Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Ion I. Berindey (ϯ)
(n. 1899 - d. 1981)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: art deco

Alexandru Xenopol 7 (1935, casă în fundul curții)
case/vile, 1-2 niveluri, 1900, popular urban
Banca Ardeleană
birouri, 6-12 niveluri, 1938, neoclasic, monument clasa B
Blocul Botez
2-5 niveluri, 1935, art deco, monument clasa B
Blocul Doamna Virgil Slătineanu (Vlad Berindei?) (?)
6-12 niveluri, 17 apartamente, 1932, art deco, risc seismic Consolidat
Blocul Eugenia și Șerban Titus Ionescu
6-12 niveluri, 37 apartamente, 1937, art deco, risc seismic I (pericol public)
Ion I Berindey

Arhitectul ION I. BERINDEY (1897–1981)

Ion I. Berindey s-a născut la Paris, în mai 1897 (menționat 17/18 mai, în registrele pariziene), fiul arhitectului Ion D. Berindey și al Elizei (Iza) Zănescu. A absolvit École des Beaux-Arts din Paris în 1924 (echivalare în România în 1933) și a revenit în țară în 1925, la început lucrând în biroul tatălui său. A decedat la 21 octombrie 1981, la București. În anii ’30 este înscris cu domicilii profesionale la București (str. Sf. Constantin 24; str. Caragea Vodă 22; ulterior str. Paul Greceanu 41).

Face parte din dinastia de arhitecți Berindey: nepot al lui Dimitrie (Dumitru) I. Berindey și fiu al lui Ion D. Berindey. După 1928, preia o parte dintre colaboratorii atelierului tatălui (desenatori și devizieri) și își organizează propriul birou. A avut o locuință-atelier pe str. Ioan Vodă Caragea 22 (1932) și apoi o casă proprie în Parcelarea Greceanu (str. Paul Greceanu 41, 1937). Date de stare civilă (naștere la Paris, arondismentul 16) și domicilii profesionale în București sunt documentate în fondurile Asociației Istoria Artei (Arhiva de Arhitectură).

Profil profesional și stil

Arhitect interbelic cu profil dublu: autor de clădiri (publice, rezidențiale, imobile de raport) și urbanist/administrator tehnic, cu carieră continuată după 1948 în institutele de proiectare și sistematizare ale statului. În proiectele din anii ’30 integrează limbajul modern/clasicizant al epocii (art-deco târziu, raționalism temperat), cu fațade ordonate, colțuri marcate și registru decorativ discret; la clădirile publice adoptă compoziții simetrice, porticuri și socluri robuste, adaptate funcțiunilor.

Colaborator și membru al redacției revistei „Arhitectura” (1935–1941). Articole și note profesionale în contextul activității din instituții și din SAR; bibliografie de familie: „Note din activitatea arhitecților Dumitru I. Berindey, Ion D. Berindey și Ion I. Berindey” (Mircea I. Berindey, 1988).

Funcții, afilieri, activități publice

  • 1935, 1936: secretar al Societății Arhitecților Români; 1937 și 1941: membru în Comitetul SAR.
  • 1936: arhitect-urbanist la Primăria Municipiului București (Serviciul de Sistematizare).
  • 1940–1947: director tehnic al Eforiei Spitalelor Civile; proiectează Spitalul Panduri și amenajări la Colentina, Filantropia, Colțea, Grigore Alexandrescu.
  • 1947–1949: director tehnic la Societatea de Locuințe Comunale.
  • 1950–1951: consilier tehnic la Ministerul Gospodăriei Comunale.
  • 1951–1953: arhitect-șef la IPCE.
  • Din 1953: la „Proiect București”, în colectivele de sistematizare ale capitalei (aproape trei decenii); 1956: președinte al Uniunii Arhitecților.
  • 1935–1941: colaborator și membru în redacția revistei „Arhitectura”.

Lucrări – listă extinsă (grupată pe categorii; cu adrese și note sintetice)

(Notă: lista reunește lucrări atestate și atribuiri documentate în repertorii preluate în cea mai mare parte din fișele Fundației Culturale META, care are listele cele mai complete disponibile online)

Clădiri publice și administrative

  • Imobilul Crucii Roșii, str. Biserica Amzei 29, București (c. 1935–1940). Sediu urban reprezentativ, colț cu bd. Magheru; volum etajat, colț rotunjit, registru art-deco.
  • Camera de Muncă (Oficiul Muncii), str. Radu Calomfirescu 8, București (c. 1935–1940). Imobil administrativ în țesut central.
  • Banca Ardeleană (astăzi OSIM), str. Ion Ghica 5, București (c. 1938–1940). Clădire bancară modernă, fațade ordonate, registru clasicizant; ulterior sediu OSIM.
  • Clădire administrativă „Curtea Supremă/Înalta Curte de Casație și Justiție”, str. Batiștei 25A, București (1939, în colaborare cu arh. Constantin Ciogolea). Imobil administrativ de justiție în arealul Batiștei; în prezent, instituția deține și administrează imobilul de pe str. Batiștei 25.
  • Hotel la Turnu-Severin (1936–1938; ulterior spital). Program hotelier regional, cu adaptare ulterioară funcțională.
  • Spitalul Panduri, București (1942; proiect în perioada 1940–1947 ca arhitect-șef al Eforiei Spitalelor Civile). Corpuri pavilionare și modernizări pentru rețeaua sanitară bucureșteană.

