Arhitectul Radu D. Nedelescu
Radu D. Nedelescu (n. 1861; d. neprecizat în sursele publice identificate până acum) apare documentat ca unul dintre cei 24 de membri fondatori ai Societății Arhitecților Români (act constitutiv din 26 februarie 1891), unde este menționat explicit ca „R. Nedelescu” în lista semnatarilor. În materialele publice consultate, numele lui este rar (aproape absent în sinteze biografice), dar se conturează un profil de arhitect activ la sfârșitul secolului XIX și în primele decenii ale secolului XX, cu lucrări rezidențiale în București și cu o prezență profesională suficient de importantă încât să fie în nucleul fondator SAR. Radu D. Nedelescu a fost diplomat al Școlii de Arte Frumoase din Paris (1885), arhitect la Ministerul de Finanțe și arhitect-șef la Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor
Din lucrările atribuite lui (mai ales reședințe urbane), se vede un registru eclectico-academist, cu influențe franceze de tip Beaux-Arts, tipic pentru generațiile formate înainte/în jurul anilor 1890: compoziții simetrice, volumetrie clară, accente de colț (turn/rezalit), porticuri și tratări de fațadă care urmăresc o „reprezentare” socială a locuirii (reședințe ale elitei profesionale / burgheziei urbane). În cazul casei din Jean Louis Calderon 16, descrierea de clădire (portic, soclu înalt, trepte ample, colț tratat ca element de accent) se potrivește bine cu acest tip de expresie. În plus, faptul că apare și ca diriginte de șantier în anii 1920 (cazul Școlii Profesionale de Fete / azi UNARTE) sugerează un rol administrativ-tehnic consistent, nu doar de proiectare.
Lucrări identificate
Referințe