Casa Doctor Leonte Anastasievici
Imobilul doctorului Leonte Anastasievici a fost construit pe un teren situat la intersecția unor artere importante ale Bucureștiului de început de secol XX, într-o zonă care a suferit numeroase modificări de nomenclatură stradală. Proprietatea se afla inițial la intersecția străzilor Lipscani noi, Domnița Anastasia și Mihai Vodă. Terenul fusese achiziționat de doctorul Anastasievici de la Dumitru Nicolau la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe un amplasament unde existau deja construcții mai vechi. Fiind o parcelă de colț, aceasta a fost afectată de lucrările de aliniere urbană, proprietarul fiind obligat să cedeze o parte din teren și să reconstruiască imobilul conform noilor reglementări. În aprilie 1913 sunt depuse documentele pentru autorizația de construire, proiectul fiind semnat de arhitecții Eracle Lăzărescu și Arghir Culina, asociați ai Societății Imobiliare. Este probabil ca această comandă să fi fost facilitată prin intermediul comunității aromâne influente din București.
Clădirea a fost concepută ca imobil de raport, în stil eclectic de inspirație beaux-arts, având parter comercial cu prăvălii, două etaje destinate apartamentelor și garsonierelor, precum și o mansardă. Decorația bogată a fațadelor o apropia stilistic de Palatul Societății Imobiliare de pe Calea Victoriei. Personalitatea doctorului Leonte Anastasievici se înscrie în rândul figurilor importante ale medicinei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Provenind dintr-o familie de origine aromână din Albania, el s-a născut la Giurgiu și a urmat studiile liceale la București, la Liceul Matei Basarab. A obținut doctoratul în medicină în 1875, cu o teză dedicată simptomelor diabetului insipid, iar la doar 26 de ani a participat ca medic la campania din Războiul de Independență, conducând ambulanța la Grivița. A devenit cetățean român în 1880 și a avut o carieră medicală și administrativă remarcabilă: a fost membru al Consiliului sanitar superior, reprezentant al Eforiei Spitalelor Civile la congrese internaționale, precum și medic chirurg la Spitalul Filantropia și la Spitalul Brâncovenesc.
În 1913 se retrage din activitatea de la Spitalul Brâncovenesc, moment marcat printr-un banchet omagial la care participă numeroși medici și prin emiterea unei plăci comemorative. În anul următor este avansat la gradul de medic general în rezervă. După moartea sa în 1914, proprietățile sunt preluate de fiul său, Constantin Leonte, chirurg al Eforiei Spitalelor Civile. În lista lucrărilor arhitectului Arghir Culina apar mai multe imobile comandate de familia Leonte, inclusiv alte construcții din apropiere, ceea ce sugerează existența unui mic ansamblu imobiliar dezvoltat de această familie în zonă. (sinteză din texte de Oana Marinache)
*
Fostă proprietate a lui Dumitru Nicolau, apoi a doctorului chirurg Anastasievici Leonte (ulterior președinte al Societății de Cultură Macedo-Române), consemnată în 1896. Clădirea a fost construită începând cu anul 1913, arhitecți Eracle Lăzărescu și Arghir Culina, finalizată în 1915, Clădirea are 4 etaje, cu câte două apartamente spațioase pe palier și o scară separată cu garsoniere pentru servitori. În 1915, Stabilimentul de Arte Grafice Energiea devenea prima utilitate comercială a spațiului aflat la parterul clădirii din strada Brezoianu nr. 4. În vremea aceea, strada se numea Domnița Anastasia, iar clădirea impozantă de la numărul 4 era singura de felul ei din zonă. Tipografia a funcționat până prin anii 1923, aici tipărindu-se în principal cărți și reviste ale vremii.
După 1923 întreaga clădire este vândută de către moștenitorii doctorului Anastasievici Leonte, mort în 1914, către Josef Wappner, care va schimba destinația spațiului de la parter, împărțindu-l în câteva „ochiuri” și distribuindu-l mai multor prăvălii. În acea perioadă, aici au funcționat: o croitorie, o șoșonerie, o ceasornicărie și chiar o băcănie și o cafenea. La numai un an după, Wappner revinde clădirea unuia din cei mai buni avocați ai vremii, Ioan Boață, imobilul rămânând până astăzi în proprietatea familiei și a moștenitorilor săi. Ceva mai târziu, în perioada celui de al Doilea Război Mondial, pentru scurt timp, parterul Energiea și-a recăpătat destinația inițială de tipografie. Prăvăliile au dispărut, iar în loc au apărut Imprimeriile Române, ce aparțineau de Imprimeriile Naționale.
Bombardamentele din 7 Mai 1944 pun însă capăt și celei de-a doua tipografii care a funcționat la această adresă. Imprimeriile sunt distruse de o bombă ce traversează casa din acoperiș până în parter unde explodează. Presele și tirajele sunt incendiate. Pe alocuri, în pub (restaurantul Energiea de astăzi), pe stâlpii de susținere din zona barului se mai pot vedea cărămizi care au păstrat negreala focului prin care au trecut în 1944. Perioada de după războaie a fost prima care a îndepărtat cu adevărat Energiea de originile sale, transformând-o de aici înainte, în loc de restaurant și bar. Astfel, după ce Imprimeriile ard, se deschide, pentru o scurtă perioadă de timp, vestitul restaurant Trocadero. După venirea comuniștilor la putere, restaurantul se va numi Ciocârlia, urmând ca, ceva mai târziu, în anii ’80, să se transforme într-o simplă cantină a Ministerului de Interne ce ocupă clădirea de vizavi, Vama Poștelor pe vremuri.
Ultimul episod violent ce avea să marcheze istoria Energiea s-a desfășurat în timpul mineriadelor din 13-15 Iunie 1990, în timp ce protestatarii asediau Ministerul de Interne. În agitația momentului, cantina ce încă funcționa la parterul imobilului era incendiată. De prin anul 2000 începe o perioadă „jolly” pentru spațiul Energiea. O perioadă cu bere, fish & chips, darts și mult fotbal. E perioadă în care aici a funcționat un pub englezesc – Whispers, deschis odată cu retrocedarea clădirii moștenitorilor lui Ioan Boață. (extrase din site-ul restaurantului Energiea)
Referințe:
- [Oana Marinache, Arhitur – Strada Brezoianu și zona Grădinii Cișmigiului, Asociația și Editura Istoria Artei, 2024] (volum tipărit)
- [Oana Marinache, Arghir Culina, arhitectură la răscrucea vremurilor, Vol. I 1908-1916, Editura Istoria Artei, București 2024] (volum tipărit)
- Energiea spune povestea unei foste tipografii de la începutul secolului
- Energiea, un loc readus la viață de către Cristian Corvin
- Eracle Lăzărescu (Arhiva de Arhitectură)
- Traseul Arghir Culina
- Arghir Culina - Wikipedia
- CULINA, Arghir (comentariu critic META)
- Arghir Culina - Arhiva de Arhitectură
- Arghir Culina, 140 de ani de la naștere
- Arhitectul Arghir Culina (lucrare studenți)
August 2023:
