Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Filip (Felix) Xenopol (ϯ)
(n. 1851 - d. 1895)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: eclectic regional

Academia Română
educaționale, 2-5 niveluri, 1898, neoclasic, monument clasa A
Casa Dimitrie Alexandru Sturdza
case/vile, 1-2 niveluri, 1883, eclectic regional, monument clasa B
Casa Doctor Ștefan Buicliu
case/vile, 1-2 niveluri, 1890, eclectic
Casa Radu Arion
case/vile, 2-5 niveluri, 1894, neogotic, monument clasa B
Casele A. Nasta
case/vile, 1-2 niveluri, 1895, eclectic regional

Arhitectul Filip (Felix) Xenopol 

Filip (Felix) Xenopol (1851–1895) este unul dintre arhitecții importanți ai generației de tranziție dintre mijlocul și sfârșitul secolului al XIX-lea, activ într-o perioadă de modernizare accelerată a Bucureștiului și a marilor orașe din România. Este cunoscut ca reprezentant al arhitecturii eclectice de inspirație occidentală și ca autor al unor clădiri emblematice pentru Bucureștiul Belle Époque. A fost fratele istoricului și academicianului Alexandru Dimitrie Xenopol. A urmat studii de arhitectură la München, într-un context educațional dominat de academism german și de asimilarea limbajelor istoriste occidentale. Această formație explică rigoarea compozițională și utilizarea coerentă a repertoriului eclectic în proiectele sale din România.

Filip (Felix) Xenopol se numără printre arhitecții care au profesionalizat arhitectura românească la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prin activitatea sa intensă, prin participarea la fondarea Societății Arhitecților Români și prin clădirile realizate, a contribuit decisiv la definirea peisajului urban modern al Bucureștiului și al altor orașe importante din România. Deși viața sa a fost relativ scurtă, impactul operei sale este durabil.

"Sosit de la laşi după o activitate prestigioasă, arhitectul Filip Xenopol, în putinii ani de afirmare pe care îi are între cei ce dau înfătişarea capitalei, îşi demonstrează capacitătile creatoare prin cîteva realizări de prestigiu, ca proprietătile Max Azel de pe Bd. Academiei colt cu str. Academiei, proiectate initial a fi o casă de raport - prima mentiune expresă a unei astfel de constructii în Bucureştii - şi transformate încă din faza de proiect în hotel, constructie amplă pe 4 caturi, cu camere dispuse de-a lungul coridorului - galerie, curte interioară şi fatada rezolvată cu elegantă, decorul ales atenuînd masivitatea volumului fără să-l distrugă. Tot el este autorul pasajului Villacrose şi al clădirii învecinate lui, în care schimbă ritmul fatadei găsind o rezolvare de mare sobrietate, numai medalioanele cu basoreliefuri creîndu-i identitatea. (...) Alături de ea se poate cita clădirea Băii centrale din str. Biserica Enei, opera arhitectului Filip Xenopol, construcţie ce, în cadrul cerinţelor unui program complex - diferite servicii igienice pentru categorii diferenţiate de public -, pune accentul pe rezolvarea interiorului, proiectînd o decoraţie elegantă şi somptuasă, exteriorul folosind acelaşi repertoriu decorativ, fiind o proiecţie sobră a celui dintîi. Tot lui Xenopol i se datorează clădirea sanatoriului I. Kiriac din str. Sf. Ionică, sanatoriu particular, în care diferitele pavilioane tratate individulizat se înscriu în nota generală aflată sub semnul renaşterii franceze, fiind gîndite în acelaşi mod, şi spaţial şi decorativ, indiferent dacă servesc ca locuinţă proprietarului sau ca sanatoriu." (Cezara Mucenic)     

Context profesional și carieră

După finalizarea studiilor, Filip (Felix) Xenopol se stabilește și profesează în București, într-o perioadă în care capitala își construia identitatea urbană modernă. Activitatea sa se desfășoară în principal între anii 1880 și 1895, interval scurt, dar extrem de dens, în care realizează clădiri publice, imobile de raport, hoteluri, reședințe urbane și proiecte administrative. În 1891 face parte din grupul celor 24 de arhitecți care au înființat Societatea Arhitecților Români, moment esențial pentru profesionalizarea arhitecturii ca disciplină și corp organizat în România. În 1890 obține Premiul III la concursul internațional pentru Palatul Administrativ al Căilor Ferate Române, fapt care confirmă recunoașterea sa profesională într-un context competitiv.

