Arhitectul Emil Guneș
Emil-Victor (Emil Victor) Guneș (21 februarie 1880, București – 1945) a fost arhitect român activ mai ales în perioada interbelică, asociat în principal cu realizările din ansamblul regal de la Balcic, dar și cu lucrări în București, Pitești și Chișinău. În documente și în unele dicționare apar confuzii de datare (inclusiv un an de naștere greșit), însă Mădălin Ghigeanu susține varianta 1880 cu documente. S-a născut la București. Părinți: Mihai/Michail Guneș (funcționar) și Eugenia (născută Andrei). În registre și fișe biografice este menționată religia evanghelică. În documentația studiată este menționată soția Olga.
A urmat studii de arhitectură la Paris, la École Spéciale d’Architecture, obținând diploma în 1912 și înscrierea în Corpul Arhitecților în 1933. În sursele biografice este descris și ca arhitect al Ministerului de Război, context în care sunt menționate intervenții/transformări la clădiri ale instituției și un portofoliu extins de locuințe și imobile în anumite parcelări bucureștene (în special în zona străzilor Grigore Cobălcescu și împrejurimi).
Profil arhitectural și caracteristici stilistice
Cariera lui Emil Guneș este legată de două direcții care, în epocă, puteau coexista firesc în același portofoliu: în primul rând, este asociat consecvent cu regionalismul balcanic practicat în mediul interbelic, în special prin lucrările de la Balcic. Această orientare îl plasează în proximitatea unei sensibilități de „arhitectură de locuire” cu vocabular regional și materialitate adaptată sitului, așa cum a fost promovată și impusă în mediile culturale ale vremii prin exemplele cele mai cunoscute din Balcic.
În al doilea rând, în lucrări târzii din București apare o inflexiune clară către curentul mediteraneean (în sensul istoricist-mission / hispanic / neo-mediteranean, așa cum este definit și discutat în literatura de specialitate recentă). În această zonă intră o vilă identificată în parcelarea Jianu, descrisă în monumentala lucrare a lui Mădălin Ghigeanu ca o compoziție mediteraneeană de factură hispanică, relevantă pentru felul în care elitele bucureștene ale anilor ’30 au preluat modele de locuire „exotică” și le-au adaptat la oraș.
Lucrări și proiecte cunoscute
Activitatea sa cunoscută se distribuie între Dobrogea de sud (Balcic) – reședințe regale/princiare și vile în incintă, București – locuințe, vile, imobile, intervenții și clădiri cu funcțiuni asociative/militare, Pitești și Chișinău – clădiri de tip „Cercul Militar”.
Clădiri publice și administrative
Reședințe și vile particulare (București)
Imobile de raport și blocuri de locuințe (București)
Reședințe regale și proiecte la Balcic
Referințe