Monetăria Statului

Monetăria Statului

Clădirea Monetăriei Statului se află pe strada Fabrica de Chibrituri nr. 30, pe platoul Filaret, în sectorul 5 al Bucureștiului, într-o zonă istoric industrială formată în jurul Gării Filaret și a Parcului Carol. Incinta Monetăriei ocupă o parcelă mare, în pantă domoală, cu acces principal din strada Fabrica de Chibrituri și cu un front important la stradă, în fața căruia se află astăzi atât clădiri industriale reconvertite, cât și sedii administrative. Imobilul adăpostește sediul și principalele capacități de producție ale Regiei Autonome Monetăria Statului, monetăria națională a României, unde se fabrică moneda metalică de circulație, monede comemorative, medalii, decorații și o gamă largă de produse speciale din metale prețioase și neferoase. Instituția funcționează în această clădire de la inaugurarea ei, în 1935, până în prezent.

Istoricul instituției și al sediilor Monetăriei

Monetăria Statului este una dintre cele mai vechi instituții tehnico-financiare ale statului român. A fost înființată în 1870, la trei ani după stabilirea sistemului monetar național al leului, ca răspuns la nevoia de a bate moneda metalică în țară, nu în străinătate. Primul sediu se afla pe Șoseaua Kiseleff, într-o clădire special construită, în care au fost bătute primele monede românești – inclusiv primele piese de un leu și de 20 de lei din aur emise în 1870.

După 1890, o parte tot mai mare din monedele românești a fost produsă în străinătate, iar vechiul sediu al Monetăriei de pe Șoseaua Kiseleff a fost în cele din urmă demolat, în 1912; pe terenul rezultat s-a ridicat ulterior actualul Muzeu al Țăranului Român. Această demolare a lăsat instituția fără o infrastructură proprie modernă, în plin context de transformări economice și urbane ale capitalei.

În anii ’30, autoritățile financiare și politice au relansat programul de reînființare a Monetăriei ca unitate industrială modernă. Un grup de personalități din zona economică și politică – între care C. I. Băicoianu, membri ai guvernului și ai conducerii Băncii Naționale – a susținut realizarea unui sediu nou, cu instalații tehnice la zi, care să permită baterea monedelor metalice în țară, în condiții de eficiență economică și de afirmare a suveranității statale.

Proiectarea și construirea noului sediu de pe Dealul Filaret

Noul sediu al Monetăriei Statului a fost amplasat pe Dealul Filaret, pe strada Fabrica de Chibrituri, într-un areal care concentra deja mai multe platforme industriale importante: Fabrica de Chibrituri, Fabrica de Timbre, întreprinderi metalurgice și instalații energetice, toate legate de vechea gară Filaret și de infrastructura feroviară. Proiectul de arhitectură al edificiului Monetăriei a fost realizat de arhitectul Radu Dudescu, arhitect al Băncii Naționale a României, care a folosit ca model monetăria statului elvețian din Berna. Un articol de epocă menționează explicit că acesta a întocmit planurile clădirii, inspirându-se din soluțiile constructive și funcționale ale instituției similare din Elveția. Lucrările de construcție au fost autorizate în martie 1935, au început efectiv în mai 1935 și au implicat un volum important de investiții, indicat în presa vremii la circa 17,5 milioane lei pentru construcții și instalații.

Clădirea a fost inaugurată la finalul anului 1935, în prezența regelui Carol al II-lea. În decembrie 1935 a fost adoptat și actul normativ care organiza Monetăria ca administrație comercială cu personalitate juridică și gestiune autonomă, iar de la 1 ianuarie 1936 noul sediu a început efectiv activitatea prin baterea monedelor de 250 lei din argint, prima emisiune realizată integral în noua clădire. Profitul obținut din această primă emisiune a fost folosit, potrivit relatărilor oficiale, pentru a acoperi costurile creditelor contractate pentru construcția clădirii și achiziția instalațiilor.

