Arhitectul Filip (Felix) Xenopol
Filip (Felix) Xenopol (1851–1895) este unul dintre arhitecții importanți ai generației de tranziție dintre mijlocul și sfârșitul secolului al XIX-lea, activ într-o perioadă de modernizare accelerată a Bucureștiului și a marilor orașe din România. Este cunoscut ca reprezentant al arhitecturii eclectice de inspirație occidentală și ca autor al unor clădiri emblematice pentru Bucureștiul Belle Époque. A fost fratele istoricului și academicianului Alexandru Dimitrie Xenopol. A urmat studii de arhitectură la München, într-un context educațional dominat de academism german și de asimilarea limbajelor istoriste occidentale. Această formație explică rigoarea compozițională și utilizarea coerentă a repertoriului eclectic în proiectele sale din România.
Filip (Felix) Xenopol se numără printre arhitecții care au profesionalizat arhitectura românească la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prin activitatea sa intensă, prin participarea la fondarea Societății Arhitecților Români și prin clădirile realizate, a contribuit decisiv la definirea peisajului urban modern al Bucureștiului și al altor orașe importante din România. Deși viața sa a fost relativ scurtă, impactul operei sale este durabil.
"Sosit de la laşi după o activitate prestigioasă, arhitectul Filip Xenopol, în putinii ani de afirmare pe care îi are între cei ce dau înfătişarea capitalei, îşi demonstrează capacitătile creatoare prin cîteva realizări de prestigiu, ca proprietătile Max Azel de pe Bd. Academiei colt cu str. Academiei, proiectate initial a fi o casă de raport - prima mentiune expresă a unei astfel de constructii în Bucureştii - şi transformate încă din faza de proiect în hotel, constructie amplă pe 4 caturi, cu camere dispuse de-a lungul coridorului - galerie, curte interioară şi fatada rezolvată cu elegantă, decorul ales atenuînd masivitatea volumului fără să-l distrugă. Tot el este autorul pasajului Villacrose şi al clădirii învecinate lui, în care schimbă ritmul fatadei găsind o rezolvare de mare sobrietate, numai medalioanele cu basoreliefuri creîndu-i identitatea. (...) Alături de ea se poate cita clădirea Băii centrale din str. Biserica Enei, opera arhitectului Filip Xenopol, construcţie ce, în cadrul cerinţelor unui program complex - diferite servicii igienice pentru categorii diferenţiate de public -, pune accentul pe rezolvarea interiorului, proiectînd o decoraţie elegantă şi somptuasă, exteriorul folosind acelaşi repertoriu decorativ, fiind o proiecţie sobră a celui dintîi. Tot lui Xenopol i se datorează clădirea sanatoriului I. Kiriac din str. Sf. Ionică, sanatoriu particular, în care diferitele pavilioane tratate individulizat se înscriu în nota generală aflată sub semnul renaşterii franceze, fiind gîndite în acelaşi mod, şi spaţial şi decorativ, indiferent dacă servesc ca locuinţă proprietarului sau ca sanatoriu." (Cezara Mucenic)
Context profesional și carieră
După finalizarea studiilor, Filip (Felix) Xenopol se stabilește și profesează în București, într-o perioadă în care capitala își construia identitatea urbană modernă. Activitatea sa se desfășoară în principal între anii 1880 și 1895, interval scurt, dar extrem de dens, în care realizează clădiri publice, imobile de raport, hoteluri, reședințe urbane și proiecte administrative. În 1891 face parte din grupul celor 24 de arhitecți care au înființat Societatea Arhitecților Români, moment esențial pentru profesionalizarea arhitecturii ca disciplină și corp organizat în România. În 1890 obține Premiul III la concursul internațional pentru Palatul Administrativ al Căilor Ferate Române, fapt care confirmă recunoașterea sa profesională într-un context competitiv.
Profil arhitectural și caracteristici stilistice
Arhitectura lui Filip Xenopol este caracterizată de eclecticism, cu apel la vocabularul neoclasic, neogotic, beaux-arts și la formule academiste occidentale. Proiectele sale sunt riguros compuse, cu fațade articulate, ritmate, adaptate funcțiunii și statutului social al clădirii. În imobilele publice și hoteliere, se remarcă monumentalitatea controlată, simetria și utilizarea detaliilor decorative de inspirație clasică sau renascentistă. În reședințele urbane, limbajul devine mai variat, incluzând registre neogotice sau eclectism regional. Prin amploarea și calitatea lucrărilor, Filip Xenopol se înscrie printre arhitecții care au contribuit decisiv la definirea peisajului urban bucureștean de sfârșit de secol XIX.
Lucrări și proiecte
Clădiri publice și administrative
Imobile de raport, hoteluri și clădiri comerciale
Reședințe și vile particulare
Lucrări în afara Bucureștiului
Concursuri și proiecte
Referințe