Blocul Leonida

Blocul Leonida

Amplasament și descriere arhitecturală

Blocul Leonida se află pe Bulevardul Gheorghe Magheru (fostul Bulevard Take Ionescu) la numerele 28-30, Sector 1, în imediata apropiere a Pieței Romane. Terenul pe care a fost ridicată clădirea avea, la momentul construcției, o suprafață de 1.860 mp, cu o formă de L, rezultată din unificarea a trei loturi: unul de 544 mp la bulevard, pe care exista deja o construcție demolată ulterior, un al doilea, liber, de 270 mp, alipit primului și formând împreună un front stradal de 42,42 metri liniari, și un al treilea, în spate, de 721 mp, destinat unui corp de garaje. Planul de situație care documentează această unificare este datat 1939.

Pentru acest amplasament a existat, anterior, un proiect nerealizat semnat de arhitectul Ion I. Berindey, autorizat pentru Sectorul I Galben sub numărul de dosar 602/1932: o clădire cu parter, mezanin și șapte etaje, dintre care ultimele trei retrase în gabarit, cu o înălțime aprobată de 22 de metri la cornișă. Parterul și mezaninul erau destinate tot unui spațiu de vânzare a automobilelor (show-room), cu acces auto prin gang către un garaj amplasat în partea din spate a terenului — o concepție apropiată, în funcțiune, de cea pe care avea să o realizeze ulterior Ion Giurgea. Sursele păstrează o neconcordanță privind datarea exactă a acestui proiect nerealizat: dosarul de arhivă citat de istoricul Nicolae Lascu indică anul 1932, în timp ce fișa arhitectului Ion I. Berindey de pe platforma META menționează intervalul 1935-1940 pentru un proiect de imobil de locuințe la aceeași adresă.

Proiectul realizat efectiv pe teren, cel care avea să rămână cunoscut drept Blocul Leonida, a fost semnat de arhitectul Ion Giurgea. Corpul principal, la stradă, are subsol tehnic, parter și șase etaje, plus un pod nelocuibil (structură S+P+6). La parter, pe tot frontul fațadei, se deschidea spre bulevard o expoziție cu vânzare de automobile, cu pardoseală de marmură dispusă în carouri. Accesul la corpul de garaje din spate se făcea printr-un tunel amplasat în partea stângă a intrării, cu o lățime de 3,90 metri.

Fațada principală, dinspre bulevard, este tratată ca o compoziție unitară, dominată pe partea dreaptă de linia orizontală a balcoanelor, specifică modernismului Art Deco, și contrabalansată, pe partea stângă, de un corp vertical cu o secțiune amintind de contraforții construcțiilor medievale. În zona parterului și a intrării principale, din stânga, decorația capătă un caracter mediteraneean, cu bosaje sculptate în piatră, bandouri orizontale și simboluri heraldice — un limbaj pe care Ion Giurgea îl folosea frecvent la vilele particulare bucureștene ale vremii. Printre motivele decorative se remarcă floarea de crin (Fleur de Lys), prezentă pe un număr de șapte planșe de pietrărie păstrate în arhiva arhitectului.

Pentru terenul din spate, Ion Giurgea a proiectat un corp de garaje conceput ca parcare supraterană pe șase niveluri, cu o platformă-lift rotativă pentru automobile, care ar fi permis intrarea mașinii pe o linie dreaptă și rotirea ei ulterioară pentru ieșire, fără manevre suplimentare. Planurile acestui corp nu au fost puse în aplicare; motivul cel mai probabil a fost dificultatea tehnică a rampelor elicoidale unice, pe care ar fi trebuit să circule, pe rând, atât mașinile care urcau, cât și cele care coborau. Ion Giurgea a fost un practicant activ al funcționalismului Art Deco în arhitectura interbelică bucureșteană, autor, printre altele, al Casei Carol Gagel din Cotroceni (împreună cu arhitectul Anton Curagea) și al cavoului familiei Leonida din Cimitirul Bellu. Contemporanii l-au numit „Maestrul Giurgea”; arhiva sa personală, păstrată de moștenitori, cuprinde aproximativ 4.000 de planșe și peste 200 de proiecte, multe dintre ele necunoscute publicului larg.