Descriere arhitecturală și funcțională

Ansamblul Monetăriei Statului este un complex industrial de tip interbelic, compus din corpuri de clădire dispuse perimetral și în adâncimea parcelei, organizate în jurul unor curți interioare de serviciu și acces. Corpul principal, cu fațada la strada Fabrica de Chibrituri, este conceput ca un volum masiv, relativ compact, cu subsol tehnic, parter înalt și nivele superioare care adăpostesc atât spațiile de producție, cât și birourile administrative. Fațada principală este tratată în registru sobru, modern-clasicizant, specific anilor ’30. Soclul puternic și ritmul regulat al golurilor marchează funcțiunea industrială, dar compoziția este echilibrată printr-un coronament discret și prin panouri de basorelief cu tematică alegorică, vizibile de la nivelul străzii. Observatorii actuali remarcă basoreliefurile de pe fațadele principale, care reprezintă simboluri legate de monetărie, industrie, economie și meșteșugul metalelor, conferind clădirii o identitate distinctă în peisajul industrial al zonei.

Din punct de vedere constructiv, imobilul aparține generației de clădiri industriale de beton armat din anii ’30, cu schelet de cadre și planșee rezistente la vibrații, dimensionate pentru a suporta prese de mare tonaj și echipamente de batere a monedei. Volumele secundare – halele laterale și depozitele – se dezvoltă în adâncimea incintei, creând o gradare a înălțimilor de la corpul reprezentativ de la stradă spre zonele strict industriale. Organizarea funcțională urmărește fluxul tehnologic: de la spațiile de recepție a materiilor prime, depozitele de metale și laboratorul de analiză, la atelierele de pregătire a plachetelor, sălile cu prese de batere, zonele de gravare și finisare, spațiile de control și ambalare, până la birourile administrative și de proiectare. De-a lungul timpului, instalațiile au fost modernizate, iar unele încăperi industriale istorice au fost adaptate pentru linii noi de producție – inclusiv pentru medalii, decorații, obiecte liturgice și bijuterii.

Platforma industrială Filaret – context urban

Monetăria Statului face parte dintr-un ansamblu mai larg de patrimoniu industrial în zona Filaret, format de-a lungul primei jumătăți a secolului XX. În proximitate se găsesc fosta gară Filaret, Fabrica de Chibrituri, Fabrica de Timbre, unități metalurgice și energetice, precum și tipografia care adăpostește astăzi Primăria sectorului 5. Studii recente de patrimoniu industrial tratează această zonă drept un potențial pol de reconversie culturală, plasând Monetăria printre reperele industriale majore ale Bucureștiului. Casele-tip pentru muncitorii Fabricii de Chibrituri, aflate în apropiere, arată preocuparea generală a epocii pentru creare de cartiere muncitorești în jurul platformelor industriale, cu o arhitectură simplă, dar coerentă. În acest peisaj, clădirea Monetăriei se remarcă prin caracterul său oficial și prin tratamentul monumental al fațadei, fiind o piesă de trecere între arhitectura industrială utilitară și cea instituțională.

Evoluția clădirii după 1945 și situația actuală

După 1956, Monetăria Statului a fost subordonată Băncii Naționale a României, iar în 1990 a fost reorganizată ca regie autonomă, păstrându-și sediul istoric de pe Dealul Filaret. Statutul de regie autonomă a însemnat o mai mare autonomie financiară și adaptarea la cerințele economiei de piață, cu diversificarea producției către medalii, decorații, obiecte de cult, bijuterii și produse promoționale.

Clădirea a fost menținută în exploatare industrială continuă, ceea ce a presupus modernizări succesive de instalații, reparații de structură și adaptări ale spațiilor tehnice. Fațada principală și volumele exterioare au rămas însă în mare parte neschimbate, păstrând aspectul interbelic, inclusiv zona cu basoreliefuri și proporțiile inițiale ale golurilor. În prezent, Monetăria este în continuare un obiectiv securizat, accesibil publicului doar în anumite zone comerciale și la ocazii speciale, dar poate fi percepută și admirată din spațiul public al străzii Fabrica de Chibrituri.

Nu există indicii că imobilul a avut o componentă rezidențială propriu-zisă sau că ar fi găzduit personalități ca locuință de serviciu; ansamblul este conceput și utilizat ca infrastructură industrială și administrativă. Locuirea aferentă personalului monetăriei se lega mai degrabă de blocurile și casele ridicate în cartierele din apropiere, unele dintre ele fiind clădiri de locuințe colective construite de întreprindere în perioada interbelică sau imediat postbelică.

