Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Emil Guneș (ϯ)
(n. 1890 - d. 1945)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: neoromânesc

Casa Gen. George Mărdărescu
case/vile, 2-5 niveluri, 1927, neoromânesc
Casa Oștirii (aripa veche)
publice și administrative, 2-5 niveluri, 1938, mediteraneean
Casa Soților M. și Dr. D. Popescu
case/vile, 2-5 niveluri, 1930, art deco
Dacia 36
2-5 niveluri, 1934, art deco
Grigore Cobălcescu 38
2-5 niveluri, neoromânesc
Arhitectul Emil Gunes Romania

Arhitectul Emil Guneș

Emil-Victor (Emil Victor) Guneș (21 februarie 1880, București – 1945) a fost arhitect român activ mai ales în perioada interbelică, asociat în principal cu realizările din ansamblul regal de la Balcic, dar și cu lucrări în București, Pitești și Chișinău. În documente și în unele dicționare apar confuzii de datare (inclusiv un an de naștere greșit), însă Mădălin Ghigeanu susține varianta 1880 cu documente. S-a născut la București. Părinți: Mihai/Michail Guneș (funcționar) și Eugenia (născută Andrei). În registre și fișe biografice este menționată religia evanghelică. În documentația studiată este menționată soția Olga.

A urmat studii de arhitectură la Paris, la École Spéciale d’Architecture, obținând diploma în 1912 și înscrierea în Corpul Arhitecților în 1933. În sursele biografice este descris și ca arhitect al Ministerului de Război, context în care sunt menționate intervenții/transformări la clădiri ale instituției și un portofoliu extins de locuințe și imobile în anumite parcelări bucureștene (în special în zona străzilor Grigore Cobălcescu și împrejurimi).

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

Cariera lui Emil Guneș este legată de două direcții care, în epocă, puteau coexista firesc în același portofoliu: în primul rând, este asociat consecvent cu regionalismul balcanic practicat în mediul interbelic, în special prin lucrările de la Balcic. Această orientare îl plasează în proximitatea unei sensibilități de „arhitectură de locuire” cu vocabular regional și materialitate adaptată sitului, așa cum a fost promovată și impusă în mediile culturale ale vremii prin exemplele cele mai cunoscute din Balcic.

În al doilea rând, în lucrări târzii din București apare o inflexiune clară către curentul mediteraneean (în sensul istoricist-mission / hispanic / neo-mediteranean, așa cum este definit și discutat în literatura de specialitate recentă). În această zonă intră o vilă identificată în parcelarea Jianu, descrisă în monumentala lucrare a lui Mădălin Ghigeanu ca o compoziție mediteraneeană de factură hispanică, relevantă pentru felul în care elitele bucureștene ale anilor ’30 au preluat modele de locuire „exotică” și le-au adaptat la oraș.

Lucrări și proiecte cunoscute

Activitatea sa cunoscută se distribuie între Dobrogea de sud (Balcic) – reședințe regale/princiare și vile în incintă, București – locuințe, vile, imobile, intervenții și clădiri cu funcțiuni asociative/militare, Pitești și Chișinău – clădiri de tip „Cercul Militar”.

Clădiri publice și administrative

  • Casa Oștirii, aripa veche, str. Grigore Cobălcescu, București – clădire cu funcțiune asociativă/militară (menționată în listele de lucrări ale arhitectului).
  • Cercul Militar, Pitești – clădire publică asociată instituțiilor militare.
  • Cercul Militar, Chișinău – clădire publică asociată instituțiilor militare.
  • Ministerul de Război, București – supraetajare/transformări (menționat ca tip de intervenție, 1928).

Reședințe și vile particulare (București)

  • Locuință, str. av. Petre Crețu nr. 72, București – proiect de locuire urbană (casă).
  • Casa Soților M. și Dr. D. Popescu, Av. Sănătescu, nr. 42.
  • Vila Câmpeanu (Constantin Câmpeanu), Bd. Dacia nr. 58, București – proiect realizat împreună cu V. Asquini (1922); descris în repertorii și ca lucrare în registru neoclasic, cu statut de monument clasa B. În surse apare ca "Imobil locuințe, str. Vintilă Brătianu (actual Bd. Dacia) nr. 10 (1933)".
  • Vila Eugen Cizech – adresă istorică indicată la colțul dintre actuala str. Pictor Daniel Rosenthal 22 și str. Constantin Bălescu, București – vilă descrisă ca lucrare în stil mediteraneean de factură hispanică (1939).
  • Casa gen. George Mărdărescu, București – casă/vilă (menționată ca asociere cu arhitectul; datare indicată în repertorii: 1927).
  • Vila General Zissu
  • Vilă str. Roma 33 (1925)

Imobile de raport și blocuri de locuințe (București)

  • Imobile în parcelarea din zona str. Grigore Cobălcescu, București – sursele biografice indică un număr mare de vile și imobile proiectate aici (fără ca toate adresele să fie inventariate unitar în sursele deschise).
  • Imobil, Bd. Dacia nr. 36, București – asociere menționată în repertorii (cu o datare indicată: 1934).
  • Imobil, str. Grigore Cobălcescu nr. 38, București – asociere menționată în repertorii.
  • Imobil, str. Grigore Cobălcescu nr. 46, București – asociere menționată în repertorii (cu o datare indicată: 1924).

Reședințe regale și proiecte la Balcic

  • Palatul Principelui Nicolae, Balcic – reședință princiară (1925).
  • Palatul Regal de la Balcic și vile în incintă – ansamblu regal (1929).
  • „Cuibul liniștit” al Reginei Maria, Balcic – menționat în fișele biografice ca asociere de autor (în contextul ansamblului regal Balcic).

Referințe

  • Emil Guneș | Arhiva de arhitectura (Arhiva de arhitectura)
  • Emil Guneș (Arhiva de arhitectura – Blogger)
  • Diverse adrese legate de Emil Guneș (Arhiva de arhitectura)
  • [Mădălin Ghigeanu, Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească, Editura Vremea, București, 2022] (volum tipărit)
  • [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014] (volum tipărit)

 


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index