Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Carl Ludwig Enderle (ϯ)
(n. 1822 - d. ?)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: neoclasic

Bulevardul Regina Elisabeta (fost 6 Martie) (membru al comisiei, 1868)
străzi, piețe, tramă stradală, 1868
Casa Grigore și Constantin Capșa
hoteluri și cămine, 2-5 niveluri, 1873, neoclasic, monument clasa B
Casele Franz Gobl
case/vile, 1-2 niveluri, 1884, neoclasic, monument clasa B
Templul Coral
iudaice, 1-2 niveluri, 1864, mediteraneean, monument clasa A

Arhitectul Carl (Carol / Karl) Ludwig Enderle

Carl (Carol / Karl) Ludwig Enderle, n. 1822 (în unele surse apare și ca „Carol Enderle”), este un arhitect de origine vieneză/austriacă activ la București în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu lucrări documentate între anii 1864–1886. În ceea ce privește naționalitatea, în epocă aceasta se leagă de statutul de supus al Imperiului Austriac; în activitatea din București apare integrat în rețele profesionale locale și în comisii publice. Este fiul lui Johann Enderle și al Anei Frick (menționată „din București”). În 1883, la 51 de ani, se căsătorește cu Selma Schlatter, fiica arhitectului Johann Schlatter și a Mariei Schlatter (Thierry).

Profil profesional și caracteristici de stil

Nu am identificat o sursă publică care să spună explicit unde a studiat (școală/ politehnică/ academie), în ce ani și cu ce diplomă. Eticheta constantă de „arhitect vienez” sugerează, totuși, formare în mediul profesional austriac. În București, Enderle apare nu doar ca proiectant, ci și ca expert chemat în evaluări tehnice și comisii. A fost membru fondator al Societății de Arhitecți și Ingineri (1876), ca arhitect. O confirmare a statutului său în epocă vine și din faptul că a fost solicitat de Primărie să verifice starea Hotelului Broft (viitorul Hotel Continental), împreună cu arhitecții N. Cucu și G. Cerkez. Participă în comisii (1874) care susțin menținerea frescelor de la Curtea de Argeș în cadrul restaurării propuse de Lecomte du Noüy (poziționare importantă: arată competență recunoscută și implicare în dezbateri de conservare/restaurare).

Din lucrările atribuite și descrierile asociate, profilul său e cel al arhitectului practicant al Bucureștiului „modernizării” (deceniile 1860–1880), lucrând preponderent pentru comenzi private urbane (case, imobile cu prăvălii, intervenții pe loturi comerciale din centrul vechi), plus cel puțin un proiect major de cult (Templul Coral) și un program medical (spital pe Calea Văcărești). Practică tipică arhitectului de oraș: proiecte punctuale, adaptate loturilor înguste, cu prăvălii la parter, locuire deasupra și fațade ordonate pe ax, plus intervenții/rapoarte tehnice pentru clădiri existente.

Stilistic, opera documentată indică un Eclectism de secol XIX, cu registru neoclasic frecvent în locuințe și fațade urbane (cazuri precum „casele Gobl” sunt caracterizate în unele fișe ca neoclasice); capacitate de a lucra în limbaje „exotizante” ale epocii pentru programe reprezentative: Templul Coral este încadrat ca neomaur/neo-maur (influențe maure), în linia sinagogilor inspirate de modelul vienez al Tempelgasse/Leopoldstadt.

Enderle apare în literatura și proiectele de cercetare despre „arhitecții vienezi/austrieci la București” ca un nume important pentru perioada de tranziție 1860–1880, în special pentru contribuția la un reper major al arhitecturii comunității evreiești (Templul Coral), densitatea de proiecte urbane comerciale și rezidențiale în zona centrală, rolul de expert tehnic solicitat de Primărie și de participant în comisii cu miză patrimonială. În proiecte de digitizare de arhivă (albume/colecții), este inclus între arhitecții „(cvasi-necunoscuți” readuși în atenție prin documente fotografiate și publicate.

Lucrări

Colaborează cu Gustav Freywald la proiectul Sinagogii Templul Coral (1864–1867). Este asociat, prin familie, cu breasla vieneză stabilită sau activă la București (prin căsătoria cu Selma Schlatter, fiica arhitectului Johann Schlatter). Apare în contexte profesionale cu nume grele ale epocii din București (Cerkez, Cucu, Orăscu, Lecomte du Noüy – prin comisii și rapoarte).