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

Arhitectura lui Filip Xenopol este caracterizată de eclecticism, cu apel la vocabularul neoclasic, neogotic, beaux-arts și la formule academiste occidentale. Proiectele sale sunt riguros compuse, cu fațade articulate, ritmate, adaptate funcțiunii și statutului social al clădirii. În imobilele publice și hoteliere, se remarcă monumentalitatea controlată, simetria și utilizarea detaliilor decorative de inspirație clasică sau renascentistă. În reședințele urbane, limbajul devine mai variat, incluzând registre neogotice sau eclectism regional. Prin amploarea și calitatea lucrărilor, Filip Xenopol se înscrie printre arhitecții care au contribuit decisiv la definirea peisajului urban bucureștean de sfârșit de secol XIX.

Lucrări și proiecte

Clădiri publice și administrative

  • Palatul administrativ din Bacău (1889). Clădire reprezentativă pentru administrația locală, realizată într-un limbaj eclectic cu accente academiste.
  • Academia Română, București (1898); monument istoric de clasă A.
  • Fosta Școală de Arte și Meserii, str. Polizu, București (1902). Clădire educațională, atribuită lui Xenopol în surse, finalizată postum.
  • Școala Normală „Vasile Lupu”, Iași (1892). Proiect de instituție de învățământ, reprezentativ pentru arhitectura publică a epocii.
  • Sanatoriul I. Kiriac din str. Sf. Ionică (str. George Vraca astăzi, în linii mari)

Imobile de raport, hoteluri și clădiri comerciale

  • Grand Hotel Continental, Calea Victoriei, București (1886). Construit inițial ca hotel „Elias”, în colaborare cu Emil Ritter von Förster; clădire emblematică a Bucureștiului, stil eclectic, monument istoric de clasă B.
  • Hotel „Axel-Bristol” (Azel – n.r.), str. Academiei / bd. Elisabeta, București (1894). Clădire nerezidențială în stil beaux-arts; cunoscută ulterior ca Hotel Bristol; monument istoric de clasă B, consolidat. Casele Max Azel / Hotel Bristol, București (1894). Ansamblu hotelier și comercial, integrat în țesutul central al orașului.
  • Imobilul cu pasajul Macca-Villacrosse, între Calea Victoriei și str. Eugen Carada, București (1890–1891). Clădire cu funcțiuni comerciale și de circulație publică, realizată în stil neoclasic; monument istoric de clasă A.
  • Baia centrală din București, str. Biserica Enei (1895). Clădire publică de igienă urbană; demolată în 1978.

Reședințe și vile particulare

  • Casa A. Nasta, str. Armenească nr. 33, București (1895). Casă urbană în stil eclectic regional.
  • Casa Dimitrie Alexandru Sturdza (1883). Casă/vilă urbană, stil eclectic regional; monument istoric de clasă B.
  • Casa Radu Arion (1894). Casă urbană cu regim mai înalt, realizată în stil neogotic; monument istoric de clasă B.
  • Casa Buicliu, str. George Enescu nr. 11, București. Reședință particulară în registru eclectic.
  • Casa Boerescu, Piața Palatului Regal, București (astăzi restaurantul Cina). Reședință reprezentativă pentru elita politică a epocii.

Lucrări în afara Bucureștiului

  • Conacul Ghika din Comănești, județul Bacău. Reședință aristocratică de mari dimensiuni, una dintre cele mai importante lucrări ale sale din afara capitalei.
  • Fostul Spital Boldescu din Ploiești. Clădire medicală, parte a infrastructurii urbane moderne a orașului.

Concursuri și proiecte

  • Palatul Administrativ al Căilor Ferate Române (1890). Proiect premiat cu Premiul III la concurs internațional.

Referințe

 


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index