Oficiul de Aprovizionare Farmaceutică
Clădirea de la Strada Pitar Moș nr. 6, sector 1, a fost ridicată inițial ca o casă cu prăvălie, aparținând lui Lorgu Mihulețu (cunoscut și sub numele George Mihăescu), în anul 1883. Mihulețu a îndeplinit funcția de epitrop al Bisericii Pitar Moș, lăcașul de cult ridicat pe aceeași stradă în 1795. După moartea lui Lorgu Mihulețu, proprietatea a rămas în posesia văduvei sale, Irina Mihulețu, decedată în 1895. Irina era cumnata arhitectului Gaetan Burelly — legătură de familie care avea să aducă imobilul, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în folosința familiei Burelly.
Familia Burelly și legătura cu I. L. Caragiale
În casa de la Pitar Moș nr. 6 a locuit arhitectul Gaetan Burelly, împreună cu soția sa, Agatha, și cu fiica lor, Alexandrina. Burelly a murit în această casă la 26 octombrie 1896. Alexandrina, fiica arhitectului, s-a căsătorit cu scriitorul Ion Luca Caragiale, care a locuit, la rândul său, o perioadă în același imobil.
Schimbări succesive de proprietate și transformări arhitecturale
În 1905-1906, Creditul Funciar Urban a scos proprietatea la vânzare; imobilul a fost răscumpărat de inginerul Ion Zlatko, soțul Ecaterinei Burelly. Proprietatea a trecut ulterior la Henry Borne, iar în 1926 la Jules Dillan, sub numele unei firme. În 1927, aripa dreaptă a clădirii a fost transformată și supraetajată, lucrare semnată de arhitectul Leon Goue. În 1929, arhitectul N. (Nicolae) Georgescu a adăugat o terasă cu pergolă, moment în care au fost demolate și construcțiile nealiniate de pe parcelă.
Oficiul de Aprovizionare Farmaceutică
În 1938, imobilul a fost autorizat pentru transformare pe un proiect al arhitectului Gheorghe Simotta, în vederea găzduirii Oficiului de Aprovizionare Farmaceutică. Lucrările au fost executate de Antrepriza Spiru Haret. Proiectul prezentat spre autorizare a fost diferit de clădirea realizată în final. Clădirea autorizată în 1938, cu regimul de înălțime S+P+4E (devenit ulterior 2S+P+6E), a fost destinată distribuirii și depozitării medicamentelor la parter, precum și unor spații de birouri și unei biblioteci la etajele superioare.
Fațada principală, concepută inițial în limbajul Art Deco modernist, a fost modificată prin adăugarea unor elemente de factură mediteraneeană: o copertină ondulată deasupra ferestrelor, decorațiuni sculpturale înscrise în arcade în ogivă la nivelul ferestrelor etajului al doilea, și două balcoane în consolă, de plan semicircular, mărginite de balustrade decorative din feronerie „churriguerească”. Intervențiile de factură mediteraneeană au fost aplicate mai discret și pe fațadele laterale, rezultând un ansamblu unitar, recognoscibil ca limbaj arhitectural specific lui Gheorghe Simotta.
Fabrica de Medicamente „Fiolajul”
Strada Pitar Moș, aflată în zona centrală a Bucureștiului, își are numele de la Moș Sârbul, supranumit Pitarul — boierul însărcinat cu aprovizionarea cu pâine a Curții Domnești. Acesta a fost, alături de Popa Ivașcu, unul dintre ctitorii bisericii ridicate pe aceeași stradă în anul 1795 și cunoscută sub numele de Biserica Pitar Moș. Fabrica de medicamente „Fiolajul” a funcționat la adresa Strada Pitar Moș nr. 2-4, sector 1. Adresa actuală prezintă o anumită ambiguitate, explicabilă probabil prin divizarea ulterioară a unei parcele inițial mai mari: clădirea de la colțul cu strada C. A. Rosetti, azi sediul Regus City Centre, poartă numărul C. A. Rosetti 17, în timp ce fabrica propriu-zisă a fost înregistrată la numerele 2-4 de pe Pitar Moș. Până în jurul anului 1950, referirea la fabrică se făcea sub adresa Strada Pitar Moșu nr. 6 — aceeași adresă la care funcționa și Oficiul de Aprovizionare Farmaceutică, azi Pitar Moș Office Building.
Fabrica de medicamente „Fiolajul” își datorează, probabil, numele operațiunii de fiolaj — umplerea și sigilarea fiolelor (ampulelor) de sticlă cu soluții medicamentoase injectabile, etapă tehnică specifică industriei farmaceutice a primei jumătăți a secolului XX. Unitatea s-a numărat printre fabricile mici și mijlocii de produse chimico-farmaceutice care funcționau în București înainte de 1948, alături de societăți precum S.A.R. „Nitrosa” — Industrie Chimico-Farmaceutică, S.A. „Leul” — Fabrică de Produse Chimice, sau Laboratoarele „Vicenția”. După naționalizarea din 11 iunie 1948, aceste întreprinderi mici și mijlocii au fost reunite, alături de alte unități farmaceutice similare, sub Oficiul Industrial al Produselor Farmaceutice, înființat în același an pentru administrarea centralizată a producției chimico-farmaceutice din România.