Istoricul construcției

Pe locul unde avea să fie ridicat Blocul Leonida a funcționat, până în 1937, primul autogaraj al firmei Leonida, deschis inițial pe strada Cătunul Nou nr. 10. După demolarea acestei construcții, în 1937, a început ridicarea noului sediu, conceput special pentru Leonida & Co și destinat exclusiv comercializării automobilelor — una dintre primele clădiri de birouri din București gândite pentru o singură funcțiune economică. Lucrările s-au încheiat în 1939, an în care clădirea a fost inaugurată. O fotografie realizată cu acel prilej, păstrată în arhiva personală a lui Ion Giurgea și pusă la dispoziție de moștenitorii acestuia, documentează înfățișarea inițială a fațadei — diferită vizibil de cea de astăzi, modificată în urma unei restaurări ulterioare.

Distribuția interioară urma o ierarhie funcțională clară. La etajul 1 se aflau un depozit de piese auto, două birouri pentru piese și aparate de radio și două birouri ale firmei Frigidaire, pentru care Leonida & Co deținea reprezentanța în România. La etajul 2 erau amplasate birourile de vânzări și de relații cu publicul, organizate în jurul unui hol central de distribuție.

Etajul 3 găzduia conducerea firmei — Direcțiunea și sălile de consiliu. Pentru Sala de Consiliu, Ion Giurgea a conceput un proiect de amenajare interioară cu decorații murale realizate din lemn, oglindă și panouri vitrate către hol. La etajele superioare se aflau birourile angajaților, de dimensiuni mai mici, distribuite pe dublu tract, cu ferestre atât spre stradă, cât și spre curtea din spate. Structura clădirii a rezistat cutremurelor din 1940 și din 1977, spre deosebire de imobilul vecin, Blocul Cassata, care s-a prăbușit în 1977. Faptul că Blocul Leonida era un corp de mijloc al frontului stradal, și nu unul de capăt, i-a permis să evite fenomenul de „lovitură de berbece” la seism, care a afectat în mod special clădirile aflate la capetele fronturilor.

Beneficiarul: familia și firma Leonida & Co

Firma Leonida & Co a fost înființată în 1906 de Leon Leonida, împreună cu doi asociați, cu un capital inițial de 225.000 de lei. Până în 1908, firma avea deja sucursale deschise în principalele orașe ale țării, cu garaje proprii și depozite de benzină, uleiuri și cauciucuri. Leon Leonida a fost, în același timp, unul dintre pionierii automobilismului sportiv din România: a participat, cu un automobil Mercedes, la cursa București–Giurgiu din 1904, clasându-se al doilea, după Prințul George Valentin Bibescu, și a fost unul dintre membrii fondatori ai Automobil Clubului Român.

Leon Leonida a murit la 21 august 1911, la vârsta de 31 de ani, într-un accident produs pe șoseaua dintre Dârste și Brașov, când automobilul pe care îl conducea s-a răsturnat în șanț din cauza ruperii bruște a cârmei. Este considerat, potrivit presei vremii, prima victimă românească a unui accident auto. Conducerea firmei a fost preluată imediat de fratele său, Constantin Leonida (n. 1885), care a rămas administrator principal al Leonida & Co până la naționalizarea din 1948, inclusiv după transformarea firmei în societate pe acțiuni.