Fișă tehnică

• Denumire: Monetăria Statului – sediul național de batere a monedei
• Adresă: Strada Fabrica de Chibrituri nr. 30, sector 5, București, Dealul Filaret
• Funcțiune inițială: Monetărie națională – producție de monedă metalică de circulație
• Funcțiune actuală: Monetărie națională, producție de monede, medalii, decorații și produse speciale
• Anul construirii: 1935; inaugurare oficială în decembrie 1935; intrare în funcțiune 1 ianuarie 1936
• Arhitect: Radu Dudescu, arhitect al Băncii Naționale a României
• Beneficiar inițial: Statul român, prin Ministerul de Finanțe și Banca Națională / Monetăria Statului
• Proprietar actual: Regia Autonomă Monetăria Statului (instituție a statului român)
• Regim de înălțime: Corp principal cu subsol tehnic, parter înalt și etaje, hale industriale anexe
• Stil arhitectural: Arhitectură industrială modernă interbelică, cu expresie modern-clasicizantă și panouri de basorelief
• Structură: Probabil structură de beton armat cu planșee rezistente la vibrații, zidărie de umplutură și volume industriale secundare
• Materiale principale: Beton armat, zidărie de cărămidă, închideri metalice și tâmplării adaptate succesiv
• Amplasament urban: Platformă industrială pe Dealul Filaret, în vecinătatea gării Filaret, a Fabricii de Chibrituri și a altor întreprinderi istorice
• Situație juridică: Imobil industrial în exploatare, cu acces controlat; nu este indicată explicit în surse ca monument istoric clasat, dar apare frecvent în studii de patrimoniu industrial
• Situație de conservare: Clădire funcțională, cu volumetrie exterioară păstrată în linii mari; intervenții de modernizare a instalațiilor și adaptări interioare succesive
• Utilizare viitoare: Continuarea funcțiunii de monetărie națională și posibilă valorificare culturală punctuală (vizite, evenimente, produse comemorative)

Arhitectul Radu Dudescu – biografie și profil profesional

Radu Dudescu s-a născut la București în 10/23 martie 1894, într-o familie din elita administrativă și burgheză a capitalei. A urmat Liceul „Matei Basarab”, apoi Școala Superioară de Arhitectură din București, pe care a absolvit-o în 1921. În timpul studenției a lucrat ca desenator la Comisia de refacere a regiunilor afectate de război și la Ministerul Lucrărilor Publice, ceea ce i-a dat o experiență timpurie în proiecte de infrastructură și reconstrucție.

La scurt timp după absolvire, s-a angajat la Banca Națională a României, unde a avut o carieră de aproape trei decenii, devenind arhitectul de referință al instituției. A condus serviciile tehnice și de arhitectură, a proiectat sedii centrale și sucursale în numeroase orașe din țară și a coordonat programe de locuințe pentru funcționarii BNR. În paralel, a fost implicat în viața profesională și asociativă – a ocupat funcții în Uniunea Arhitecților, inclusiv în comisii de disciplină și în structuri legate de Fondul Arhitecturii.

Studiile monografice dedicate operei lui arată o preocupare constantă pentru adaptarea limbajului arhitectural la funcțiune și context, de la preluarea unor elemente tradiționale până la o arhitectură modernă cu influențe Art Deco și modern clasicizante. În cazul clădirilor bancare și instituționale, a utilizat frecvent volume masive, fațade ritmate de colonnade și registre tratate cu un aparat decorativ reținut, dar de mare rigoare, în timp ce în proiectele de loisir sau locuințe a experimentat compoziții mai libere și soluții de detaliu rafinate.

Radu Dudescu a fost autorul sau coautorul a numeroase edificii importante: noul Palat al BNR din București, sedii de sucursale BNR în multe orașe din țară, clădiri de locuințe și comerț în capitală, monumente comemorative, investiții în turism și agrement (precum Casa Bărcilor de la Mamaia) și construcții industriale sau tehnice. Monetăria Statului de pe Dealul Filaret se înscrie în această serie, fiind unul dintre proiectele sale caracteristice pentru arhitectura instituțional-industrială interbelică.