Anul 1949: dărâmări și refaceri
În anul 1949, la Fabrica de medicamente „Fiolajul” din strada Pitar Moș nr. 2-4 au avut loc lucrări de dărâmare și refacere, realizate sub semnătura inginerului Iacob Schaechter. Intervenția se plasează la un an de la naționalizarea industriei românești, declanșată prin legea din 11 iunie 1948, care a trecut în proprietatea statului principalele întreprinderi industriale, miniere, bancare și de transport, inclusiv unitățile din domeniul chimico-farmaceutic. Anul 1949 a marcat, pentru majoritatea fostelor fabrici private bucureștene de acest tip, începutul unei perioade de reorganizare administrativă și, adesea, de refacere sau adaptare a spațiilor de producție la noile cerințe ale planificării centralizate. Lucrările consemnate la „Fiolajul” se înscriu în acest tipar general, fără să se cunoască în prezent detalii suplimentare despre amploarea sau destinația exactă a intervenției. Iacob Schaechter — inginer, autorul lucrărilor de dărâmare și refacere din 1949 de la Fabrica de medicamente „Fiolajul”.
Personaje
- Lorgu Mihulețu (George Mihăescu) — proprietar inițial, epitrop al Bisericii Pitar Moș, ctitorul casei din 1883.
- Gaetan Burelly — arhitect, locatar al imobilului, decedat aici la 26 octombrie 1896.
- I. L. Caragiale — scriitor, ginere al arhitectului Gaetan Burelly, locatar al imobilului.
- Ion Zlatko — inginer, cumpărătorul imobilului în 1905-1906.
- Leon Goue — arhitect, autorul transformărilor din 1927.
- N. (Nicolae) Georgescu — arhitect, autorul terasei cu pergolă din 1929.
- Gheorghe Simotta — arhitect, autorul proiectului din 1938 pentru Oficiul de Aprovizionare Farmaceutică.
*
Pitar Moș nr. 6: Fosta casă cu prăvălie lorgu Mihulețu/ George Mihăescu (1883); G. Mihulețu era epitropul Bisericii Pitar Moș; văduva sa, Irina (m. 1895), cumnata arh. Gaetan Burelly; Aici au locuit arh. Gaetan Burelly (care a și murit aici în 26.10.1896), soția sa, Agatha, fiica Alexandrina și soțul acesteia, I. L. Caragiale. 1905-1906 C.F.U. scoate proprietatea la vânzare și este răscumpărată de ing. Ion Zlatko, soțul Ecaterinei Burelly; Propr. Henry Borne; Propr. Julies Dillan (1926)/ firmă; 1927 transformări aripa dreaptă, supraetajare, arh. Leon Goue; 1929 terasă cu pergolă, arh. N. Georgescu; demolări construcții nealiniate. Oficiul de aprovizionare farmaceutică; 1938 arh. Gheorghe Simotta; proiectul prezentat spre autorizare este diferit de clădirea realizată (Oana Marinache - ARHITUR, Strada Dionisie Lupu și împrejurimi, Asociația și Editura Istoria Artei, 2019)
*
Imobilul Oficiului de Aprovizionare Farmaceutic din str. Pitar Moș nr. 6, autorizat în anul 1938 și construit de Antrepriza Spiru Haret, reprezintă un caz tipic al modului de lucru din perioada interbelică, atunci când un proiect autorizat având inițial un concept al fațadelor din limbajul Modernismului ArtDeco, este modificat ulterior în stil Mediteraneean. Funcțiunea principală a imobilului autorizat în 1938 de S + P + 4E (devenit astăzi 2S + P + 6E) era de distribuire și depozitare a medicamentelor (parter) și spații pentru birouri, bibliotecă la etajele superioare.
Modificarea fațadei principale se va face prin adăugarea elementelor de limbaj Mediteraneean, copertina ondulată deasupra ferestrelor peste care amplasează decorațiunile sculpturale înscrise în arc în ogivă la registrul ferestrelor de la etajul 2. Două balcoane în consolă în plan semicircular, mărginite cu o balustradă decorativă din feronerie „churriguerescă”; Intervențiile de tip Mediteraneean se vor realiza la un mod mai discret și la fațadele laterale, modificând întregul concept, dându-i un aspect unic, ușor de recunoscut, ca un limbaj arhitectural al lui Gh. Simotta. (extras din Mădălin Ghigeanu – Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească, Ed. Vremea, București, 2022)
Referințe:
- Mădălin Ghigeanu, Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească, Ed. Vremea, București, 2022, pag. 254
- Oana Marinache, ARHITUR, Strada Dionisie Lupu și împrejurimi, Asociația și Editura Istoria Artei, 2019
- Arhitect Gheorghe Simotta
- Gheorghe Simotta
- Gheorghe Simotta (Wiki)
- Arhitect Gheorghe Simotta - comentariu critic
- Gheorghe Simotta – între noblețe și arhitectură
August 2023:
