Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Ion Giurgea (ϯ)
(n. 1903 - d. 1959)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: mediteraneean

Aviatorilor 35
case/vile, 2-5 niveluri, 1935, mediteraneean
Blocul General Mandiros Ciomac și Simion Ciomac
2-5 niveluri, 1938, mediteraneean
Blocul Leonida
6-12 niveluri, 1932, art deco
Calea Griviței 39 (atribuire)
2-5 niveluri, 1940, mediteraneean, monument clasa B, risc seismic I (pericol public)
Arhitect Ion Giurgea

Arhitectul Ion Giurgea

Ion V. Giurgea (18 aprilie 1903, Tecuci – 12 iunie 1959, București) este unul dintre cei mai importanți arhitecți ai curentului mediteraneean din arhitectura interbelică românească. Se naște la Tecuci, fiu al lui Vasile Giurgea, președintele Tribunalului din Tecuci, și al Antoanetei, născută Eustațiu. Urmează școala primară la Tecuci și Galați, apoi liceul la Galați, absolvit în 1922. În același an vine la București și se înscrie la Școala/Academia de Arhitectură, pe care o frecventează cu întreruperi și o finalizează în 1930, obținând diploma de arhitect.

În perioada studenției este remarcat ca desenator foarte talentat și face parte din generația de absolvenți din 1930, alături de Octav Doicescu, George Damian, Tiberiu Niga, Grigore Ionescu, Toma Marinescu și alți arhitecți care vor marca arhitectura românească a secolului XX. Dosarul său profesional consemnează domiciliul în București, pe strada Aurel Vlaicu 48, și sediul biroului profesional în Piața Cantacuzino 4 și strada Viitorului 31; cererea de înscriere în Corpul Arhitecților este depusă în 1932, legitimația fiind eliberată în 1933. Moare la 56 de ani, în 1959, după o carieră foarte densă, care cuprinde peste două sute de proiecte, majoritatea realizate între 1930 și 1948.

Formare și începuturi profesionale

În timpul facultății, în 1925, lucrează ca desenator în colectivul condus de Florea Stănculescu, la Casa Centrală de Împroprietărire, alături de colegul său George Damian. Această experiență timpurie marchează atât formarea lui profesională, cât și evoluția ulterioară a lui Damian, care va recunoaște mai târziu influența considerabilă a lui Ion Giurgea asupra propriei cariere.

După obținerea diplomei, în 1930, își deschide birou propriu de arhitectură în București. Primele comenzi sunt, în principal, vile urbane pentru o clientelă înstărită: oameni politici, industriași, profesioniști liberali. Încă din prima parte a anilor ’30 se conturează preferința sa pentru un limbaj mediteraneean, cu accente „florentine”, „mauro-florentine” sau gotic-venețiene, adaptat cerințelor unei burghezii care își dorește case spectaculoase, dar perfect funcționale.

În 1934–1937 colaborează strâns cu arhitectul Alexandru Zaharia, cei doi împărțind sediul profesional din strada Gh. Cantacuzino 4. Din această asociere rezultă două proiecte majore: vila Arethia și Gheorghe Tătărescu din strada Polonă 19 și sanatoriul Saint Vincent de Paul, cunoscut ulterior ca Spitalul C.I. Parhon din bd. Aviatorilor 34–36; ambele proiecte sunt demarate împreună și finalizate de Ion Giurgea.

Activitatea interbelică și perioada „mediteraneeană”

Perioada de maximă intensitate a activității sale se desfășoară aproximativ între 1932 și 1947. În acești ani, Ion Giurgea proiectează și realizează un număr foarte mare de vile urbane și imobile de locuințe, în special în zonele de lux ale Bucureștiului interbelic: Parcul Jianu și bd. Jianu (astăzi bd. Aviatorilor), parcelarea Callimachi, străzile Polonă, Grigore Mora, Dr. Lister, Dr. Herăscu etc.

Reputația lui crește mai ales datorită arhitecturii mediteraneene spectaculoase, dar riguroase, aplicată atât la vile individuale, cât și la imobile de colț sau case-vilă cu două niveluri. Printre beneficiari se numără familia Tătărescu, personalități din lumea medicală și juridică, industriași, politicieni și personaje apropiate de Casa Regală (de exemplu Sultana Lambrino).

În paralel cu lucrările mediteraneene, abordează cu aceeași siguranță limbajul modernismului Art Deco, mai ales în cazul imobilelor de raport. Exemplul cel mai cunoscut este imobilul Leonida din bd. Ion C. Brătianu 28–30, o clădire cu 6–12 niveluri, ridicată la sfârșitul anilor ’30, astăzi considerată una dintre piesele importante ale modernismului bucureștean.

În anii ’30 realizează și lucrări importante în afara Bucureștiului, dintre care se detașează proiectul Mănăstirii Pissiota (jud. Prahova), concepută între 1928–1929 ca schit de călugări pe moșia lui Nicolae și Zoe Pissiota. Biserica mănăstirii este concepută ca o sinteză între Renașterea italiană și tradiția bizantină, cu un turn-clopotniță de 20 m și o compoziție volumetrică originală. Documentația de arhivă atestă, de asemenea, proiectarea teatrelor din Galați și Tecuci (în jurul anului 1932), confirmând deschiderea lui către programe culturale și clădiri publice, nu doar spre locuințe de lux.

Activitatea după 1945

După închiderea biroului său privat în 1943, în contextul mobilizării și al condițiilor de război, Ion Giurgea lucrează la întreprinderea „Titan–Nădrag–Călan”, unde se ocupă de proiectarea complexelor industriale, în special după 1942. După 1945 se angajează la Institutul Proiect București și la structurile de proiectare ale Ministerului Sănătății. În această perioadă realizează blocul IPROC din intersecția Căii Griviței cu Calea Victoriei, un bloc de locuințe pe șoseaua Mihai Bravu (neidentificat încă documentar) și alte lucrări de arhitectură civică și industrială. În 1943 obține Premiul II la concursul pentru Facultatea de Agronomie din București, proiect nerealizat care arată însă nivelul recunoașterii profesionale de care se bucura în mediul de specialitate.

Profil arhitectural și stilistic

Ion Giurgea este, alături de Alexandru Zaharia, unul dintre principalii creatori ai curentului mediteraneean în arhitectura interbelică din România. Cercetarea biografică arată că, prin anvergura și calitatea lucrărilor, poate fi plasat chiar înaintea lui Zaharia, dat fiind că succesul său nu se bazează pe conexiuni mondene, ci aproape exclusiv pe profesionalism și pe recomandări directe ale beneficiarilor.

Stilul său mediteraneean se caracterizează prin volumetrii compacte, de obicei cu 2–3 niveluri, cu terase, logii și pergole, acoperișuri plate sau cu învelitoare discretă, lipsite de pante abrupte, fațade tencuite, aproape întotdeauna în tonuri deschise, ordonate de registre de goluri alungite și ancadramente simple, detalii de factură hispanică sau gotic-venețiană (arce în plin cintru sau trilobate, colonete, logii înguste), reinterpretate însă într-o cheie modernă.

În paralel cu mediteraneeanul practică un modernism Art Deco sobru, cu registre verticale accentuate, colțuri rotunjite sau decroșate, volume repetate și o tratare atentă a parterelor comerciale. Blocul Leonida, dar și imobile precum cele din străzile Sf. Constantin, Armenească sau Polonă ilustrează foarte bine această versatilitate stilistică. O trăsătură constantă este atenția la contextul urban și la colțurile de perspectivă (de exemplu, Leonida sau blocurile din Sf. Constantin și Armenească), precum și capacitatea de a adapta „stilul la modă” la situații foarte diverse: vile înscrise pe loturi înguste, case în parcelări noi, imobile de raport sau clădiri monastice.

Lista lucrărilor cunoscute

Lista de mai jos este deschisă; include lucrările documentate până în prezent în dicționarele și monografiile consultate, în surse de arhivă și în repertorii recente. Datele de dată și funcțiune sunt redate după documente acolo unde sunt cunoscute; pentru unele proiecte atribuirea rămâne încă deschisă.

Reședințe și vile particulare în București

  • Vila Arethia și Gheorghe Tătărescu, str. Polonă nr. 19, București, cca 1935–1936, vilă urbană în stil mediteraneean, realizată împreună cu Alexandru Zaharia; unul dintre cele mai citate exemple de arhitectură florentino-mauro în București.
  • Vila Emanuel Tătărăscu, Intrarea Armașului, parcelarea Callimachi, loturile 1–3, 1937, vilă mediteraneeană amplasată pe un lot mare, cu curte de onoare și volum principal articulat cu aripi secundare.
  • Vila dr. Constantin Enescu, Intrarea Armașului, parcelarea Callimachi, lot 4, 1936, vilă mediteraneeană de familie, integrată în aceeași parcelare cu vila Tătărăscu.
  • Proprietate privată, str. Eremia Grigorescu nr. 14 / Intr. Armașului, parcelarea Callimachi, lot 19, cca 1936–1937, lucrare atribuită; casă-vilă mediteraneeană într-o zonă de parcelare de lux.
  • Vila personală Ion Giurgea, str. Frumoasă nr. 26, București, vilă locuită de arhitect pentru o perioadă, organizată în jurul unei curți interioare discrete, cu volum mediteraneean simplu.
  • Vila avocat Anibal Teodorescu, str. Dr. Lister nr. 6, 1938, casă-vilă mediteraneeană cu volum articulat și detalii de logii și balcoane deschise.
  • Casa Carol Gagel, str. Dr. Lister nr. 32, 1937, refacere de fațade pe baza unui proiect început de arh. Anton Curagea; considerată reper al stilului mediteraneean de tip hispano-venetian în Cotroceni.
  • Casa Beatrice C. Cristea, parcelarea Slătineanu, lot 3/nr. 2 (azi Intrarea Urali nr. 6), 1934, vilă cu 2–3 niveluri, structură din beton armat realizată cu ing. Emil Prager, fațade mediteraneene sobre.
  • Casa Maria Céline Cantuniari, str. Paris nr. 57bis, 1937, vilă urbană cu colț puternic accentuat și registre verticale, în stil mediteraneean cu detalii inspirate din arhitectura venețiană.
  • Casa Zoe M. Romașcu, str. Paris nr. 19–21, după 1940, vilă mediteraneeană, proiect atribuit pe baza asemănărilor stilistice cu alte lucrări ale lui Giurgea.
  • Propr. Gisele Rotman, str. Atena nr. 8, București, 1946, casă-vilă mediteraneeană de colț, cu fronton discret și logii la etaj.
  • Vila Sultana Lambrino, str. Jianu nr. 46, astăzi bd. Aviatorilor nr. 46, 1941, vilă urbană amplasată pe colț de bulevard, cu compoziție mediteraneeană bogată; clădire protejată ca monument istoric.
  • Vila prof. C.A. Teodorescu, bd. Ardealului nr. 89 (azi bd. Eroilor Sanitari nr. 89), 1941, vilă de familie, cu fațade simplificate și detalii mediteraneene discrete.
  • Propr. privată, str. Toamnei nr. 42, București, casă-vilă urbană, cu elemente mediteraneene; datele de execuție rămân de precizat.
  • Propr. privată, str. Jianu nr. 35 (azi bd. Aviatorilor nr. 35), vilă în stil mediteraneean, integrată în frontul reprezentativ al bulevardului.
  • Casa Vlad Costinescu, str. Polonă nr. 57–59, 1938, casă în stil mediteraneean, cu colț tratat volumetric și balcoane continue.

Lucrări atribuite sau cu documentare incompletă

  • Vila Elena Lupescu, bd. Aviatorilor nr. 104 (fost Jianu/Buzdugan), vilă de mari dimensiuni, în stil mediteraneean, atribuită lui Ion Giurgea pe baza documentelor de arhivă și a analogiilor de stil; atribuirea rămâne deschisă cercetării.

Imobile de raport și blocuri de locuințe

  • Imobil Leonida, bd. Ion C. Brătianu nr. 28–30, București, 1938–1939, bloc de 6–12 niveluri, în stil Art Deco, cu parter comercial inițial ocupat de firma de automobile Leonida; considerat una dintre primele clădiri corporatiste din Bucureștiul interbelic.
  • Imobil Cornelia Cioflec și Aurora Văleanu, str. Sfântul Constantin nr. 21, 1938, imobil de raport cu 2–5 niveluri, stil mediteraneean, fațade ritmate de goluri verticale; înregistrat în catalogul Property INDEX ca „Blocul Aurora Văleanu și Cornelia Cioflec”.
  • Imobil general Mandiros Ciomac și Simion Ciomac, str. Armenească nr. 12, 1938, imobil de locuințe, volum urban robust, cu parter comercial.
  • Imobil de locuințe, Calea Griviței nr. 39, București, 1940, 2–5 niveluri, stil mediteraneean
  • Bloc IPROC (imobil de locuințe), la intersecția Căii Griviței cu Calea Victoriei, realizat după 1945, în perioada Proiect București, într-un limbaj modernist sobru.
  • Bloc de locuințe pe șoseaua Mihai Bravu (adresa exactă neidentificată), proiectat după 1945 pentru Proiect București.

Clădiri publice, sanitare și religioase

  • Sanatoriul Saint Vincent de Paul / Spitalul C.I. Parhon, bd. Aviatorilor nr. 34–36, București, 1935–1936, clădire sanitară cu 2–5 niveluri, în stil mediteraneean, proiectată împreună cu Alexandru Zaharia și finalizată de Ion Giurgea; astăzi una dintre clădirile emblematice ale bulevardului Aviatorilor.
  • Teatrul din Galați, cca 1932, sediu teatral proiectat pentru un oraș aflat în plină modernizare; detaliile volumetrice și de stil rămân de completat pe baza cercetărilor de arhivă.
  • Teatrul din Tecuci, cca 1932, clădire culturală de dimensiuni mai reduse, menționată în documentarea de specialitate ca aparținând lui Ion Giurgea.
  • Mănăstirea Pissiota, comuna Poienarii Burchii, jud. Prahova, 1928–1929, ansamblu monastic de maici, cu biserică în stil renascentist italian combinat cu elemente bizantine și anglicane, considerată astăzi un exemplu unic în peisajul arhitecturii religioase românești.

Proiecte și concursuri

  • Proiect pentru Facultatea de Agronomie din București, 1943, Premiul II la concurs, proiect nerealizat, cu o compoziție monumentală în spiritul arhitecturii oficiale din perioada războiului.
  • Proiect pentru Cimitirul Eroilor Neamului, variantă nerealizată, elaborată în perioada colaborării sale cu structurile de proiectare de după 1942.

Referințe



Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index