Sub conducerea lui Constantin Leonida, firma s-a concentrat, în anii ’30, pe importul de automobile americane, fiind reprezentanta grupului General Motors în România pentru mărcile Chevrolet, Buick și Opel. Constantin Leonida călătorea frecvent la Anvers, unde își aveau birourile principalele companii americane de automobile, dar și la Paris și în Germania, pentru contracte și negocieri. Leonida & Co deținea, de asemenea, reprezentanța pentru frigiderele Frigidaire, tot din grupul General Motors, și carosa autobuze.

Constantin Leonida a fost căsătorit cu Sevastia Săbăreanu, al cărei frate, Ion Săbăreanu, a fost primar al Sectorului I Galben până în 1938. Fiica lor, Ioana-Maria, cunoscută drept Peggy, a fost căsătorită cu Ion Lahovary; nași le-au fost Constantin Argetoianu și soția sa, Valentina. Peggy Leonida-Lahovary a murit în 1938, la vârsta de 21 de ani, după ce rochia de crinolină i-a luat foc la un bal.

Destinul clădirii

După naționalizarea din 11 iunie 1948, activitatea comercială a Leonida & Co a încetat, iar spațiul fostului showroom a fost preluat de stat. La 22 decembrie 1947 — deci chiar înaintea naționalizării propriu-zise a firmei — la parterul blocului a luat ființă primul magazin alimentar de stat din zonă, sub denumirea de Magazinul 6 Martie, aflat sub tutela nou-înființatei Societăți Municipale pentru Aprovizionarea Capitalei. Magazinul avea o sală de autoservire, raioane de băuturi și dulciuri, un raion de mezeluri și un centru de achiziții pentru sticle și borcane.

Ulterior, spațiul a funcționat sub numele de Comaliment, păstrând însă, în vorbirea bucureștenilor, denumirea informală de „Leonida” până în anii ’90 — semn al persistenței memoriei locului, chiar și după schimbarea completă a destinației și a firmei. Blocul Leonida este astăzi o clădire aflată într-o zonă protejată. Spațiile comerciale de la parter sunt ocupate de lanțuri de fast-food (KFC, McDonald's) și de restaurantul La Plăcinte. Clădirea a fost restaurată, dar finisajele actuale ale fațadei dinspre Bulevardul Magheru — inclusiv culoarea și tâmplăria de tip termopan — diferă vizibil de aspectul documentat în fotografia din 1939, singura imagine cunoscută a clădirii la momentul inaugurării.

Personaje

• Leon Leonida — n. probabil 1880, m. 1911 — fondator al firmei Leonida & Co (1906), pilot de curse și membru fondator al Automobil Clubului Român; considerat prima victimă românească a unui accident auto.
• Constantin Leonida — n. 1885 — fratele lui Leon Leonida, administrator principal al Leonida & Co din 1911 până la naționalizarea din 1948; reprezentant al General Motors și Frigidaire în România.
• Ioana-Maria (Peggy) Leonida-Lahovary — m. 1938, la 21 de ani — fiica lui Constantin Leonida, căsătorită cu Ion Lahovary.
• Ion Giurgea — arhitectul care a proiectat și realizat Blocul Leonida (1937-1939); autor și al cavoului familiei Leonida din Cimitirul Bellu.

*

Imobilul Leonida, Bd. Tache Ionescu 64 (1932, Arh. Ion I. Berindei); Clădirea era proiectată pe parter, mezanin și 7 etaje, din care ultimele 3 erau retrase în gabarit. Înălțimea aprobată a fost de 22 m la cornișa clădirii. Parterul și mezaninul au fost amenajate ca spațiu de vânzare a automobilelor (show-room), iar în partea din stânga a clădirii era prevăzut un acces auto (prin gang) la garajul aflat pe suprafața din spate a terenului. A.P., fond Sector I Galben, dosar 602/1932 (Nicolae Lascu)