Imobile de raport și blocuri de locuințe (București)

  • Două imobile cu apartamente, str. Jules Michelet 25–27 (c. 1935–1937). Imobile de colț/aliniament în polul Magheru–Enescu.
  • Imobile de locuințe, str. George Enescu 7–9, colț cu Intrarea Biserica Albă (c. 1935–1937). Front modern, registru orizontal pronunțat.
  • Imobil de locuințe, str. Xenopol 3 (1937). Bloc mediu-înalțime în țesut central.
  • Proiect imobil de locuințe, bd. Magheru 28–30 (c. 1935–1940). Proiect de front major pe artera modernistă a orașului.
  • Imobil de locuințe, str. Sfinților 4 (c. 1935–1940). Bloc urban pe stradă secundară a axului Carol–Rosetti.
  • Imobil „Vlad Berindei”, bd. Lascăr Catargiu 15A (1940). Clădire de colț în zona Pieței Romane.
  • Imobil „Dinu Brătianu”, bd. Lascăr Catargiu 43 (1933). Imobil burghez pe traseul istoric Catargiu.
  • Imobil „Motaș”, str. Batiștei 16 (data n.c.). Bloc mediu, front Batiștei.
  • Imobil „Botez”, str. Hristo Botev 30 (data n.c.). Imobil cu apartamente în zona C.A. Rosetti.
  • Imobil P+4 „Orăscu”, bd. Dacia (1934; nr. neidentificat). Bloc de raport pe bulevardul Dacia.

Reședințe și vile particulare (București și în afara orașului)

  • Casa/locuință-atelier Ion I. Berindey, str. Ioan Vodă Caragea 22, București (1932). Funcțiune mixtă birou–locuință.
  • Casa avocat Bălănescu, bd. Dacia 75, București (1927). Reședință urbană timpurie a autorului.
  • Casa Georgeiade, str. Jean-Louis Calderon 68 (fostă Cantacuzino 66), București (1929). Reședință de colț cu detalii deco.
  • Casa Ion Jalea (sculptor), Copăceni (1930) – și o a doua casă pentru Ion Jalea, str. Paul Greceanu 39, București (1936). Reședințe de artist, cu spații de atelier.
  • Casa Ianovici, str. Paris 6, București (c. 1930–1935). Reședință pe axul Kiseleff–Paris.
  • Casa Argetoianu, str. Nicolae Iorga 36, București (c. 1930–1935). Vilă urbană în țesut de elită.
  • Casa Logady, str. Sofia 23, București (c. 1930–1935). Vilă urbană cu volum compact.
  • Casa Vlad Berindei, str. Emil Balaban 1 (fostă Cortului), București (c. 1930–1935). Reședință de familie.
  • Casa Galitza, str. Louis Blanc 11, București (c. 1930–1935). Reședință urbană cu tratare sobră.
  • Casa Rălescu, str. Batiștei 28, București (c. 1930–1935). Reședință într-un front istoric.
  • Casa ioan Berindei (Mustic), str. Porumbaru 57, București (c. 1935). Vilă în arealul Aviatorilor–Dorobanți.
  • Casa Enăceanu, str. Visarion 11, București (c. 1935). Reședință în zona Piața Romană.
  • Casă pe Calea Călărașilor 57, București (c. 1935). Front istoric al Călărașilor.
  • Casa proprie (a doua), str. Paul Greceanu 41, București (1937). Locuință autor în Parcelarea Greceanu.
  • Casa Soutzu, Predeal, str. Mihai Eminescu 26 (1938). Vilă de stațiune montană.
  • Casa Colorian, str. Mihai Eminescu 7, București (data n.c.). Reședință urbană timpurie.
  • Casa Grigore Berindei, Costinești – pe plajă (1940). Vilă de litoral. (ro)
  • Casa Dina Balș, Costinești (1940). Vilă de litoral. (ro)
  • Casa Florescu, str. Bitolia 7, București (c. 1940–1944). Reședință urbană târzie.
  • Casa Ion I. Berindey, Beuca, jud. Teleorman (1926; demolată). Reședință rurală de familie.
  • Casa Alexandru I. Berindey, Beuca, jud. Teleorman (1931). Reședință rurală de familie.
  • Reședință Mouillet, Le Cannet, Rue Madrid, Franța (1924–1925). Comandă timpurie în Franța.

Proiecte industriale, garaje, echipamente

  • Complex de prelucrare a lemnului, Combinatul Năruja–Nehoiu (data n.c.). Ansamblu industrial.
  • Fabrica Rosenthal, Oradea (data n.c.). Intervenție industrială.
  • Garaj P+4, str. Cobălcescu 45, București (c. 1928–1930). Clădire tehnică cu capacitate mare.
  • Garaj „Mihăilescu”, str. Luterană 9, București (c. 1930). Spațiu tehnic central.
  • Garaj „Mihăilescu”, Calea Dorobanților 31, București (c. 1930–1935; ulterior spațiu comercial).

Colaborări timpurii și context profesional: 1925–1927: colaborări cu Ion D. Berindey la Palatul Administrativ din Iași (inaugurat 1925) și la casa Maria Filotti, str. Vasile Pârvan 12, București.

Lucrări religioase: Premiul I la concursul pentru „Biserica din Parcul Domenii” (1936). Proiect laureat; stadiu de realizare neconfirmat.

Urbanism și sistematizare

  • 1938–1944: în Serviciul de Sistematizare al Primăriei București, participă (alături de Duiliu Marcu, G. M. Cantacuzino, Roger Bolomey, Ion Al. Davidescu) la aplicarea planului de sistematizare al capitalei (elaborat în 1935).
  • Din 1953: în colectivele „Proiect București”, contribuie la mai multe versiuni ale schiței de sistematizare a orașului, în conducerea colectivelor tehnice.

Referințe (familia de arhitecți Berindey):


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index