Lista lucrărilor arhitectului Radu Dudescu (selectiv)

Clădiri publice și administrative

• Imobilul Băncii Naționale a României, „Noul Palat”, Calea Victoriei 22–24, București – sediul central modern al BNR, proiectat în anii ’30, cu o fațadă monumentală pe Calea Victoriei, în care Dudescu reinterpretează motive ale vechiului palat și propune o compoziție grandioasă cu colonadă pe trei niveluri, integrând soluții structurale antiseismice de ultimă generație pentru perioada respectivă.
• Clădirea Ministerului de Finanțe de pe strada Doamnei (Noul Palat al BNR din perspectiva altor surse) – un mare imobil administrativ-financiar, strâns legat de reorganizarea infrastructurii financiare a statului, cu o arhitectură sobră și volumetrie masivă, detaliată cu elemente clasice reinterpretate.
• Monetăria Națională – Dealul Filaret / Dealul Spirii, București – clădirea Monetăriei Statului de pe strada Fabrica de Chibrituri nr. 30, edificiu industrial modern-clasicizant, proiectat în 1935, inspirat de monetăria din Berna, cu spații dimensionate pentru prese de mare tonaj și cu fațade decorate cu basoreliefuri tematice.
• Monumentul Eroilor CFR, București – monument comemorativ amplu, realizat în colaborare cu arhitectul Ion Niga, dedicat eroilor căilor ferate, cu un ansamblu sculptural și o compoziție arhitecturală care îmbină elemente monumentale și simbolice într-un spațiu urban bine controlat.
• Sucursalele Băncii Naționale a României în numeroase orașe – construcții ridicate în anii ’30 și ’40 la Huși, Tighina, Miercurea-Ciuc, Cahul și în alte centre regionale, pe baza unor proiecte tip dezvoltate de Dudescu („tip românesc de edificii bancare”), caracterizate prin volume compacte, două niveluri, fațade compuse cu registre clasice simplificate și detalii care marchează statutul instituțional al băncii.
• Clădiri bancare BNR în orașe precum Severin, Tulcea, Focșani, Bârlad, Râmnicu Sărat, Botoșani, Huși, Câmpulung Moldovenesc sau Rădăuți – sucursale și filiale cu arhitectură unitară, adaptate la scara urbană locală, care contribuie la definirea centrelor civice interbelice din aceste localități.
• Monetăria Statului – Fabrica de Chibrituri, Dealul Filaret – ansamblu industrial descris mai sus, cu rol central în infrastructura monetară a statului român.
• Pavilionul nautic de la lacul Floreasca, București – construcție cu funcțiune sportivă și de agrement, legată de amenajarea lacurilor bucureștene ca spații de loisir; proiect care pune în valoare relația dintre arhitectură, apă și peisaj urban.
• Spitalul Fundației „Elias”, București – proiect realizat în colaborare, cu planuri de spital modern, integrat într-un ansamblu medical complex, considerat un reper al arhitecturii spitalicești interbelice.

Reședințe și vile, imobile de raport și blocuri de locuințe

• Casa Bărcilor, Mamaia – clădire pentru echipajele navelor de salvare și pentru activități nautice, situată pe malul mării, proiectată ca un edificiu modern destinat atât funcțiunilor de cazare și alimentație, cât și depozitării și întreținerii ambarcațiunilor, cu o compoziție adaptată la specificul stațiunii și la programul sportiv-turistic.
• Case și vile în parcelările BNR – locuințe individuale și mici imobile de apartamente pentru funcționarii băncii, în diverse cartiere ale Bucureștiului și în stațiuni precum Sinaia, Constanța, Băile Herculane sau Predeal, cu arhitectură adaptată la topografie și la caracterul local, de la influențe neoromânești la volume moderne, mai simple.
• Blocul Teatrului Nottara, bulevardul Magheru, București – imobil de raport cu spații comerciale la parter și apartamente la etaje, situat într-unul dintre cele mai importante fronturi moderniste ale capitalei, cu o fațadă aliniată la bulevard și detalii arhitecturale moderne, integrându-se în ansamblul de blocuri interbelice de pe axa nord-sud.
• „Blocul Rosenthal” de pe Calea Victoriei 22 – clădire cu funcțiuni comerciale la parter și locuințe la etaje, în care spațiile comerciale au fost retrase din planul fațadei, generând un portic protejat pentru pietoni, una dintre primele soluții de acest tip în București.
• Blocul „Zodiac”, Calea Dorobanți, București – imobil de locuințe modern, premiat la momentul construcției și menționat în sintezele de arhitectură interbelică pentru expresia volumetrică și detaliile Art Deco; apare în listele oficiale de lucrări ca proiect datat la mijlocul anilor ’40.

