Corpul Boema, inaugurat în noiembrie 2001, proiectat de arh. Mircea Voinescu şi construit în perioada 1990-2000, pe amplasamentul fostei grădini de vară a Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”. Terenul fusese achiziţionat (prin credit) în 1931, pentru o nouă extindere a bibliotecii (lucrare care nu s-a mai realizat), la iniţiativa istoricului Nicolae Iorga din 1929 în calitatea sa de rector al Universităţii Bucureşti (în 1931, Iorga era prim-ministru şi ministrul Instrucţiunii publice şi Cultelor).
Corpul Boema a BCU este o clădire clasificată de IFLA (asociația internațională a bibliotecarilor) în primele 100 cele mai frumoase biblioteci din lume. Construit după anul 1990, având o arhitectură modernă, corpul Boema asigură condiții foarte bune pentru lectură: cele 7 săli de lectură sunt specializate pe domenii, cu acces liber la raft, dispuse pe 3 niveluri care înconjoară spațiul deschis cu luminator (un adevărat atrium), iar depozitele sunt dispuse perimetral, pentru a asigura liniștea lecturii. La etajele superioare, la etajul 5 şi la etajul 6, se află câte 5 cabinete de studiu individual.
Capacitatea totală este de 385 locuri. Pastila este un spațiu central care găzduiește expoziții de carte permanente și diverse alte evenimente. Parterul este destinat consultării informației pe calculator în zona Vubis (baza de date a bibliotecii care gestionează peste 600.000 de înregistrări), în zona Internet și în zona bazelor de date comerciale (BCU are acces la articole ştiinţifice cu text integral din bănci de date cunoscute precum ScienceDirect/Elsevier, Proquest, EBSCO, ISI Web of Knowledge etc.).
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, București
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București este situată în centrul capitalei, în imediata vecinătate a Pieței Universității și a Căii Victoriei, într-o zonă care concentrează unele dintre cele mai importante instituții culturale și academice ale orașului. Complexul ocupă un amplasament delimitat de Calea Victoriei, strada Boteanu și strada C. A. Rosetti, formând un ansamblu arhitectural integrat în frontul monumental al centrului istoric modern al Bucureștiului.
Poziția clădirii reflectă programul urbanistic de modernizare a capitalei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, desfășurat în timpul domniei regelui Carol I. În această perioadă au fost realizate numeroase instituții culturale și administrative reprezentative, menite să confere Bucureștiului imaginea unei capitale europene moderne. În imediata apropiere a bibliotecii se află Universitatea din București, Palatul Regal – astăzi Muzeul Național de Artă al României – și alte edificii publice importante, cu care biblioteca formează un ansamblu urban coerent.
Clădirea principală a bibliotecii, cunoscută inițial sub numele de Fundația Universitară „Carol I”, a fost concepută ca o instituție culturală reprezentativă pentru mediul universitar românesc. Amplasarea ei lângă Universitatea din București nu a fost întâmplătoare, ci parte a unui proiect cultural mai amplu, prin care monarhia română urmărea dezvoltarea infrastructurii academice și consolidarea identității culturale a statului modern. Ansamblul actual al Bibliotecii Centrale Universitare este rezultatul unor etape succesive de construcție și extindere desfășurate pe parcursul a peste un secol. Complexul este alcătuit din trei clădiri principale, realizate în perioade diferite și cu funcțiuni distincte:
Aceste trei clădiri formează împreună un ansamblu arhitectural complex, în care se regăsesc stiluri și concepții arhitecturale diferite, corespunzătoare etapelor istorice în care au fost realizate. Corpul Fundație aparține arhitecturii academice de inspirație franceză de la sfârșitul secolului al XIX-lea, corpul Dacia se înscrie într-un registru neoclasic urban specific începutului de secol XX, iar corpul Boema reprezintă intervenția arhitecturală contemporană a ansamblului.
În fața clădirii principale, pe axul pieței Universității, se află statuia ecvestră a regelui Carol I, amplasată într-o relație simbolică directă cu edificiul fondat de suveran. Monumentul reface compoziția urbană istorică a locului și subliniază rolul central pe care regele l-a avut în crearea instituției. Prin poziția sa în centrul orașului și prin valoarea arhitecturală a clădirilor care îl compun, ansamblul Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” reprezintă unul dintre cele mai importante repere ale patrimoniului arhitectural și cultural al Bucureștiului.
Corpul Fundație
Clădirea cunoscută astăzi ca Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” a fost construită inițial sub numele de Fundația Universitară „Carol I”, instituție creată din inițiativa regelui Carol I pentru a sprijini dezvoltarea învățământului universitar și a cercetării în România. Actul de întemeiere poate fi considerată scrisoarea adresată de regele Carol I, la 3 mai 1891, președintelui Consiliului de Miniștri de atunci, generalul Ioan Emanoil Florescu, prin care suveranul își exprima dorința de a crea un așezământ cultural destinat studenților și profesorilor universității. Regele a asigurat personal fondurile necesare construcției clădirii și organizării instituției. În contextul modernizării statului român din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, instituția a fost gândită ca un centru cultural și academic de prim rang, destinat să ofere studenților acces la studiu, lectură și manifestări culturale.
Proiectarea și construcția clădirii
Proiectul arhitectural a fost realizat de arhitectul francez Paul Gottereau, una dintre figurile importante ale arhitecturii bucureștene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Acesta a proiectat și alte edificii reprezentative ale capitalei, precum Palatul CEC și intervenții importante la Palatul Regal. Construcția clădirii s-a desfășurat între 1891 și 1893, iar după finalizarea amenajărilor interioare edificiul a fost inaugurat oficial la 14 martie 1895, în prezența regelui Carol I. Clădirea a fost amplasată într-o poziție strategică, în imediata apropiere a Universității din București, pentru a deveni centrul vieții academice și intelectuale a orașului.
Extinderea de la începutul secolului XX
Creșterea activităților culturale și academice desfășurate în cadrul Fundației Universitare a impus extinderea clădirii la începutul secolului al XX-lea. Între 1911 și 1914 a fost realizată o nouă aripă a clădirii, proiectată tot de Paul Gottereau. Această extindere a inclus realizarea Aulei, o sală monumentală destinată conferințelor, întâlnirilor academice și manifestărilor culturale, cu aproximativ 400 de locuri în forma inițială. În această perioadă, Fundația Universitară a devenit unul dintre cele mai importante centre culturale ale Bucureștiului, găzduind conferințe și întâlniri la care au participat numeroase personalități ale vieții intelectuale românești.
Distrugerile din secolul XX
De-a lungul existenței sale, clădirea a fost afectată de mai multe evenimente dramatice. Bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial au produs degradări ale edificiului, iar cutremurul din 1977 a provocat noi avarii structurale. Cel mai grav moment din istoria clădirii a fost incendiul din decembrie 1989, izbucnit în timpul Revoluției române. Focul a distrus o mare parte a interiorului clădirii și a afectat grav acoperișul și structura. Au fost distruse numeroase elemente arhitecturale și decorative, iar colecțiile bibliotecii au suferit pierderi importante.
Restaurarea și reconstrucția
După 1990 a început un amplu proces de restaurare și reconstrucție a clădirii. Lucrările au fost realizate de compania Aedificia Carpați, sub coordonarea generală a arhitectului Petre Swoboda, și s-au desfășurat pe parcursul a aproape două decenii, fiind finalizate în 2007. Restaurarea a urmărit refacerea fidelă a arhitecturii și a decorului interior, utilizând documentații istorice și fotografii de epocă pentru a reproduce cât mai exact aspectul original al clădirii.
Stilul arhitectural
Clădirea Fundației Universitare „Carol I” este un exemplu reprezentativ de arhitectură academică de inspirație franceză, aparținând stilului eclectic cu elemente neoclasice, caracteristic sfârșitului secolului al XIX-lea. Compoziția arhitecturală urmează principiile arhitecturii Beaux-Arts, cu o organizare simetrică a volumelor și o accentuare monumentală a axului central. Fațada principală, orientată către Calea Victoriei și piața Universității, este organizată simetric și dominată de un portic monumental.
Elementul central al compoziției este porticul susținut de patru coloane masive din piatră, care susțin un fronton triunghiular. În centrul frontonului este amplasat un ceas, devenit unul dintre elementele distinctive ale clădirii. Fațada este realizată din piatră și prezintă o bogată ornamentație sculpturală, caracteristică arhitecturii academice din acea perioadă. Clădirea este dezvoltată pe mai multe niveluri și are o compoziție echilibrată, bazată pe un corp central monumental și aripi laterale. Spațiile interioare sunt organizate în jurul unor axe de circulație principale care conduc către sălile monumentale ale clădirii, precum Aula și Sala Profesorilor.
Elemente decorative și constructive
Interiorul clădirii se remarcă printr-o bogată decorație arhitecturală, realizată în spiritul arhitecturii academice de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Printre elementele caracteristice se numără: stucaturi ornamentale, plafoane decorate cu foiță de aur, vitralii realizate din cristal bizotat, mobilier din lemn sculptat, parchet realizat din mai multe esențe de lemn. Clădirea dispunea și de soluții tehnice moderne pentru epocă, precum lifturi pentru transportul cărților între depozite și sălile de lectură și un sistem pneumatic de transmitere a buletinelor de cerere către depozite.
Prin monumentalitatea compoziției, prin calitatea decorației și prin poziția urbană privilegiată, clădirea Fundației Universitare „Carol I” reprezintă unul dintre cele mai importante exemple de arhitectură publică academică din București. Edificiul reflectă ambiția culturală și politică a epocii lui Carol I, când statul român urmărea afirmarea identității sale europene prin realizarea unor instituții culturale reprezentative.
Corpul Dacia
Corpul Dacia face parte astăzi din ansamblul Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, dar originile sale sunt diferite de cele ale clădirii Fundației Universitare. Clădirea a fost construită inițial ca sediu al Băncii Dacia, una dintre instituțiile financiare importante ale Bucureștiului de la începutul secolului al XX-lea. Imobilul este situat pe strada Boteanu nr. 1, în imediata vecinătate a corpului principal al bibliotecii și în apropierea Universității din București. Poziția sa urbană face parte din același front arhitectural al zonei centrale, caracterizat prin clădiri monumentale ridicate în perioada modernizării orașului. Din punct de vedere arhitectural, clădirea se înscrie în registrul neoclasic urban, caracteristic arhitecturii bancare și administrative de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Fațada este compusă sobru, cu o organizare simetrică și elemente decorative discrete, adaptate funcției inițiale a clădirii.
Funcțiunea bancară
În perioada interbelică și în prima jumătate a secolului al XX-lea, clădirea a găzduit Banca Dacia, instituție financiară care ocupa spațiile de la parter și etajele superioare. Interiorul păstrează încă urme ale funcțiunii inițiale. În holul de la intrare pot fi observate ghișeele bancare, elemente arhitecturale care indică modul în care era organizată activitatea instituției. Structura spațiilor interioare era specifică unei clădiri bancare: holuri de primire pentru public, spații administrative și zone destinate operațiunilor financiare.
Utilizarea în perioada comunistă
După instaurarea regimului comunist și reorganizarea instituțiilor economice, clădirea a fost preluată de stat. În perioada 1950–1989, imobilul a fost utilizat de Direcția a V-a a Securității, structura responsabilă de protecția conducerii statului și a demnitarilor regimului comunist. Această utilizare a modificat parțial organizarea interioară a clădirii, care a fost adaptată funcțiunilor administrative și de securitate specifice instituției. Prezența acestei structuri în clădire reflectă schimbările radicale prin care au trecut multe imobile din centrul Bucureștiului în perioada comunistă, când numeroase clădiri istorice au fost reutilizate pentru instituțiile statului.
Integrarea în ansamblul Bibliotecii Centrale Universitare
După 1989 și reorganizarea instituțiilor publice, clădirea a fost integrată în ansamblul Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”. Astăzi corpul Dacia este utilizat în principal pentru funcțiuni administrative ale bibliotecii, completând infrastructura necesară funcționării instituției. Prin poziția sa urbană și prin relația directă cu corpul Fundație, clădirea contribuie la definirea ansamblului arhitectural al bibliotecii, reprezentând una dintre componentele sale istorice.
Caracteristici arhitecturale
Din punct de vedere arhitectural, corpul Dacia prezintă caracteristicile clădirilor administrative urbane de la începutul secolului al XX-lea. Fațada este organizată într-o compoziție echilibrată, cu registre orizontale clar delimitate și cu o ornamentație moderată, specifică arhitecturii neoclasice târzii. Ferestrele sunt dispuse ritmic, iar proporțiile generale ale clădirii reflectă preocuparea pentru sobrietate și stabilitate, calități asociate arhitecturii instituțiilor financiare. Interiorul a suferit adaptări succesive de-a lungul timpului, însă anumite elemente originale ale organizării spațiale pot fi încă identificate, în special în zona holurilor și a spațiilor de la parter.
În prezent, corpul Dacia funcționează ca o clădire complementară corpului principal al bibliotecii, contribuind la organizarea administrativă și logistică a instituției. Alături de corpul Fundație și de extinderea contemporană reprezentată de corpul Boema, clădirea face parte din ansamblul arhitectural complex al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, rezultat din evoluția urbană și instituțională a Bucureștiului de-a lungul mai multor epoci istorice.
Corpul Boema
Corpul Boema reprezintă extinderea contemporană a ansamblului Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, realizată după 1990 pentru a răspunde necesităților de spațiu ale instituției și pentru a adapta biblioteca la cerințele infrastructurii academice moderne. Clădirea este situată pe strada C. A. Rosetti nr. 2–6, în imediata apropiere a corpului Fundație și a corpului Dacia, fiind integrată urban în același perimetru al complexului. Amplasamentul are o istorie urbană mai veche, terenul fiind achiziționat încă din 1931, la inițiativa istoricului Nicolae Iorga, care în acea perioadă era rector al Universității din București și ulterior prim-ministru. Intenția inițială era realizarea unei extinderi a Fundației Universitare „Carol I”, proiect care însă nu a fost realizat în perioada interbelică. În deceniile următoare, terenul a fost utilizat pentru grădina de vară a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, cunoscută sub numele de Boema, de la care provine și denumirea actuală a corpului de clădire.
Proiectarea și realizarea clădirii
După 1990, în contextul reconstrucției bibliotecii afectate de incendiul din 1989 și al modernizării instituției, a fost reluat proiectul extinderii. Corpul Boema a fost proiectat de arhitectul Mircea Voinescu, iar construcția s-a desfășurat în perioada 1990–2000. Clădirea a fost inaugurată oficial în noiembrie 2001, devenind una dintre componentele principale ale bibliotecii contemporane. Prin această extindere, biblioteca a dobândit spații suplimentare pentru lectură, depozitare și activități academice, adaptate cerințelor bibliotecilor moderne.
Concepția arhitecturală
Corpul Boema se distinge clar de clădirea istorică prin limbajul său arhitectural contemporan. Proiectul urmărește integrarea funcțională în ansamblu, fără a imita stilul clădirii Fundației, adoptând o arhitectură modernă caracterizată prin claritate volumetrică și organizare rațională a spațiilor. Clădirea este organizată în jurul unui spațiu central deschis, luminat natural printr-un luminator amplu. Acest spațiu funcționează ca un atrium interior, în jurul căruia sunt dispuse sălile de lectură și spațiile destinate studiului. Această organizare permite pătrunderea luminii naturale în interiorul clădirii și creează un spațiu central amplu, care facilitează orientarea utilizatorilor și comunicarea între diferitele niveluri ale clădirii.
Interiorul corpului Boema este organizat pe mai multe niveluri, cu săli de lectură dispuse perimetral în jurul atriumului central. Sălile sunt specializate pe domenii și sunt concepute pentru a permite accesul direct la rafturi, facilitând consultarea rapidă a documentelor. Depozitele de carte sunt amplasate astfel încât să nu perturbe spațiile de lectură, asigurând liniștea necesară activității de studiu. La nivelurile superioare ale clădirii sunt amenajate cabinete de studiu individual, destinate cercetătorilor, doctoranzilor și studenților care au nevoie de spații de lucru individuale. Capacitatea totală a spațiilor de lectură din acest corp este de aproximativ 385 de locuri, ceea ce face din corpul Boema unul dintre principalele spații de studiu ale bibliotecii.
Un element important al organizării interioare este spațiul central numit „Pastila”, situat în zona atriumului. Acest spațiu este destinat organizării de expoziții de carte și evenimente culturale, fiind conceput ca un loc de întâlnire și interacțiune pentru utilizatorii bibliotecii. La parterul clădirii se află zone dedicate consultării informațiilor electronice, inclusiv accesul la catalogul bibliotecii și la bazele de date academice. Prin arhitectura sa modernă și prin organizarea funcțională a spațiilor, corpul Boema reprezintă componenta contemporană a ansamblului Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”.
Integrarea acestei clădiri în complexul existent a permis extinderea bibliotecii și adaptarea ei la cerințele infrastructurii academice moderne, fără a altera caracterul istoric al clădirii Fundației. Astfel, ansamblul format din corpul Fundație, corpul Dacia și corpul Boema reflectă evoluția arhitecturală și instituțională a bibliotecii de-a lungul a mai mult de un secol, reunind în același complex arhitectura academică de la sfârșitul secolului al XIX-lea, arhitectura urbană de început de secol XX și intervențiile contemporane de după 1990.
Sălile și spațiile principale și cele istorice ale Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”
Spațiile interioare ale Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” sunt organizate într-un sistem complex de săli de lectură, spații monumentale și încăperi specializate. O parte dintre acestea aparțin clădirii istorice a Fundației Universitare, unde arhitectura și decorația interioară reflectă stilul academic de la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar altele se află în extinderile moderne ale bibliotecii. În ansamblu, Unitatea Centrală a bibliotecii dispune de mai multe săli de lectură specializate, organizate pe domenii ale cunoașterii, precum și de o serie de spații reprezentative destinate activităților academice și culturale.
Aula
Aula reprezintă cel mai monumental spațiu interior al clădirii Fundației Universitare „Carol I”. Sala a fost realizată în cadrul extinderii clădirii de la începutul secolului al XX-lea și a fost inaugurată în 1914. În forma sa originală, Aula avea aproximativ 400 de locuri, fiind destinată conferințelor, manifestărilor academice și întâlnirilor culturale. În prezent, sala are 247 de locuri, după lucrările de restaurare realizate la începutul secolului XXI. Interiorul Aulei este decorat în stil academic, cu elemente arhitecturale elaborate. Printre acestea se numără coloanele din stuf și stucomarmură, elementele decorative sculptate, luminatorul amplasat deasupra sălii, lojele laterale și lambriurile din lemn.
Aula a găzduit de-a lungul timpului numeroase conferințe și manifestări culturale la care au participat personalități ale vieții intelectuale românești, precum C. Rădulescu-Motru, Gheorghe I. Brătianu, Dimitrie Gusti, Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Tudor Vianu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Octavian Goga, Mircea Vulcănescu și Constantin Noica. În timpul incendiului din 1989, Aula a fost singurul spațiu important al clădirii care a rămas relativ intact, însă restaurarea generală a edificiului a impus refacerea completă a decorației și a structurii sale.
Sala Profesorilor
Sala Profesorilor este unul dintre cele mai elegante spații ale bibliotecii și a fost concepută inițial ca sală de lectură pentru studenți. Începând cu anul 1914, sala a fost destinată exclusiv cadrelor didactice universitare. Interiorul se remarcă prin mobilierul din stejar sculptat, inspirat de biblioteca regală din Palatul Regal al Bucureștiului. Rafturile monumentale și mesele de lectură sunt realizate într-un stil decorativ elaborat, specific interioarelor academice de la începutul secolului XX.
Plafonul ornamentat cu foiță de aur poartă inscripționate numele primilor profesori ai universităților din București și Iași. Între cele două uși de acces în sală se află o placă de marmură pe care este gravată scrisoarea regelui Carol I prin care acesta anunța fondarea instituției. Sala Profesorilor a fost complet distrusă în incendiul din 1989, împreună cu o mare parte a interiorului clădirii. Restaurarea sa a fost realizată după documente și fotografii istorice, iar mobilierul actual a fost refăcut fidel după modelul original.
Rotonda
Rotonda este o anexă a Sălii Profesorilor și a fost concepută inițial ca spațiu pentru întâlniri culturale și academice. Plafonul rotondei este decorat cu picturi reprezentând muzele Artelor, Muzicii, Literaturii și Științelor. În trecut, sala găzduia busturi ale unor personalități legate de istoria instituției, printre care regele Carol I și tatăl acestuia, Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen. În acest spațiu erau expuse și releveuri colorate realizate de arhitectul André Lecomte du Noüy, reprezentând Biserica Episcopală de la Curtea de Argeș. Vitraliile rotondei, distruse în incendiul din 1989, reprezentau voievozi români.
Sala „Carol I”
Sala „Carol I” a fost inițial concepută ca sală de lectură, fiind ulterior transformată în sala cataloagelor tradiționale ale bibliotecii. Interiorul se remarcă prin ornamentația bogată de stuc și prin plafonul decorat cu foiță de aur. Sala dispunea de două lifturi de transport pentru cărți, care făceau legătura directă cu depozitele bibliotecii. Înainte de 1989 funcționa aici și un sistem pneumatic de transmitere a cererilor de lectură, care permitea trimiterea rapidă a buletinelor de solicitare către depozite. În prezent, sala este utilizată pentru organizarea unor evenimente cultural-științifice.
Sala „Mircea Tomescu”
Sala „Mircea Tomescu” este o sală de lectură specializată, care poartă numele bibliologului și fostului director al Fundației Universitare, Mircea Tomescu. În prezent, sala este dedicată consultării documentelor din domeniul energiei și include mai multe lucrări artistice contemporane, printre care un triptic realizat de Dumitru Sorica, o icoană pictată de Cristina Pui și un tablou realizat de Corneliu Ionescu.
Rotonda mică (Cabinetul bibliologic)
Rotonda mică, cunoscută și sub numele de Cabinetul bibliologic, este un spațiu destinat consultării lucrărilor de bibliologie și știința informării. Sala este dotată cu echipamente pentru consultarea microformatelor, precum microfilme și microfișe, precum și cu aparatură pentru copiere și tipărire.
Sălile de lectură specializate
Unitatea Centrală a bibliotecii dispune de mai multe săli de lectură organizate pe domenii ale cunoașterii, fiecare având colecții specifice și facilități de studiu. Printre acestea se numără:
Aceste spații oferă condiții moderne pentru studiu și cercetare și permit accesul direct la colecțiile organizate pe domenii.
Amenajarea interioară și elementele decorative
Interiorul clădirii Fundației Universitare „Carol I” reprezintă unul dintre cele mai elaborate exemple de amenajare interioară academică din Bucureștiul sfârșitului de secol XIX, în care arhitectura, arta decorativă și mobilierul au fost concepute ca parte a unui program coerent. Spațiile interioare combină elemente ale stilului eclectic academic cu influențe neoclasice, specifice arhitecturii publice inspirate de modelul școlii franceze Beaux-Arts. Amenajarea interioară a fost concepută pentru a reflecta prestigiul instituției și pentru a crea un mediu adecvat studiului și activităților academice. În același timp, interiorul clădirii a fost dotat încă de la început cu soluții tehnice moderne pentru epocă, menite să faciliteze funcționarea bibliotecii.
Structura spațiilor interioare
Spațiile interioare ale clădirii sunt organizate într-o succesiune de săli monumentale și spații de circulație care conduc către principalele încăperi ale edificiului. Accesul în clădire se face printr-un hol monumental, care distribuie circulația către sălile principale ale bibliotecii. De aici se ajunge către Aula, Sala Profesorilor și celelalte săli istorice, precum și către spațiile de lectură și depozitele de carte. Organizarea interioară urmează principiile arhitecturii academice de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în care spațiile reprezentative sunt dispuse pe axele principale ale clădirii, iar spațiile funcționale sunt amplasate în zonele laterale.
Decorația arhitecturală
Decorul interior al clădirii este realizat printr-o combinație de stucaturi, elemente sculpturale și picturi decorative, menite să confere spațiilor un caracter solemn și reprezentativ. Plafoanele multor încăperi sunt decorate cu foiță de aur, iar elementele decorative includ motive vegetale și compoziții ornamentale inspirate din repertoriul clasic. Aceste decorații sunt vizibile în special în Sala Profesorilor, în Sala „Carol I” și în alte spații istorice ale clădirii. Un element distinctiv îl reprezintă picturile decorative de pe plafoanele unor săli, precum cele din Rotondă, unde sunt reprezentate simbolic muzele Artelor, Muzicii, Literaturii și Științelor.
Vitraliile și elementele de iluminare
Ferestrele clădirii sunt realizate din cristal bizotat, un material care permite filtrarea luminii naturale și creează efecte decorative subtile în interiorul sălilor. În anumite spații, precum Rotonda, existau vitralii reprezentând voievozi români, însă acestea au fost distruse în incendiul din 1989 și nu au mai fost refăcute integral. Un rol important în iluminarea naturală a spațiilor îl au luminatoarele, amplasate în special deasupra unor săli monumentale precum Aula.
Mobilierul
Mobilierul interior al bibliotecii a fost conceput ca parte integrantă a proiectului arhitectural. Rafturile, mesele de lectură și elementele de depozitare au fost realizate în principal din lemn de stejar sculptat, într-un stil inspirat de bibliotecile academice occidentale. În Sala Profesorilor, rafturile monumentale imită mobilierul bibliotecii regale din Palatul Regal, iar mobilierul altor săli de lectură a fost realizat după modelul Bibliotecii Imperiale din Berlin. După incendiul din 1989, o mare parte a mobilierului a fost distrusă. Restaurarea realizată după 1990 a urmărit refacerea fidelă a acestuia pe baza documentațiilor și fotografiilor istorice.
Pardoselile și materialele decorative
Pardoselile clădirii sunt realizate din parchet compus din mai multe esențe de lemn, dispuse în modele decorative complexe. În anumite spații istorice, parchetul este realizat din cinci esențe diferite de lemn, contribuind la caracterul elegant al interiorului. Materialele decorative utilizate includ marmură, lemn sculptat, stucaturi și elemente metalice ornamentale, toate acestea contribuind la crearea unei atmosfere academice solemne.
Sisteme tehnice și soluții moderne pentru epocă
Clădirea a fost dotată încă de la început cu soluții tehnice avansate pentru funcționarea unei biblioteci moderne. Unul dintre aceste sisteme era reprezentat de lifturile de transport pentru cărți, care făceau legătura între depozite și sălile de lectură. Aceste lifturi permiteau transportul rapid al volumelor solicitate de cititori. De asemenea, înainte de 1989, în clădire funcționa un sistem pneumatic pentru transmiterea buletinelor de cerere, care permitea trimiterea solicitărilor către depozite prin tuburi speciale. Sistemul a fost distrus în incendiul din 1989 și nu a mai fost refăcut ulterior.
Restaurarea amenajărilor interioare
Incendiul din 1989 a distrus o mare parte a amenajărilor interioare ale clădirii, inclusiv mobilierul, stucaturile și o parte din elementele decorative. Procesul de restaurare realizat după 1990 a urmărit refacerea fidelă a decorului interior, utilizând tehnici tradiționale și documentații istorice. Restaurarea a inclus refacerea mobilierului, a parchetului, a stucaturilor și a elementelor decorative, astfel încât interiorul clădirii să reconstituie cât mai exact aspectul său istoric. Costul total al lucrărilor de restaurare realizate în corpul Fundație a fost estimat la aproximativ nouă milioane de euro.
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” – organizare și funcționare
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București este una dintre cele mai importante biblioteci academice din România și funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Educației. Instituția are rolul de a sprijini activitatea de învățământ universitar, cercetare și documentare, oferind acces la resurse bibliografice, baze de date științifice și servicii de informare pentru studenți, cadre didactice, cercetători și pentru publicul larg interesat de studiu. Biblioteca își continuă tradiția începută în 1895, când a fost inaugurată ca Fundația Universitară „Carol I”, menținându-și rolul de instituție centrală a mediului academic din București.
Structura instituțională
Biblioteca are o structură organizatorică complexă, formată din mai multe componente:
Unitatea Centrală reprezintă nucleul instituției și găzduiește principalele săli de lectură, depozitele de carte, spațiile de documentare și infrastructura informatică a bibliotecii.
Rețeaua de biblioteci filiale
Biblioteca Centrală Universitară coordonează o rețea extinsă de biblioteci de facultate, ale căror colecții sunt specializate pe domeniile de studiu ale fiecărei facultăți. Printre acestea se numără bibliotecile facultăților de:
Aceste biblioteci formează împreună o rețea academică care deservește activitatea didactică și de cercetare a Universității din București.
Colecțiile bibliotecii
Colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare sunt organizate după principiul enciclopedic, cuprinzând lucrări din toate domeniile cunoașterii. Colecțiile Unității Centrale includ peste 400.000 de titluri în aproximativ 700.000 de volume, organizate atât în sălile de lectură cu acces liber la raft, cât și în depozite. Pe lângă colecțiile curente, biblioteca deține și un important patrimoniu documentar format din cărți vechi și rare, manuscrise, corespondență, colecții bibliofile, publicații seriale istorice ex-libris-uri și documente iconografice. O parte dintre aceste documente provin din donații istorice importante, realizate încă din primii ani de existență ai instituției.
Organizarea accesului la informație
Pentru regăsirea documentelor, biblioteca utilizează mai multe tipuri de instrumente bibliografice. Catalogul principal al bibliotecii este catalogul electronic VUBIS, care permite căutarea documentelor din colecțiile Unității Centrale și din bibliotecile filiale. Pe lângă catalogul electronic există și cataloage tradiționale, precum catalogul alfabetic, catalogul geografic pentru publicații periodice, catalogul lucrărilor științifice realizate de cadrele universitare. Biblioteca este integrată și în catalogul național ROLINEST, care permite interogarea simultană a colecțiilor mai multor biblioteci universitare din România.
Biblioteca digitală
În ultimele decenii, biblioteca a dezvoltat o infrastructură digitală complexă, menită să faciliteze accesul la resurse electronice. Platforma digitală RESTITUTIO reprezintă biblioteca digitală a instituției și include colecții digitizate de manuscrise, cărți vechi și rare, publicații seriale, documente din arhiva istorică, resurse iconografice și cartografice. Platforma funcționează ca un depozit digital de tip Open Access, permițând consultarea online a unor documente din patrimoniul bibliotecii.
Servicii pentru utilizatori
Biblioteca oferă o gamă largă de servicii pentru utilizatori, destinate facilitării activității de studiu și cercetare. Printre principalele servicii se numără consultarea documentelor în sălile de lectură, accesul la baze de date științifice internaționale, accesul la Internet, servicii de referințe și asistență bibliografică, împrumutul de documente, împrumutul interbibliotecar, realizarea de bibliografii la cerere. Biblioteca pune la dispoziția utilizatorilor și facilități tehnice moderne, precum scanarea documentelor, tipărirea, fotografierea digitală și închirierea de laptopuri.
Activitatea culturală și academică
Pe lângă rolul său documentar, biblioteca desfășoară o activitate culturală și științifică importantă. Instituția organizează conferințe și manifestări științifice, expoziții de carte, proiecte de cercetare în domeniul biblioteconomiei și științei informării, programe de formare profesională în domeniul documentării și bibliologiei. Prin aceste activități, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” își menține rolul de centru cultural și academic major al Bucureștiului.
Colecțiile speciale și patrimoniul bibliofil
Pe lângă colecțiile curente destinate activității academice, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” deține un important patrimoniu documentar format din colecții bibliofile, manuscrise și documente istorice, constituite încă din primii ani de existență ai instituției. Aceste colecții speciale s-au format în mare parte prin donații realizate de personalități ale vieții culturale și academice, precum Ioan Movilă, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Rolland Bonaparte sau B. Bellio. De-a lungul timpului, patrimoniul bibliotecii a fost completat prin achiziții și transferuri de colecții, devenind una dintre cele mai importante resurse documentare din România.
Colecțiile bibliofile includ carte veche românească, reprezentată de ediții rare din secolele XVII–XIX; carte veche străină, provenită în mare parte din spațiul cultural european; manuscrise și documente de arhivă; corespondență istorică; colecții de ex-libris-uri și alte materiale grafice. Aceste documente sunt conservate și valorificate de serviciile specializate ale bibliotecii, fiind puse la dispoziția cercetătorilor în condiții speciale de consultare. O parte dintre aceste fonduri au fost digitizate și integrate în platforma digitală a bibliotecii, contribuind la protejarea și difuzarea patrimoniului documentar. În cadrul colecțiilor speciale se regăsesc și documente care reflectă istoria instituției însăși, inclusiv materiale din arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare.
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București reprezintă una dintre cele mai importante instituții culturale și academice ale României, reunind într-un singur ansamblu arhitectural tradiția intelectuală a sfârșitului de secol XIX și infrastructura documentară a unei biblioteci universitare moderne. Ansamblul format din corpul Fundație, corpul Dacia și corpul Boema reflectă evoluția istorică a instituției și transformările succesive ale orașului București. Clădirea Fundației Universitare, realizată la inițiativa regelui Carol I și proiectată de arhitectul Paul Gottereau, reprezintă nucleul istoric și simbolic al bibliotecii, fiind unul dintre cele mai reprezentative edificii ale arhitecturii academice din capitală.
Spațiile monumentale ale clădirii, precum Aula, Sala Profesorilor sau Rotonda, ilustrează ambiția culturală a epocii în care a fost creată instituția, în timp ce extinderile contemporane și infrastructura digitală demonstrează adaptarea bibliotecii la cerințele mediului academic modern. Prin colecțiile sale enciclopedice, prin patrimoniul bibliofil și prin serviciile oferite comunității universitare, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” continuă să joace un rol esențial în viața culturală și intelectuală a Bucureștiului, păstrând și valorificând una dintre cele mai importante tradiții academice din România.
*
Biblioteca Centrală Universitară din București este o bibliotecă din centrul Bucureștiului, zonă în care autentica atmosferă bucureșteană se manifestă asemeni unei ceţe, ce înconjoară această machetă istorică, cu scopul de a blura societatea dimprejurul ei. Clădirea este situată vizavi de Muzeul Național de Artă al României. Totodată, biblioteca se află la o distanță scurtă de Ateneul Român. Edificiul este format din 3 corpuri amplasate astfel: corpul ,,Carol I” Fundație se găsește pe Calea Victoriei la numărul 88; corpul Boema se află pe strada C. A. Rosetti 2-6; iar corpul Dacia este situat pe strada Boteanu 1.
Acest monument a fost un proiect al regelui Carol I, care la 3 mai 1891, într-o scrisoare adresată Preşedintelui Consiliului de Miniştri îşi declara ,,dorinţa de a înfiinţa un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă". În acest punct, numai propriu-zisa realizare a clădirii mai depărtau cuvintele sale de realitate. Astfel, edificiul cu rol educativ avea să fie următoarea lucrare semnată de arhitectul francez Paul Gottereau. Construcția bibliotecii a fost un proces amplu, ce s-a încheiat în 1893. Următorii doi ani aveau să fie dedicați dotării și amenajării spațiului. Astfel, accesul în acest templu al vremurilor moderne, ce venerează studiul, avea să fie permis începând din 14 martie 1895, fiind cunoscut ca ,,Biblioteca Carol I a Fundației Universitare”. (Ruxandra Cordaș)
Referințe:
2024:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.