–1882), casa Ion G. Cantacuzino (1884), casa George Em. Lahovary (1885, 1890) și casa P. P. Carp (1893). Casa Mariei Mavros Cantacuzino aparține aceleiași perioade de maturitate a arhitectului. Astăzi este parțial înglobată în ansamblul spitalului.

Casa de Asigurări Sociale București și palatul din Piața Lahovari

Instituția și mutarea din 1936

Sistemul asigurărilor sociale din România a fost reorganizat prin legea din 1933, cunoscută drept Legea Ioanițescu. Legea a unificat asigurările sociale la nivel național și a creat Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, cu sediul pe Bulevardul Carol I nr. 31-33, într-o clădire proiectată de același arhitect, Ion Ionescu. Sub autoritatea Casei Centrale funcționau casele teritoriale, între care cea mai mare era Casa de Asigurări Sociale București. Aceasta răspundea de salariații asigurați din Capitală și de serviciile medicale destinate lor.

Până la mijlocul anilor 1930, Casa de Asigurări Sociale București a funcționat într-un local necorespunzător. Presa din 1937 scria că, „dintre toate Casele de asigurare din țară, Casa de asigurare București avea cel mai rău local, în care funcționarii se tuberculizau iar asigurații se îngrămădeau prin sălile scunde și întunecoase”. În 1936, serviciile instituției erau deja „instalate în noul local din piața Lahovari No. 1”, adică în fosta casă Cantacuzino. În același an, directorul general al Casei Centrale, M. Enescu, a inspectat noul sediu și a constatat că serviciile „lucrează în perfectă regulă”.

Casa din Piața Lahovari a rămas sediul administrativ al instituției pe toată durata construirii noului palat. Aici se țineau ședințele comitetului de direcție, prezidate de industriașul Dumitru Mociorniță, președintele Consiliului de administrație, asistat de directorul I. (Jean) Hasnaș și de medicul-șef Dr. Gogu Enescu. Tot aici aveau loc licitațiile publice ale instituției: în 1938, birourile funcționau la etajul I al imobilului din Piața Lahovari nr. 1.

Construcția palatului (1937–1940)

Venirea lui Dumitru Mociorniță la conducerea Consiliului de administrație și a directorului Jean Hasnaș a dus la hotărârea de a ridica pentru Casa de Asigurări Sociale București „o casă proprie, care să corespundă tuturor cerințelor”. Noul imobil a fost amplasat pe același teren, între casa veche și piață, astfel încât să ocupe frontul principal spre statuia lui Alexandru Lahovari. Casa Gottereau a fost păstrată în spatele noii construcții și a continuat să fie folosită.

Piatra fundamentală a fost pusă marți, 2 noiembrie 1937, la ora 11, în prezența ministrului muncii, profesorul Ion Nistor. Au participat P. Alexandrescu-Roman, secretar general al ministerului, M. Enescu, directorul general al Casei Centrale, Dumitru Mociorniță, I. Hasnaș, Dr. Gogu Enescu, funcționarii superiori ai Casei și delegații asociațiilor de meserii. După zidirea pergamentului în fundație au vorbit Dumitru Mociorniță, Mișu Enescu și ministrul Ion Nistor. Lucrările s-au încheiat în jurul anului 1940, când palatul a fost inaugurat.

Proiectul îi aparține arhitectului Ion Ionescu (n. 1894), șeful Serviciului de Arhitectură al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale. În această calitate, Ionescu a proiectat principalele clădiri ale sistemului de asigurări sociale din Capitală, între care și sediul Casei Centrale de pe Bulevardul Carol I nr. 31-33, construit în 1930–1933 și ocupat astăzi de ASIROM. Clădirea din Piața Lahovari reprezintă etapa următoare a activității sale, în care decorul Art Deco al sediului de pe Carol I este înlocuit de un limbaj modernist sobru.

Arhitectura celor două corpuri

Corpul din față, ridicat în 1937–1940, este o construcție modernistă cu fațade tencuite netede, de culoare albă, și acoperiș tip terasă. Volumul principal are parter și șase etaje curente, deasupra cărora se află două niveluri retrase, marcate de ferestre în bandă continuă. Ferestrele etajelor curente sunt grupate câte două și separate prin benzi verticale ușor ieșite din planul fațadei. Rezultă un ritm vertical regulat, care dă clădirii aspectul monumental cerut unui sediu de instituție publică. Parterul are intrarea principală protejată de o copertină plată.

Pe latura dreaptă, spre casa veche, volumul se termină cu un turn mai înalt decât restul clădirii, în care se află casa scării. Turnul este luminat de ferestre înguste dispuse pe verticală și se încheie cu un mic corp tehnic. Compoziția, cu volum principal, etaje retrase și turn de colț, aparține modernismului românesc de la sfârșitul anilor 1930. Acesta păstrează din Art Deco accentul pe verticalitate, dar renunță la ornament. Un corp de legătură mai scund, tot alb și tot cu acoperiș terasă, face trecerea spre casa Gottereau.

Corpul din spate, casa Maria Mavros I. Cantacuzino, este o construcție eclectică de factură pitorească, cu parter înălțat pe soclu și etaj, fațade tencuite în culoare crem și acoperiș cu învelitoare metalică roșie. Parterul este tratat cu bosaj în benzi orizontale. Intrarea și ferestrele parterului sunt încadrate de pilaștri cu capiteluri, iar avancorpul lateral are la parter o fereastră geminată cu arce semicirculare și colonetă centrală. La etaj, ferestrele au ancadramente simple, iar în dreptul uneia dintre ele se află un mic balcon cu balustradă.

Elementul cel mai vizibil al casei este streașina amplă, susținută de console din lemn decupat, vopsite în brun, care urmează toate frontoanele și avancorpurile. Coamele acoperișului sunt decorate cu creste și săgeți metalice, vizibile atât din curtea spitalului, cât și din piață. Aceste elemente o deosebesc de clădirile publice academice ale lui Gottereau și o apropie de vila suburbană de tip pitoresc, frecventă în reședințele private bucureștene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Alăturarea celor două corpuri face din ansamblu o mostră de evoluție a arhitecturii bucureștene pe o jumătate de secol.

De la sediu administrativ la spital de ochi

Război și primii ani postbelici (1943–1957)

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, clădirile din Piața Lahovari nr. 1 au fost rechiziționate pentru nevoile armatei. În 1943 și 1944 aici funcționa Spitalul Militar Z.I. 367, un spital al zonei interioare destinat răniților de pe front, care căuta prin anunțuri de presă infirmiere calificate și personal de serviciu. Este prima utilizare medicală a ansamblului, care va deveni, trei decenii mai târziu, funcția sa permanentă.

După război, imobilul a revenit administrației asigurărilor sociale. În 1945, la adresa Piața Lahovari nr. 1 funcționa Ministerul Muncii, iar Ministerul Asigurărilor Sociale, cu sediul pe Bulevardul Carol I nr. 33, coordona Casa Centrală a Asigurărilor Sociale. În octombrie 1945, serviciul de construcții și reparații al Casei Centrale a organizat o licitație pentru „executarea unui racord de calorifer între imobilul nou și vechiul din Piața Lahovari No. 1”. Documentul confirmă că, la acea dată, ambele corpuri erau în funcțiune și legate printr-o instalație comună de încălzire.

ASCAR (1957–1976)

La 1 iunie 1957, în clădirile din Piața Lahovari s-a mutat ASCAR (Asistența Cardiacilor), centrul de cardiologie înființat la 13 decembrie 1945 de profesorul Constantin C. Iliescu, primul profesor de cardiologie din România. Între 1948 și 1957, ASCAR funcționase ca policlinică pe Strada Xenopol nr. 19. Odată cu mutarea în Piața Lahovari, numită în acea perioadă Piața Kuibîșev și apoi Piața Cosmonauților, centrul a devenit spital și policlinică, cu o organizare modernă pentru acea vreme.

ASCAR a funcționat în Piața Lahovari timp de aproape două decenii, până în 1976, când a fost mutat la Spitalul Fundeni. Acolo s-a dezvoltat Institutul de Boli Cardiovasculare, care poartă astăzi numele profesorului C. C. Iliescu. Modelul ASCAR, care asocia depistarea, tratamentul și formarea medicilor cardiologi, a fost preluat de centrele de cardiologie din principalele orașe ale țării.

Spitalul de Oftalmologie (din 1976)

Spitalul Clinic de Oftalmologie din București a fost înființat la 1 ianuarie 1949, prin mutarea secției de boli de ochi de la Vatra Luminoasă într-o unitate nouă. La început avea 125 de paturi și 33 de angajați, dintre care patru medici și un farmacist. În 1950 a fost înființată a doua clinică de oftalmologie, iar în 1965 personalul ajunsese la 111 angajați. În 1976, după plecarea ASCAR, spitalul s-a mutat în Piața Cosmonauților nr. 1, în clădirile fostei Case de Asigurări Sociale București.

În 1996, unitatea a primit numele de Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice. Din 2000 au început lucrările de consolidare și modernizare a clădirilor, iar în 2002 a fost deschis ambulatoriul de specialitate. În 2008, compartimentul de urgență a fost reorganizat ca Compartiment Primiri Urgențe de Specialitate. Spitalul funcționează în trei corpuri, notate A, B și C, dintre care corpul B este monument istoric. Are 142 de paturi și este singurul spital monoprofil de oftalmologie din țară și cel mai mare din Sud-Estul Europei.

În august 2025, printr-o hotărâre de Guvern, Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice a fost transformat în Institutul Clinic de Urgențe Oftalmologice „Prof. Dr. Mircea Olteanu”. Numele omagiază medicul oftalmolog Mircea Olteanu (1926–2011), general medic, profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” și membru de onoare al Academiei Române, pionier al transplantului de cornee în România. Adresa oficială a institutului este Piața Alexandru Lahovari (fostă Cosmonauților) nr. 1, Sector 1.

*

Piața A. Lahovary 1, fost Dionisie Nr. 98: Fosta casă Maria Mavros I. Cantacuzino; 1892-1893 arh. Paul Gottereau; Parțial înglobată în Spitalul de Oftalmologie.

Personaje

• Maria Cantacuzino, născută Mavros – fiica generalului Nicolae Mavros și soția lui Ioan C. Cantacuzino; a construit în 1892–1893 casa din Strada Dionisie nr. 98 (azi corpul vechi al spitalului); în 1893 a făcut parte din anturajul principesei Maria la căsătoria cu principele Ferdinand.
• Ioan C. Cantacuzino (1825–1878) – magistrat și om politic, ministru al Justiției și al Cultelor și Instrucțiunii Publice, președinte al Curții de Casație; soțul Mariei Mavros și tatăl microbiologului Ion Cantacuzino.
• Paul Gottereau (1843–1924) – arhitect francez, autorul a peste 80 de clădiri în România (Palatul CEC, Fundația Universitară Carol I, Palatul Regal, Palatul Cotroceni); a proiectat casa Mariei Mavros Cantacuzino.
• Ion Ionescu (n. 1894) – arhitect, șeful Serviciului de Arhitectură al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale; autorul sediului Casei Centrale de pe Bd. Carol I nr. 31-33 și al palatului Casei de Asigurări Sociale București din Piața Lahovari (1937–1940).
• Dumitru Mociorniță (1885–1953) – industriaș, proprietarul fabricii de încălțăminte Mociorniță; președintele Consiliului de administrație al Casei de Asigurări Sociale București și inițiatorul construirii noului sediu.
• Ion (Jean) Hasnaș – directorul Casei de Asigurări Sociale București în anii 1937–1938; a condus pregătirea construirii palatului din Piața Lahovari.
• Mișu Enescu – directorul general al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale; a inspectat noul local în 1936 și a vorbit la punerea pietrei fundamentale în 1937.
• Ion Nistor (1876–1962) – istoric, ministru al muncii în 1937; a prezidat punerea pietrei fundamentale a palatului la 2 noiembrie 1937.
• Constantin C. Iliescu (1892–1978) – primul profesor de cardiologie din România, fondatorul ASCAR, care a funcționat în clădirile din Piața Lahovari între 1957 și 1976.
• Mircea Olteanu (1926–2011) – medic oftalmolog, general medic, profesor la UMF „Carol Davila”, membru de onoare al Academiei Române; institutul din Piața Lahovari îi poartă numele din 2025.

Referințe:

• Oana Marinache, Paul Gottereau, un regal în arhitectură, Editura Istoria Artei, 2017
• Oana Marinache, ARHITUR. Strada Dionisie Lupu și împrejurimi, Asociația și Editura Istoria Artei, 2019
• Presa vremii, 1892, 1936–1945 (știri și anunțuri privind Casa de Asigurări Sociale București, Spitalul Militar Z.I. 367 și Ministerul Muncii)
• Istoric – Institutul Clinic de Urgențe Oftalmologice „Prof. Dr. Mircea Olteanu” (spitaloftalmologie.ro)
• Istoria Spitalului Clinic de Oftalmologie din București, cel mai mare spital de ochi din Europa de Sud-Est (bucuresti.ro)
• Casa Asigurărilor Sociale (locuri în București)
• House of Social Securities (Photo Past Future)
• Bucureștii aerisiți – Piața Lahovari la începutul anilor ’70 (București – Vechi și Noi)
• Cum se construia Micul Paris în anii ’20. Imagini inedite din Piața Lahovari (Arhiva de presă)
• Oameni care au construit Bucureștiul: Paul Gottereau (Real Estate Magazine)
• Paul Gottereau – comentariu critic (Metacult)
• Paul Gottereau – critical review (Metacult)
• Paul Gottereau – București (Arhiva de Arhitectură)
• Buildings by Paul Gottereau (Wikimedia Commons)
• Arhitecți francezi care au lucrat în România în epoca modernă (e-antropolog.ro)
• Mavros Cantacuzino’s Palace (Satul Banului)
• Ion C. Cantacuzino (politician) (Wikipedia)
• Scurt istoric al asigurărilor sociale în România (filbuc-caa.ro)
• Great Romanian Entrepreneurs – Dumitru Mociorniță (Radio România Internațional)
• Constantin C. Iliescu – primul profesor de cardiologie din România (Viața Medicală)
• Despre noi – Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C. C. Iliescu” (cardioiliescu.ro)
• Spitalul de Oftalmologie București devine Institutul „Prof. Dr. Mircea Olteanu” (zin.ro)
• Mircea Olteanu a fost un medic român, chirurg oftalmolog cu specializarea transplante de cornee (Jurnal FM)
• Arhitect Ion Ionescu
• Casa Asigurărilor Sociale
• Case de Asigurări Sociale construite în anii interbelici

August 2023: