Strada Constantin Budișteanu Nr. 19: Școala profesională de fete (M.C.I.P.) - 1925, sediul nou P+2E de pe str. Banului, arh. M. Mihalcea (M.C.I.P.), arh. Radu D. Nedelescu va fi dirigintele de șantier, iar licitația a fost câștigată de arh. M. și N.T. Goldman/Galia din str. Pia Brătianu nr. 7; au fost demolate clădirile vechi de pe str. Banului / 1926 construcția era gata la roșu la subsol și parter; apare o fisură în placa de beton / 1927 pentru extinderea spațiilor s-a cerut demontarea acoperișului și amenajarea mansardei, turnarea plăcii de beton armat / 1928-1930 dispute în privința calității materialelor de construcție, a realizării lucrărilor, diferențe mari de preț pe fondul crizei economice, întârzieri la recepția definitivă și plată / 1934 se reia licitația pentru instalații / Liceu industrial de fete A. F. Robescu (Școală profesională: ateliere croitorie, lenjerie) / în casa veche locuia directoarea / 1950 s-a instalat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu" / 1990 intră în posesia Academiei de Arte (U.N. A.R.T.E.) / 2008 lucrări de restaurare; Mansarda de altădată a fost transformată, aici fiind amenajat etajul al lll-lea, iar construcția nu mai păstrează acoperișul ascuțit de pe colț, aici fiind o mansardă nouă.
Strada Banului: 1879 încercare de aliniere, arh. M. Capuțineanu; 1889-1890 se reface pavajul de piatră; Colț cu str. Fontanei nr. 6/12, azi Gen. H. Berthelot: Propr. Iancu Ralet(i); 1846 proprietatea formată din casă și dependință apare deja în plan / 1870 Maria Ralet, soția sa, cumpără proprietatea (ordonanță de adjudecare); 1878 adăugarea unui etaj, reparații, arh. Josef Streitfelder / 1880 intervenții casă, ing. Nicolae Cuțarida / ? Propr. Scarlat Ghika (1812-1875), fratele banului care a dat numele străzii, Constantin Ghica / Propr. Alex. Scarlat Ghika (1837-1919) căs. Zoe Sorescu (1821-1917) / 1898 ia un credit privat de la A. F. Robescu, neputând achita ratele, Ghica va fi executat de către Robescu care va cere prin instanță vânzarea proprietății (4 clădiri cu 58 de încăperi și prăvălii) de la nr. 5-7 în 1900; corpul principal era deja ocupat de școala profesională.
1901 proprietatea a fost adjudecată de Alexandru F. Robescu (1838-1914) care o va dona în 1902 Ministerului Cultelor (ministru Spiru Haret) pentru o școală profesională de fete nr. 1; declară că era pensionar și locuia în str. Sf. Apostoli 2; vecini propr. Catargi și Mavrodin; păstrează pe timpul vieții casa Ghica (de la nr.7 pe str. Banului) cu dependințele ei; donație condiționată de achitarea ratelor la C.F.U. și de menționarea numelui său pe fațadă; Ghica a continuat să trăiască pe fosta sa proprietate.
A.F. Robescu a fost profesor de matematică, fizică și chimie la Liceul „Matei Basarab" și era fratele primarului Constantin F. Robescu (1839-1920) din perioada 1902-1904. 1903 la 24 martie M. S. Regele Carol acceptă donația proprietății pentru Administrația Casei Școalelor a M.C.I.P. / 1903 pavilion nou pe colț, pentru expoziție și vânzare (bazar), arh. Ghe. Cazaban (Casa Școalelor primește autorizația); 1909 aici a locuit fosta directoare a școlii; până recent a fost biblioteca UNARTE. / 1911 pe clădirea de pe colț (nr. 5) apare numele școlii, pe casa și corpurile de pe str. Banului se indică proprietarul A. Robescu / 1923 i s-a ridicat în curte un bust donatorului Robescu, lucrarea sculptorului C. Stănescu / 1950 clădirea a fost transmisă nou înființatei Școli Medii Tehnice de Arte Plastice, viitorul Liceu N. Tonitza. Casa veche a adăpostit săli de clasă apoi a fost folosită de U.A.P. care a închiriat ateliere unor artiști renumiți: Ion Bitzan, Geta Brătescu sau Dan și Lia Perjovschi. 2008 concurs de arhitectură pentru consolidare și extindere; 2019 Casa cunoscută astăzi cu numele "Casa Ghica-Robescu" este în curs de restaurare și extindere în curte; anumite dependițe au fost demolate pentru eliberarea terenului. (Oana Marinache - ARHITUR, Strada Manea Brutaru - Gen. C-tin Budișteanu, Asociația și Editura Istoria Artei, 2022)
Referințe:
- [Oana Marinache, ARHITUR, Strada Manea Brutaru - Gen. C-tin Budișteanu, Asociația și Editura Istoria Artei, 2022] (volum tipărit)
- [Oana Marinache, ARHITUR, Strada Brezoianu și zona Grădinii Cișmigiului, Asociația și Editura Istoria Artei, 2024] (volum tipărit)
- Incursiune în mahalaua bucureșteană Manea Brutaru (Popa Radu)
- Naftule Tuliu Galia (Arhiva de Arhitectură)
- Naftule Tuliu Galia, născut Goldman Naftule (Arhiva de Arhitectură)
- Moise Galia (Arhiva de Arhitectură)
Mai 2024:
ChatGPT despre stilul arhitectural al clădirii din strada General Constantin Budișteanu 19:
The building in the images provided exemplifies a blend of historical and modern architectural styles, reflecting the evolution of urban design in Bucharest. The structure prominently features elements characteristic of neoclassical architecture, juxtaposed with more contemporary modifications that accommodate modern functionalities.
The neoclassical style is evident in several key aspects of the building's façade. Neoclassical architecture, which gained prominence in the 18th and early 19th centuries, draws inspiration from the classical architecture of ancient Greece and Rome. This influence is evident in the building's symmetrical layout, grandiose scale, and the inclusion of classical details such as columns, pilasters, and cornices.
One of the most striking features of the building is its use of pilasters, which are flat, rectangular columns attached to the wall. These pilasters are adorned with Corinthian capitals, characterized by their ornate acanthus leaf decorations. The pilasters not only provide structural support but also enhance the visual rhythm of the façade, creating a sense of verticality and elegance.
The building's windows are another notable element. They are large and evenly spaced, contributing to the overall symmetry of the design. Each window is framed by decorative moldings and topped with classical pediments, which are triangular or segmental structures that rest above the lintels. These pediments often contain intricate carvings or reliefs, adding to the building's ornamental appeal.
Above the windows, a prominent cornice runs horizontally along the top of the building. This cornice, featuring dentil molding (a series of small rectangular blocks resembling teeth), serves as a crowning element that delineates the roofline. The dentils, along with the modillions (bracket-like structures supporting the cornice), are hallmark features of neoclassical design, emphasizing the building's adherence to classical proportions and aesthetics.
The entrance of the building is another focal point, marked by a grand doorway flanked by columns. These columns, similar to the pilasters, are Corinthian in style and support an entablature—a horizontal structure composed of the architrave (bottom), frieze (middle), and cornice (top). The entrance likely leads to a vestibule or foyer, designed to impress visitors with its grandeur and classical detailing.
In addition to these classical elements, the building incorporates more modern features that highlight its adaptation to contemporary needs. For instance, the presence of large, unobstructed windows and the use of modern materials for the roof and upper levels suggest a functional approach to natural lighting and ventilation. The roof, with its steep pitch and dormer windows, adds a dynamic profile to the structure while providing additional attic space.
The blend of styles is also apparent in the building's layout and use of space. While the ground floor retains a traditional, solid appearance with its thick walls and detailed ornamentation, the upper levels may exhibit a lighter, more open design. This duality reflects a common trend in urban architecture, where historical exteriors are preserved or restored while the interiors are updated to meet modern standards of comfort and usability.
The context of the building, situated on a busy street corner, further enhances its architectural significance. Its imposing presence and detailed craftsmanship make it a landmark in the urban landscape, contributing to the area's historical character. The surrounding buildings, which may vary in style and period, create a diverse architectural tapestry that speaks to Bucharest's rich cultural and historical heritage.
In conclusion, the building exemplifies a harmonious blend of neoclassical and modern architectural styles. Its classical elements, such as pilasters, pediments, and cornices, reflect a reverence for ancient Greek and Roman architecture, while its modern adaptations ensure functionality and relevance in a contemporary urban setting. This fusion of old and new not only preserves the architectural heritage of Bucharest but also ensures that the building remains a vibrant and functional part of the city's evolving landscape.