*

Blocul Leonida, construit în 1937 pe bd. Gen. Gh. Magheru (fost Take Ionescu), după planurile arhitectului Ion Giurgea, a adăpostit inițial birourile și spațiile de expunere pentru automobile de lux ale societății comerciale Leonida, înființată în 1911 de unul dintre cei mai importanți promotori ai automobilismului din România, pe nume Leon Leonida (1882-1911). Mare pilot de raliuri și membru fondator al Automobil Clubului Român, Leonida sfârșește la 29 de ani într-un accident auto, fiind considerat prima victimă a noului mijloc de locomoție. Întreprinderile create de el își continuă însă în mod prodigios activitatea, sub patronajul tatălui său, industriașul Constantin Leonida. După 1948, magazinul de autoturisme dispare, fiind înlocuit cu o băcănie care se va nunii, întâi, Magazinul 6 Martie, apoi Comaliment. În pofida schimbării destinației și a firmei, până în anii ’90 locul va continua să fie cunoscut în oraș tot sub numele de „Leonida”. Astăzi, acolo se află un foarte apreciat local KFC. (Gabriela Tabacu – Orașul găsit în cutie. O cronică afectivă a Bucureștiului, Editura Humanitas, 2022)

*

Numele Leonida a rămas în memoria ultimelor generații de bucureșteni, semnificația lui, însă, s-a pierdut. Proiectat de arh. Ion Giurgea în anul 1939, special pentru Leonida & Co, blocul Leonida se numără printre primele clădiri de birouri din București, gândit să aibă o singură funcțiune: comercializarea automobilului.

B365.ro: Înainte de a vorbi despre planșele și planurile Blocului Leonida, mulțumesc pentru bucuria de a publica, în premieră, singura fotografie care ne spune, peste timp, cum arăta blocul Leonida la inaugurare. Imaginea este frapantă. Blocul, așa cum îl vedem azi, cel puțin fațada dinspre Bd-ul Magheru, parcă nu mai are nicio legătură cu cel din anul 1939. A fost restaurat cu termopane.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Blocul Leonida este o construcție istorică aflată într-o zonă protejată și a fost restaurat dar, din păcate, cred că s-a făcut o greșeală în privința finisajelor fațadei de la bulevardul Magheru. Este exclus să avem azi acel alb strălucitor. Ar fi trebuit să aleagă mai atent culoarea fațadei, care este total nepotrivită prin comparație cu proiectul original. (Mădălin Ghigeanu)

*

În fișa arhitectului Ion I. Berindey de pe META, apare mențiunea „1935-1940 - Proiectul imobilului de locuinţe din bulevardul Magheru 28-30 [Sursă: Mircea Berindei, vezi Bibliografie fișă]”

Referințe:

• Nicolae Lascu, Bucureștiul modern (1831-1952). Dezvoltare și legislație urbană, Editura Simetria, București, 2025.
• Gabriela Tabacu, Orașul găsit în cutie. O cronică afectivă a Bucureștiului, Editura Humanitas, București, 2022.
• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter (b365.ro)
• [Nicolae Lascu, Bucureștiul modern (1831-1952). Dezvoltare și legislație urbană, Ed. Simetria, București, 2025] (volum tipărit)
• Blocul Leonida de pe bulevardul Magheru, aproape de Piaţa Romană, în 1948 (foto)
• După Leonida (bucuresticitynews.ro)
• Blocul Leonida, prima clădire corporatistă din Bucureștiul interbelic (comisarul.ro)
• Gloria și prăbușirea „Leonida & Co”, imperiul auto cu garaje, showroom și bloc corporatist pe Magheru. Azi, extraordinarele clădiri de patrimoniu se sting (hotnews.ro)
• Arhitect Ion Giurgea
• Mister elucidat. Vila din Primăverii în care a trăit “aristocratul roșu” I. Ghe. Maurer e, cu siguranță, opera marelui arhitect Ion Giurgea. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Arhitect BERINDEY (BERINDEI), Ion (Ioan) I. - META
• Ion I. Berindei - Arhiva de Arhitectură
  

Termopanele din 2023:

Blocul Leonida în 2008: