Blocul Dunărea (Dunărea 2)
Blocul Dunărea de astăzi se află pe Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 3–5, în Sectorul 1, în zona Centru – Cișmigiu. Ocupă colțul bulevardului cu actuala stradă Biserica Enei, fostă strada Arhitecturii, în perimetrul Pieței Universității. Vecinătățile sunt printre cele mai importante ale centrului: Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Palatul Universității, Hotelul Intercontinental (azi Grand Hotel Bucharest) și Teatrul Național, aflate pe latura opusă a bulevardului. Lângă bloc se află o piațetă cu fântână. Aceasta era în amenajare în 1979–1980, iar astăzi poartă oficial numele de Piața 21 Decembrie 1989.
Poziția blocului este importantă pentru istoria locului. Imobilul stă pe terenul a trei construcții dispărute: vechiul Hotel Britania, blocul interbelic Bavaria–Dunărea și Biserica Enei. Construcția din 1979–1980 a închis un front care rămăsese deschis după cutremurul din 4 martie 1977 și după demolările care au urmat. În același timp, a completat pe latura vestică a bulevardului ansamblul modernist-socialist de la Universitate, început la sfârșitul anilor 1960 cu hotelul Intercontinental și Teatrul Național, aflate pe latura estică.
Antecedentele locului
Blocul Bavaria, cunoscut și ca Dunărea 1, a fost ridicat pe locul fostului Hotel Britania și s-a prăbușit la cutremurul din 4 martie 1977. Pe fotografii de epocă apare ca un bloc P+9, finalizat în 1940 și numit Dunărea începând din 1948. Cutremurul din 1977 a dărâmat corpul dinspre Facultatea de Arhitectură. Regimul a decis apoi demolarea completă a blocului și înlocuirea lui. Demolarea a avut și o victimă colaterală. Biserica Enei a fost ctitorită în 1611 și refăcută în stil brâncovenesc în 1724. Cutremurul din 1977 nu a afectat-o, dar a fost lovită de greșelile făcute la demolarea blocului Dunărea: brațul unei macarale i-a atins turla-clopotniță, apoi resturi din clădire au căzut peste biserică. Demolarea ei a avut loc pe 1 mai 1977. Terenul bisericii a intrat astfel în amplasamentul noului bloc.
Construcția blocului actual
Noul imobil a fost numit în mod curent Dunărea 2, păstrând numele predecesorului. O fotografie rară din 1979–1980 îl arată în construcție pe colțul bulevardului Nicolae Bălcescu cu strada Arhitecturii. Reportajul Digi24 despre clădirile distruse în 1977 plasează finalizarea reconstrucției în 1980 și notează că una dintre intrările noului imobil a fost făcută pe locul unde fusese biserica. Hartablocuri.ro precizează că intrarea se află pe locul altarului și că o parte din gardul metalic al bisericii se mai vede și astăzi. Un anunț imobiliar vorbește despre o clădire cu 7 niveluri, fără risc seismic, construită în 1981. Diferențele se explică prin înălțimile diferite ale corpurilor care compun ansamblul. Printre primii locatari au fost și sinistrați ai cutremurului. Gheorghe Neacșu, de exemplu, s-a mutat în bloc chiar la inaugurare, după ce cutremurul îl lăsase fără locuință.
Arhitectura
Imobilul este o construcție rezidențială cu spații comerciale la parter, proiectată în vocabularul modernismului socialist de la sfârșitul anilor 1970. Fațadele sunt ordonate pe travee repetitive, iar volumetria este simplă și aliniată la bulevard. Clădirea nouă nu mai seamănă deloc cu vechiul bloc. Au dispărut colțul rotunjit, coloanele și decorația predecesorului interbelic. În locul lor s-a construit un volum sobru, pe o structură dimensionată după normele de proiectare antiseismică adoptate după 1977. Receptarea clădirii a fost în general rezervată. Autorii care documentează Bucureștiul dispărut o compară aproape mereu cu blocul pe care l-a înlocuit și cu Biserica Enei. B365 descrie Dunărea 2 drept un exemplu de arhitectură socialistă anostă. Blogul care a documentat Hotelul Britania îl numește un bloc fără fasoane, dar cu pretenții. Aceste aprecieri reflectă mai ales pierderea patrimonială a locului, nu neapărat calitatea tehnică a construcției. Imobilul rămâne unul dintre puținele blocuri din centrul Bucureștiului construite imediat după 1977.
Arhitecții
Proiectul este atribuit arhitecților Viorel Hurduc și Gheorghe Nădrag. Gheorghe Nădrag (1930–2011) s-a format în școala sovietică postbelică, la Leningrad, și a lucrat mai ales în București, în institutele de proiectare ale perioadei comuniste. Portofoliul său include blocurile din cartierul Drumul Taberei, cvartalele Iancului și Pantelimon și resistematizarea Parcului Herăstrău din anii 1950–1960. În zona Universității, Nădrag lucrase deja la Hotelul Intercontinental. Hotelul a fost construit între 1968 și 1971 după planurile unui colectiv format din Dinu Hariton (șef de proiect), Gheorghe Nădrag, Ion Moscu și Romeo Ștefan Belea.
Viorel Hurduc (1949–2026) a fost arhitect proiectant, cu stilul dominant încadrat de Property INDEX drept modernist socialist. La data proiectului Dunărea avea aproximativ 30 de ani. Înainte de 1990, lucrările sale includ blocurile comuniste din Cvartalul Calea 13 Septembrie (1980) și Cvartalul Băneasa–Ficusului, cu 55 de blocuri (1982). După 1990 a proiectat imobilul de pe Calea Dorobanților 87 (1995), ansamblul de pe Calea Floreasca 91–111, cu trei blocuri și 85 de apartamente (1996), și imobilul de pe strada Barbu Delavrancea 12B (2003).
Blocul Dunărea în prezent
Blocul Dunărea este, de fapt, un ansamblu format din cinci tronsoane cu înălțimi diferite: patru dintre ele sunt alipite și formează un front continuu care începe pe Bulevardul Nicolae Bălcescu și continuă pe strada Biserica Enei nr. 2, iar al cincilea corp este detașat, în curtea interioară a ansamblului. Blocul Dunărea funcționează ca imobil de locuințe cu spații comerciale la parter. Numele restaurantului care a funcționat în vechiul bloc a rămas legat de locație. Înainte de 1977, clădirea era cunoscută pentru restaurantul de la subsol, iar astăzi imobilul este identificat după numele acelui restaurant, cu un cazinou la parter.
Prin poziția de colț și prin piațeta alăturată, blocul face parte din frontul vestic al Pieței Universității, loc al evenimentelor din decembrie 1989 și al manifestațiilor din 1990. Pentru istoria urbană, imobilul este un reper de sinteză: marchează locul unde, în mai puțin de un secol, s-au succedat o casă boierească, un hotel, un bloc interbelic și o biserică din secolul al XVII-lea. Arhitectura sa aparține programului de reconstrucție de după 1977, care a înlocuit clădirile prăbușite de pe axa Magheru–Bălcescu cu volume noi, fără legătură stilistică cu fondul interbelic al bulevardului.
*
Blocul Dunărea, denumit la început Blocul Bavaria, construit în 1940 (stânga), înainte de prăbușirea la cutremurul din 1977, și Biserica Enei, înainte de a fi demolată de comuniști ↓

Blocul Bavaria, redenumit Dunărea după 1948
Numele arhitectului nu apare în sursele verificate până în acest moment. Nici presa despre cutremurul din 1977, nici documentările specializate pe blocurile interbelice nu indică un autor al proiectului.
Amplasament și cronologie. Blocul a fost construit pe locul Hotelului Britania, la intersecția bd. Brătianu (actual Bălcescu) cu str. Edgar Quinet. Blogul care documentează hotelul face o distincție importantă: un prim bloc Bavaria ar fi existat din 1920, iar al doilea bloc Bavaria a fost construit în 1940 și a fost cunoscut popular ca blocul Dunărea. Hotelul pare să fi fost demolat spre sfârșitul anului 1939, fiind într-o stare avansată de degradare. O fotografie făcută de Willy Pragher în martie 1940 arată blocul în construcție. Alte imagini din aceeași arhivă, datate ianuarie și aprilie 1941, arată un bloc Dunărea care pare terminat. Clădirea se afla între Biserica Enei și Facultatea de Arhitectură, vizavi de fostul maidan al Primăriei, unde se află acum Teatrul Național.
Date tehnice. Hartablocuri.ro îl descrie ca bloc P+9 finalizat în 1940, numit Dunărea din 1948. Aceeași sursă explică prăbușirea parțială din 1977 prin structură: primele etaje aveau spații largi, fără pereți despărțitori suficient de rigizi (parter flexibil), iar etajele superioare aveau apartamente compartimentate și înălțimi diferite de ale primelor niveluri. Și cutremurul din 10 noiembrie 1940 l-a afectat: un martor citat de România Liberă a văzut o bucată de fațadă căzută la blocul Dunărea.
Ce s-a întâmplat după 1977. Partea dinspre Universitatea de Arhitectură s-a prăbușit, iar regimul a decis apoi demolarea completă a blocului și înlocuirea lui. În timpul demolării a fost afectată și Biserica Enei. Brațul unei macarale i-a lovit turla-clopotniță, apoi resturi din clădire au căzut peste biserică, iar demolarea ei a avut loc pe 1 mai 1977.
Un semn de întrebare pentru documentare. Pe forumul cutremur.net, fotografiile de epocă sunt interpretate ca dovadă a cel puțin trei fațade diferite: cea inițială cu turnuri, una cu fațadă rotunjită și supraînălțare cu 2–3 niveluri, și ultima, cu fațadă extinsă rezemată pe consolă și colonade. Nu e clar dacă acestea sunt construcții succesive distincte sau transformări ale aceleiași clădiri. De asta ar trebui verificat dacă proiectul din 1939–1940 a fost o construcție nouă sau o reconstrucție și supraînălțare, pentru că de aici poate rezulta un alt autor.
Referințe:
Mai 2024:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.