Arhitectul Vasile S. Arion
Vasile S. Arion (1902–1977) este un arhitect român născut la București, activ în special în perioada interbelică, cunoscut mai ales pentru colaborările sale cu G.M. Cantacuzino la câteva dintre reperele modernismului bucureștean și ale arhitecturii de litoral, precum și pentru lucrări de arhitectură utilitară realizate în anii ’50. Sursele biografice și de repertoriere arată că Vasile Arion s-a născut în București (România) și este fiul lui Scarlat Arion și al Caterinei/Catherine Christopol(ous), ceea ce îl plasează într-un mediu familial cu ramificații sociale și culturale vizibile și în istoria unor imobile bucureștene asociate familiei Arion. În literatura de tip „case de poveste” și articole de patrimoniu, el apare ca fiul cel mare al lui Scarlat C. Arion (1868–1937), familie cu descendență boierească și legături grecești prin linia maternă (Christopoulos), informații care contextualizează apartenența sa socială, fără a oferi, însă, detalii sistematice despre viața sa personală (căsătorie, copii, viață mondenă).
Repere de carieră și colaborări
Vasile Arion se formează la Paris, iar parcursul său este documentat în registrul/fișa de elev al École des Beaux-Arts: este menționat ca născut la București la 1 iunie 1902, admis în 1923, trecut în clasa I în 1926 și diplomat în 13 noiembrie 1929 (cu un proiect de diplomă „Un petit manoir en Bretagne”), având profesori/atelier asociați cu Gustave Umbdenstock și Paul Tournon și câteva distincții/medalii din timpul școlarității. Aceste date susțin informația că devine arhitect în 1929, după studiile efectuate la Paris, în filiera beaux-arts.
În repertoriile de arhitectură interbelică, Vasile Arion apare în mod repetat în asociere cu G.M. Cantacuzino, în special la imobile de raport și clădiri de hotel/turism. Blocul Carlton din București este atribuit explicit lui G.M. Cantacuzino și Vasile Arion, iar sursele de sinteză indică adresa de pe Bd. Nicolae Bălcescu nr. 9 și cronologia construirii (finalizat în 1936), precum și statutul ulterior de clădire prăbușită la cutremur. În același registru de colaborare, Hotelul Rex din Mamaia este prezentat ca proiect realizat de G.M. Cantacuzino împreună cu Vasile Arion, cu mențiuni despre contextul punerii pietrei de temelie și despre încadrarea stilistică modernistă.
Pentru București, asocierea cu Cantacuzino este documentată și pentru imobilul Emanoil Kretzulescu (Str. Mendeleev 17 / Piața Amzei 15) și pentru imobilul D.D. Bragadiru (menționat în repertoriile de arhitectură și în surse secundare ca fiind realizat împreună cu Vasile Arion). În plus, sursele consultate includ și alte lucrări din aceeași perioadă (de exemplu, o vilă în Calea Floreasca și alte proiecte), ceea ce sugerează o activitate mai amplă decât triada de clădiri bucureștene cel mai des citate.
După 1945, numele său apare asociat și cu programe utilitare/industriale sau de infrastructură socială (club muncitoresc, pavilioane și laboratoare), ceea ce indică adaptarea la comenzi specifice perioadei postbelice și la practica de proiectare instituționalizată, chiar dacă pentru aceste lucrări sursele publice sunt, deocamdată, mai puțin bogate în detalii tehnice și imagini.
Profil arhitectural și caracteristici stilistice
Din proiectele cu care este asociat cel mai frecvent rezultă un profil orientat către modernismul interbelic bucureștean și către soluții de arhitectură urbană pentru locuințe colective și programe mixte, în care predomină structurile moderne (inclusiv beton armat, acolo unde sursele o menționează explicit pentru Carlton), compozițiile de fațadă cu registru vertical accentuat și o disciplină a planimetriei de tip „imobil de raport” al anilor ’30. În proiectele de litoral, colaborarea pentru Hotelul Rex indică integrarea unui modernism adaptat programului hotelier și imaginii de „stațiune” a perioadei, cu o arhitectură reprezentativă pentru investițiile turistice ale statului și ale ONT din anii ’30.
Lucrări și proiecte atribuite
Clădiri publice și administrative
Imobile de raport și blocuri de locuințe, vile (București)
Lucrări în afara Bucureștiului și colaborări
Referințe