Legătura dintre Monetăria Statului și Fabrica de Timbre

Legătura e în primul rând istorică și funcțională, nu doar faptul că sunt „vecine” pe aceeași stradă. Au fost concepute ca „monopoluri de stat” în aceeași zonă industrială Filaret. Fabrica de Timbre este înființată în a doua jumătate a secolului XIX (după Legea timbrului din 1872) în zona Filaret, pe actuala stradă Fabrica de Chibrituri, pentru tipărirea timbrelor și a altor efecte poștale și fiscale. Monetăria Statului este înființată în 1870; noul ei sediu „modern” se inaugurează abia în 1935, pe strada Fabrica de Chibrituri nr. 30, unde funcționează și astăzi. În literatura despre parcelarea „Fabrica de Chibrituri” se spune explicit că în aceeași zonă se aflau Monetăria Statului, Fabrica de Chibrituri și Fabrica de Timbre, ca parte a unei concentrări de monopoluri ale statului. Deci au fost gândite împreună, în același pol industrial de „valori de stat”: bani, timbre, chibrituri (toate monopol de stat la vremea respectivă).

Au avut o legătură instituțională directă prin sectorul de tipărire de valori. În 1953 se înființează „Întreprinderea de Bilete de Bancă și Timbre”, cu sediul tot pe str. Fabrica de Chibrituri (nr. 28). Aceasta rezultă din comasarea Unității „Imprimeria Biletelor” (care tipărea bancnotele) cu sectorul de imprimat timbre și efecte poștale, desprins de la Monetăria Statului și de la Fabrica de Timbre. Asta înseamnă că, la nivel de flux tehnologic și organizare, producția de bancnote și tipărirea timbrelor a fost o perioadă gestionată integrat, cu personal, utilaje și procese provenite din ambele unități.

Roluri complementare în sistemul de „valori” al statului. Monetăria Statului bate monedele metalice și produce medalii, decorații, sigilii, obiecte din metale prețioase etc., fiind azi regie autonomă aflată în sfera Băncii Naționale. Fabrica de Timbre a rămas tipografia specializată în timbre și alte tipărituri de securitate, în subordinea Poștei Române, funcționând în continuare în același areal Filaret.

Așadar, Monetăria Statului și Fabrica de Timbre sunt „surori” istorice: două unități de monopol de stat amplasate intenționat una lângă cealaltă, în zona Filaret, pentru producerea de „valori” (monede, bancnote, timbre). Au împărțit aceeași platformă industrială de pe strada Fabrica de Chibrituri și, în anii ’50, au avut chiar sectoare tehnice comasate (bancnote + timbre), după care au rămas instituții separate, dar vecine și complementare.

Referințe

• Noutăți numismatice: Ziua Monetăriei Statului (Magazin Sălăjean)
• 145 de ani de la inaugurarea Monetăriei Statului (Romfilatelia)
• Anul jubiliar al Monetăriei Statului – 150 ani de la înființare (Monetăria Statului)
• Meșterii raclelor de sfinți de la Monetăria Statului (Ziarul Lumina)
• Bucureștiul de altădată (partea a treia) – traseu Filaret, Monetăria Statului (anuntul.ro / Drumeție în istorie)
• Noutăți numismatice – Ziua Monetăriei Statului (detalii istorice și tehnice) (Magazin Sălăjean)
• Casele-tip de la Fabrica de Chibrituri – modelul suedez de arhitectură românească (merg.in București)
• Duminică 22 Decembrie 1935 – articol de epocă despre noua Monetărie (PDF) (Biblioteca Centrală Universitară Cluj)
• Viața și opera lui Radu Dudescu – Restitutio, Banca Națională a României (PDF) (Banca Națională a României)
• Radu Dudescu – fișă biografică și cronologie (Ordinul Arhitecților din România, filiala Sibiu–Vâlcea)
• Radu Dudescu – Arhiva de arhitectură (Asociația Istoria Artei / Arhiva de arhitectură)
• Arh. Radu Dudescu – Dicționar al arhitecturii românești moderne (PDF) (Bucureștiul meu drag)
• Radu Dudescu (Wikipedia)
  

2024: