Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

I. Constantinescu (ϯ)
(n. aprox. 1870 - d. ?)


Specializare: proiectare |
Stiluri dominante: mediteraneean, beaux-arts

Casa Alexandrina M. Petrescu (Casa Arabă) (1941, corp nou, în spatele casei de la stradă)
2-5 niveluri, 1899, mediteraneean
Casa Răducanu Constantinescu / Nicolae Petrescu-Comnen (casă pe Șos. Bonaparte, 1913)
case/vile, 1-2 niveluri, 1899, beaux-arts, monument clasa B

Arhitectul I. Constantinescu

În stadiul actual al documentării, „I. Constantinescu” apare ca o semnătură / mențiune de arhitect în surse de arhivă și sinteze de istorie urbană, fără ca prenumele complet, anul nașterii și anul morții să fie încă identificabile cu certitudine. În consecință, prezentarea de mai jos este construită strict pe informațiile verificabile disponibile acum și delimitează ceea ce rămâne neatribuit sau neclar.

În sursele disponibile (documentările Oanei Marinache în arhivele tehnice), I. Constantinescu este menționat ca autor al unei „case și garaj pe Șoseaua Bonaparte” (astăzi Bd. Iancu de Hunedoara) datată 1913, ceea ce indică o activitate profesională în preajma anilor 1910. Același nume apare din nou în 1941, ca arhitect al unui corp nou realizat în spatele casei de la stradă la adresa Str. General Eremia Grigorescu nr. 22, ceea ce confirmă o activitate (sau cel puțin o semnătură profesională) și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Pe baza acestor două repere, I. Constantinescu pare să fi lucrat preponderent în București, în registrul proiectelor rezidențiale / de mică infrastructură anexă (garaje, corpuri secundare), într-o perioadă lungă (cel puțin între 1913 și 1941).

Tipologia lucrărilor menționate (casă + garaj în 1913; corp nou posterior în 1941) sugerează o practică orientată către proiecte private și intervenții punctuale, posibil în logica evoluțiilor funcționale ale parcelărilor bucureștene (anexe auto în perioada de popularizare a automobilului; completări ale corpului secundar în anii ’40).

Lucrări identificate

  • Casă și garaj pe Șoseaua Bonaparte (astăzi Bd. Iancu de Hunedoara), București – 1913. Lucrare menționată în contextul unei discuții despre fosta proprietate Casa Răducanu Constantinescu / Nicolae Petrescu-Comnen (Bd. Lascăr Catargiu 58) și evoluțiile de proprietate/intervenții; mențiunea indică existența unui proiect de „casă și garaj” atribuit lui I. Constantinescu în 1913, însă fără identificarea exactă a imobilului la care se referă (nu este clar dacă mai există astăzi și care este adresa precisă). Șoseaua / Bulevardul Bonaparte este denumirea istorică a actualului Bulevard Iancu de Hunedoara, axă nordică importantă a Bucureștiului, legată de zona Victoriei–Aviatorilor (deci coincide cu localizarea casei) și de parcelările rezidențiale interbelice din proximitate.
  • Corp nou în spatele casei de la stradă, Str. General Eremia Grigorescu nr. 22, București – 1941. Intervenție ulterioară asupra unei proprietăți cu istoric cu componenta sa istorică de la stradă, cu transformări succesive). Mențiunea indică explicit realizarea unui corp nou în 1941, în spatele construcției principale, cu I. Constantinescu ca arhitect. Strada General Eremia Grigorescu este o arteră cu fond construit valoros, cu intervenții succesive și completări, inclusiv corpuri secundare în spatele frontului istoric.

Referințe 

Anexă: Note din fișele celor două proprietăți

Arhitectul I. Constantinescu apare doar marginal în spațiul public, doar în citările din arhivele tehnice. În lucrarea [Oana Marinache, volumul Arhitur, Bulevardul Colțea - Bulevardul Lascăr Catargiu, Editura Istoria Artei, 2019] apare mențiunea de mai jos: Fosta Casa Răducanu Constantinescu, arh. Henri de Wurmb, 1899. În perioada interbelica proprietatea ajunge în posesia avocatului, profesorului și diplomatului Nicolae Petrescu-Comnen (1881-1958). Arh. Arghir Culină proiectează un garaj în 1927. Casa există și astăzi, însă fără o travee, demolată pentru a face loc blocului de pe colțul bulevardului Iancu de Hunedoara. (Oana Marinache) Oana Marinache mai are o mențiune legată de această casă, pe care nu știm cum să o interpretăm, deocamdată: „Arh I. Constantinescu, casă și garaj pe Șoseaua Bonaparte (actualul Bd. Iancu de Hunedoara, care începea chiar din acel loc), 1913. Nu e clar despre care casă este vorba, dacă mai există și astăzi. (n.r. dec. 2025)

Iar în [Oana Marinache - ARHITUR, Parcelări private I, Asociația și Editura Istoria Artei, 2019] apare mențiunea: Strada Eremia Grigorescu Nr. 22: 1831 Mătușa Neaga vinde finului ei, Gheorghe Oțetaru o casă care va fi transmisă mai departe fiului lui, Dragomir Gheorghiu; 1899 devenită proprietară, Alexandrina M. Petrescu comandă casa în stil maur, arh. Grigorie Călinescu; 1907 vinde dr. G. Stănculeanu; 1923 văduva dr. Stănculescu vinde propr. ing. Victor Ionescu; modificări fereastră, arh. I. Davidescu; Propr. Paul Kamerling: 1933 reparații, extindere etaj, arh. I. Bozianu; Propr. dr. C. Doljan: 1941 corp nou, în spatele casei de la stradă, arh. I. Constantinescu; Propr. Radu Eugen Manoliu (Oana Marinache - ARHITUR, Parcelări private I, Asociația și Editura Istoria Artei, 2019)


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index