  • Templul Coral (sinagogă), Strada Sfânta Vineri nr. 9, București – proiect și execuție 1864–1867 (în unele surse 1864–1866/1866–1867); împreună cu Gustav Freywald; stil neomaur/neo-maur, cu referință la modelul vienez al Tempelgasse/ Leopoldstadt.
  • Spital, Calea Văcărești nr. 49, București – 1878 (menționat ca „spital” în lista de lucrări).
  • Expertiză/raport tehnic: Hotelul Broft (viitorul Hotel Continental), București – verificarea stării clădirii la solicitarea Primăriei (împreună cu N. Cucu și G. Cerkez).
  • Casa (locuința arhitectului) Carol Enderle, Strada Poșta Veche (astăzi Strada Nicolae Golescu), București – reconstruită în 1865; există trimitere explicită la dosar de arhivă tehnică (fond PMB Tehnic).
  • Casele L. Silagi, Strada Nouă (astăzi Strada Edgar Quinet), București – 1867.
  • Case pe Strada Sf. Gheorghe, București – 1867 (fără alte detalii în lista curentă).
  • Casele A. Tocaru, Strada Germană, București – 1868.
  • Case în Calea Moșilor nr. 22, București – 1884. (probabil dispărute)
  • Casele Blessy, Calea Moșilor nr. 20, București – 1884. (probabil dispărute)
  • Case în Intrarea Gorgani (lângă Cișmigiu, str. Silfidelor azi), București – 1884.
  • Casele Neubauer, Strada Știrbei Vodă nr. 33, București – 1882. (astăzi este Conservatorul la această adresă)
  • Casa A. Zendler, Strada Lipscani nr. 88, București – 1874 (apare și în arhivă online cu trimitere la dosar PMB Tehnic). (neidentificată; nr. 88 pare să fi fost în zona intersecției cu actualul Bd. Ion C. Brătianu)
  • Casa Grigore și Constantin Capșa, Calea Victoriei nr. 36, București – în unele fișe este atribuită ca arhitect (cu reamenajări/restaurări ulterioare menționate separat).
  • Case în Strada Lipscani, București – 1868 (menționate generic; necesită identificarea loturilor/dosarelor).
  • Prăvălii Lambru, Strada Șepcari, București – 1883.
  • Casele Lambru, Strada Sf. Vineri și Strada Stelea, București – 1879.
  • Casele Gobl, Strada Doamnei (în material apare nr. 15; în fișe și discuții apare și intervalul 14–16 / referiri la nr. 16), București – 1884; imobil neoclasic; există și mențiuni despre locuire istorică (C. A. Rosetti) în casa veche de pe aceeași adresă/parcelă. Casele „Gobl” (menționate și ca Ștefan Gobl / Carol Gobl) sunt menționate și în Strada Doamnei 12B, același an – posibil mai multe clădiri sau ambiguități legate de adresa exactă.
  • Casele Gorkos, Strada Smârdan nr. 9, București – 1886. (neidentificate; la această adresă astăzi este Imobilul Banca Elveţiană și Română, construit în 1910.)
  • Participări în comisii privind Curtea de Argeș (restaurare, fresce) – 1874 (nu e „lucrare” proiectată de el, dar e implicare directă în patrimoniu/ poziție profesională pe tema păstrării frescelor).

*

Din deceniul șapte, la casele tot mai numeroase care se ridică, mai întâi decorarea fațadei, apoi casa cu totul, partiu, decor interior și exterior, se fac sub influența stilurilor occidentale, cu precădere a eclectismului purtat până aici de arhitecții și constructorii străini și apoi de arhitecții români formați tot la școlile apusene sau sub influ­ența lor. Găsind aici vad bun de afirmare, cunoscuți arhitecți ai vre­mii sunt chemați să-și realizeze operele:

  • I.I. Rosnovanu vrea să construiască în 1879 „un edificiu" în suburbia [mahalaua] Brezoianu la nr. 40 al străzii, pentru M. Dumitrescu, și alege o formulă deco­rativă a fațadei în care fiecare gol este bogat subliniat;
  • Richard Kraft modifică radical în 1881 casa Honich de la nr. 3; iar pentru domnul Conrad Scheller, la casa de la nr. 53 din Mahalaua Schitu Măgureanu, se prevede în 1881 „această construcție va avea în fiecare etaj câte 2 odăi la stradă cu câte 5 ferestre, va avea pivniță boltită dede­subt și în partea din curte... o galerie cu geamlâc" totul pe o supra­ față de 225 m.p.;
  • C. Enderle proiectează în 1882 pentru Albert Neubauer o construcție pe o suprafață de 80 m.p., la care introduce dispunerea specifică cartierului comercial, respectiv parterul maga­zin, iar etajul locuință;
  • sau arh. Anton Onderka, care în anul 1883 concepe pentru August Ziegler case impozante în suburbia Brezoianu.

Se conturează astfel la sfârșitul secolului al XlX-lea un cartier format din clădiri bine construite, elegante și dispuse astfel încât să satisfacă gustul și trebuințele proprietarului și să mobileze și strada. (Cezara Mucenic, Oliver Velescu, capitolul despre strada Știrbei Vodă)

Referințe


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index